Tahrir intre democratie si anarhie (2)

Inainte de a continua articolul inceput ieri, as dori sa fac niste precizari, cunoscute sau mai putin cunoscute de majoritatea cititorilor potentiali ai acestui articol. Arab nu este sinonimul la musulman, asa cum musulman nu este intotdeauna arab. In lume traiesc aproximativ 300 de milioane de oameni care se considera arabi si cam 1,5 – 1,8 miliarde de musulmani. Intre secolele al VII-lea si al IX-lea majoritatea arabilor au devenit musulmani; astazi, cam 85-87% dintre ei se considera musulmani, restul adoptand alte religii, majoritatea celor ne-musulmani fiind crestini.   Important de mentionat ca nici persanii (iranienii) si nici turcii nu sunt arabi. La fel de important de mentionat este ca istoria timpurie a Orientului Mijlociu a cunoscut regate arabe care au adoptat crestinismul si o sumedenie de triburi arabe care au adoptat iudaismul. Probabil ca primul imparat roman care a fost crestin, inaintea lui Constantin, a fost de origina araba – Marcus Iulius Philippus (198 – 249 d.Hr.), cunoscut  si ca Filip Arabul, caruia documentatia istorica (Eusebiu din Cezarea) ii acorda o simpatie clara fata de crestinii imperiului, o convertire secreta si o apropiere intelectuala de Origene.

Tahrir intre democratie si anarhie (1)

Moto: Tara mea, Egiptul, nu mai este Africa; noi suntem acum parte din Europa. Este natural deci sa abandonam vechile noastre obiceiuri si sa adoptam un nou sistem apropiat de noile noastre conditii de viata. Ismail „Magnificul” (1879)

Ismail Paşa, supranumit “Magnificul”, este intemeitorul Egiptului modern. Ismail, nascut si crescut in Egipt, are o descendenta foarte interesanta – albanez  pe line paternala si valah (roman) pe linie maternala. Mama lui (Hoşiar) fiind sora mamei sultanului Otoman(Valide Sultan) Mahmud al II-lea – o romanca numita Hasna (cea frumoasa). Respectivul Paşa a fost schimbat de Otomani dupa o domnie de 16 ani, la insistenta si presiunile Regatului Unit. Saracul paşa nu a inteles ca britanicii doreau Egiptul asa cum era de veacuri.

Egipt: Lume nouă, oameni vechi

Este exact cum am anticipat la inceputul evenimentelor din Egipt (articolul “Mubarak, ultimul Faraon?”, publicat pe 27 inuarie), citez:

“Personal mizez pe Mohamed Tantawi, actualul sef al armatei egiptene, fost comandant al garzii “pretoriene”, apropiat serviciilor secrete si pana acum loial Presedintelui Mubarak. Tantawi are 75 de ani, deci poate fi numai un candidat de tranzitie. Alta posibilitate ar fi Generalul Sami Hafez Anan, actualul Sef de Stat Major, despre care se stiu extrem de putine lucruri. In orice caz, Generalul Anan este singurul care ar putea urni formatiunea militara care poate sa-l schimbe pe Mubarak, divizia 1 a Garzii Republicane, stationate la Heliopolis-Cairo.”

O quam cito transit gloria mundi

Hosni Mubarak s-a nascut la 4 mai 1928, in satul Kafr-El-Meselha din delta Nilului.  Fost pilot, din 1950 a pilotat avioane rusesti de tip Ilyushin Il-28 si Tupolev Tu-16, a ajuns pana la gradul de Maresal al Aerului la inceputul anilor ‘80. Mubarak a fost formal preşedintele republicii din 14 octombrie 1981, urmându-i în funcţie lui Anwar El-Sadat, dupa atentatul care i-a curmat viata acestuia. Mubarak a fost ranit in acest atentat. Mubarak si-a impus reforme, unele din ele extrem de importante si care, de facto, au transformat Egiptul intr-o putere regionala in Orientul Mijlociu.

O revolta intr-o imagine

Conform traditiei, terminam saptamana cu o imagine, care poate semnifica unele evenimente ale saptamanii precedente. Am ales astazi o imagine grafica, care poate explica revoltele din Tunisia si Egipt. Datele apartin cunoscutului institut international de sondaje Gallup si folosesc scala Cantril (The Cantril Self-Anchoring Striving Scale – Cantril, 1965) folosita de Gallup in 150 de tari, care acopera 98% din populatia globului (vezi link) .

Structura unei revolte in Lumea Araba

Incet, dar aproape sigur, asistam la o a doua revolta araba. Cateva cuvinte despre prima pentru a intelege putin din similaritatile si diferentele intre cele doua. Prima revolta s-a desfasurat intre anii 1916–1918, parte din Primul Razboi mondial si sub o absoluta influenta a Imperiului Britanic, in incercarea lui de a destabiliza imperiul Otoman, puterea estica a Aliantei Puterilor Centrale. Revolta respectiva a fost condusa de şeicul Hussein bin Ali in vederea câştigării independenţei de sub stapanirea Imperiului Otoman şi crearea unui Califat (stat arab  unificat) care s-ar fi întins de la Alepo (Siria) până la Aden (Yemen).

Revolta aliaţilor

Se poate spune ca Presedintele Obama nu prea si-a castigat multi prieteni in ultimele zile in Orientul Mijlociu. Alarmati de pericolul islamist si demolarea unor vechi legaturi bazate pe “dusmanul dusmanului meu este prietenul meu,” Arabia Saudita si Emiratele din Golful Persic s-au vazut abandonate din  gratiile “marelui licurici” de la Washington. Relatiile molcome dintre Riad, Ierusalim si Washington se derulau de obicei intre Ministerul de Externe  al Statelor Unite si Ambasadorii Riadului,  Adel Al-Jubeir si respectiv Michael Oren al Ierusalimului, care  au trecut vertiginos peste capul dnei Clinton spre ocupantul Oval Office din Casa Alba.

Intoarcerea Fraţilor

Moto: Unul dintre liderii organizatiei islamiste Fratia Musulmana a declarat ca isi doreste sa-i vada pe egipteni pregatindu-se de razboi cu Israelul. Muhammad Ghannem a mai declarat ca isi doreste inchiderea Canalului Suez (calea de tranzit pentru o cantitate importanta de petrol dinspre Orientul Mijlociu spre Occident – n.red.). Liderul Fratiei Musulmane a mai declarat pentru portalul iranian Al-Alam, citat de Jerusalem Post, ca Egiptul ar trebui sa opreasca exporturile de gaze naturale catre Israel. (Sursa: Hotnews)

1001 de nopţi – Ziua şacalilor

Trei lucruri trebuie sa cunosti pentru a supravietui in deserturile orientale – cum sa supravietuiesti unui hamsin (furtuna de nisip devastatoare), sa-ti cunosti drumul pana la prima sursa de apa si  sa nu ramai singur in mijlocul pustiului. Din nefericire pentru el, fostul faraon octogenar al Egiptului, Hosni Mubarak, cunoscand regulile desertului, nu a putut sa le respecte. Nu a avut cum, nu a observat sau nu a dorit sa vada ce s-a intamplat in cei 30 de ani cat a stapanit Egiptul – aproape o dublare a populatiei (1939 – 17 milione; 1970 – 36; 2009 – 80 de milioane),  fara a asigura resursele de supravietuire decenta. Marea tragedie nu este numai cea demografica, ci cea sociala – in grupa de varsta 17-30 de ani sunt 60% someri.

Ce nu ştiu dictatorii?

Articolul este departe de a sustine orice dictatura, in orice parte a lumii in care traim. Cele scrise mai jos sunt un mod de a intelege, fara a justifica, politica construita in jurul unui singur om, indiferent de caracterul sau intentiile acestuia, nivelul lui intelectual si potentialul lui de a conduce soarta unui popor. Cred ca evenimentele din Tunisia si acum Egipt mi-au indreptat curiozitatea si interesul  pentru a intelege mai bine fenomenul. Bineinteles ca acest caz de test il reprezinta evenimentele din Egipt si dictatura veche de 30 de ani a Presedintelui Mubarak.

O zi obişnuită – 31 Ianuarie / “Gherila PSD antijustitie”

Bună dimineata intr-o zi de luni. Astazi vom avea la Bucuresti o minima termica de  -10°C, si o maxima termica de  0°C, umiditate: 9%. Indicele de confort termic: -15°C. Mai mult senin. Frig.Pentru alte orase, aici. Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 2571 RON (-0. 0104 RON); 1 USD = 3. 1008 RON (-0.0071 RON); 1 EURO =  1. 3729  USD; (-0.0002).Gramul de aur 131.0912 RON  (-2.5743).

1001 de nopţi – Prinţii deşertului

In continuarea articolului de ieri voi incerca o analiza a realitatilor din Orientul Mijlociu Asiatic, de la Sud spre Nord.

Arabia Saudită. In Arabia Saudită nu au avut loc manifestatii serioase  si nici nu vor avea loc (poate niste adunari pro-contra). Schimbarile, daca vor exista, vor fi produse de sus in jos. Schimbari de jos in sus, care sa implice mase populare, sunt putin probabile si de facto ar insemna dezintegrarea statului asa cum a fost construit dupa Primul Razboi Mondial. Arabia Saudită este o monarhie absolută. Succesiunea la tron este ereditară, regele trebuind să fie urmaşul lui Ibn Saud, dar şi electivă, el fiind ales de către un consiliu al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii lui Ibn Saud. Instituţia centrală, Guvernul Arabiei Saudite, este de fapt un consiliu de coroana, care intruneste toate fractiunile familiei Ibn Saud. Legea fundamentală adoptată în 1992 a declarat că Arabia Saudită este o monarhie, condusă de descendenţii de sex masculin ai lui Ibn Saud.

Cine câstigă, cine pierde şi cum rămâne cu democraţia?

Trebuie sa mentionez ca pana la un moment dat am crezut ca revolta in Egipt este spontana si ca poporul,  saturat de coruptia endemica si de lipsa de libertate, a iesit in strada sa-si ceara drepturile legitime. Asta pana au inceput schimburile de cuvantari intre Washington, Cairo, Riad, Teheran si tacerea mormantala care s-a asternut la Ierusalim.