Eco-gri sau economia informala

Multe din evenimentele economice ale zilelor pe care le traim isi au originile in fenomene economice-financiare sau sociale din perioada ultimilor 10-20 de ani. Poate la originea lor chiar mai mult decat atat. In trei articole pe care le-am publicat nu de mult  (vezi: “O scurtă istorie a unei crize anunţate”, “Înapoi la Bretton Woods”,  sau mai recent – Boală lungă, moarte sigură! – “Şarpele din tunel”) am discutat despre greselile politicienilor, greseli legate de populism, lipsa de scrupule sau simplu – din prostie – toate fiind bineinteles calitati umane existente din negura istoriei si transferate aproape genetic din generatie in generatie.

După domnul a vorbit doamna

Trebuie sa recunosc ca dna Christine Lagarde nu a fost exact preferata mea la postul pe care l-a obtinut luna trecuta. Astazi a devenit!  Dupa discursul palid si complet nesatisfacator pe care toti l-au asteptat de la Ben Bernanke, care de fapt a vorbit fara sa zica ceva relevant (vezi Politeia Europeana), a venit discursul dnei Lagarde, care a spus exact ce trebuia sa spuna seful celei mai mari economii mondiale (inca).

Din 1%, de catre 1%, pentru 1%!

Trebuie sa mentionez ca Prof. Joseph E. Stiglitz nu este ideologic “my cup of tea”, adica intre opiniile lui si ale mele sunt multe mile de “corectitudine politica” care ne despart. Bineinteles asta nu il face pe el mai putin bun si talentat in ceea ce scrie si in felul in care scrie. In afara faptului ca el a primit un Premiu Nobel si ca are in campus un loc de parcare cu o tablita care-i poarta numele spre invidia tuturor, Stiglitz este un exceptional gentleman si un foarte bun eseist si editorialist care-si poate convinge cititorii pe multe teme, din care o parte din ele sunt sigur ca nici el nu crede.  Sumarul pe care il reproduc a fost tradus din limba engleza de amicul nostru @intamplator si este daca doriti o continuare la articolului publicat de mine la pranz. Originalul articolului de fata a fost publicat de Jo Stiglitz in cunoscuta (si foarta interesanta) publicatie, Vanity Fair din luna mai a.c (aveti linkul pentru articolul integral)

După Grecia, Irlanda!

Dupa celebra tragedie a finantelor grecesti, Irlanda devine noua tragedie a zonei Euro si implicit zguduie toata Uniunea Europeana. Deficitul bugetar al Irlandei va ajunge la 32%, adica de 10 ori mai mult decat regulile Uniunii Europene permit. Alternativa este prabusirea sistemului bancar al acestei tari. Necesarul  de 33 de miliarde de euro pentru salvarea sistemului bancar Irlandez, estimat acum cateva luni s-a dovedit insuficient. Noile cifre vorbesc de 50 de miliarde de euro mult peste posibilitatile Irlandei si mult peste cat poate aceasta tara sa imprumute.

Şi dl Isărescu nu a fost pe listă!

Global Finance Magazine (GFM) este una din cele mai prestigioase publicatii din lumea bancara. In fiecare an incepand din 1994, respectivul jurnal publica clasamentele bancherilor de elita ai bancilor centrale din lume. Nici de aceasta data dl Isarescu nu a fost prezent (la bine sau la rau) pe aceasta lista. Sefii bancilor centrale au fost notati de la  A, cel mai bun si respectiv F, cel mai putin bun. Noi, poate spre norocul nostru, nu am fost prezenti nici pe aceasta lista.

Listele alaturate arata notele pe care le-au primit bancherii. In acelas numar puteti citi si despre bancile internationale sigure si mai putin sigure.

Amărăciuni cotidiene

Lucrurile nu merg bine aproape nicaieri in lumea occidentala – problema PIIGS in Europa inca nu a fost rezolvata ci doar amanata, in noua Europa bantuie cu disperare furtunile reci mai mari sau mai mici, generate de criza care nu se mai sfarseste. Sarkozy se ocupa de tigani de parca asta ar fi problema centrala a Frantei. Restul se cearta intre ei, incercand fiecare sa se pozitioneze mai bine economic.

In America, socialismul lui Obama a fost unul clasic – a luat de la saraci ca sa imparta la bogati. Singurii care au profitat de “marea imparteala” au fost marile institutii financiare si trusturile de automobile care trebuiau lasate sa dea faliment pentru profunda lor incompetenta. Ultimul indice Gallup este mai rau decat cele precedente si poate unul dintre cele mai proaste din ultimul an .(vezi imaginea alaturata) Cea mai grava problema este, bineinteles, indicele de incredere, care a ajuns la podea, iar indicele de somaj la tavan. Fara doar si poate, Obama va plati greselile facute si va pierde alegerile interimare, ramanand fara majoritate – probabil – in ambele camere ale senatului.