Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Posts Tagged ‘Decembrie 1989

21 Decembrie 1989 – Drumul spre libertate

Pe 20 decembrie  trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timişoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbuşirea protestului, dar până la urmă aceştia s-au alăturat timişorenilor. Treptat situaţia iese de sub controlul autorităţilor. Mai mulţi militari încep să fraternizeze cu demonstranţii. La sfârşitul zilei, Timişoara este declarată “oraş liber de comunism” de către demonstranţi. Exemplul Timişoarei va fi urmat de alte localităţi din ţară  pe 21 decembrie încep manifestaţii anticeauşiste şi în localităţile următoare: Arad (ora 7,40), Sibiu (ora 9,45), Buzău (ora 11), Târgu Mureş (ora 11,30), Reşiţa (ora 12), Braşov (ora 13), Cluj-Napoca (ora 15), Alba Iulia (ora 22,14). Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

21/12/2011 at 4:25 pm

22 – 23 Decembrie 1989

Pe 22 decembrie, jurul orei 9.30 ministrul apărării Vasile Milea s-a sinucis. La ora 9.45 a început şedinţa de urgenţă a Comitetului Politic Executiv al partidului, la care nu s-a reuşit să se ajungă la o decizie unanimă de a se trage în demonstranţi. Pînă la urmă s-a hotărât decretarea stării de necesitate pe teritoriul întregii ţări. Decretul a fost citit şi repetat de mai multe ori la radio (ora 10.11), apoi şi la Televiziune (10.50). Imediat după citirea decretului, din ordinul lui Ceauşescu, a fost anunţată ştirea, că Milea a fost găsit vinovat de trădare, şi s-a sinucis pentru a scăpa de consecinţe. Citește restul acestei intrări »

20 de ani si 10 urgii

Am incercat sa-mi formulez in ultima zi a primului deceniu din secolul al XXI-lea, 20 de ani dupa decembrie 89, care au fost cele 10 urgii care au lovit Romania si care ne-au tras înapoi din evolutia fireasca spre o societate libera, democratica si prospera. Aceste urgii au rămas ca nişte borne dureroase ale trecerii noastre prin ultimele două decenii: obstacole uriaşe în mijlocului drumului spre mult-visata civilizaţie occidentală. Am sa incep enumerarea de la ultima urgie,  cea mai putin dureroasa pana la prima, care a fost probabil cea mai dureroasa:

10. Manipularea unor largi categorii sociale şi instigarea la forţă au ţinut loc de program de guvernare înainte de 1992, coordonate de camarila criptocomunista a lui Ion Iliescu si de ramasitele pro-sovietice ale stalinismului romanesc. (Brucan,  Militaru, etc.)

9.  Constituţia din ’91 scrisa de Iorgovan,  care prin felul în care a legiferat raportul puterilor în stat, actul fundamental al noii Românii post-comuniste a lăsat democraţia la cheremul foştilor nomenclaturişti.

8.  Jocurile “piramidale” de tip Caritas, care au transformat capitalismul in circ popular. Deponenţii au lăsat la „Caritas” peste 1.257 de miliarde de lei, majoritatea reprezentând economiile lor de o viaţă. Fenomenul „Caritas” este emblematic pentru lipsa de cultură financiară a românilor şi pentru dorinţa oarbă de a se îmbogăţi foarte repede şi foarte uşor.

7. Transferul proprietăţii din sectorul de stat în cel privat (Legea 58/1991), asa numitele “cuponiade” care au transformat multe din fabricile şi uzinele care, mai bine, sau mai rău produceau ceva, chiar dacă erau depăşite tehnologic, au fost reduse la ruine. Beneficiarii  adevarati ai acestor “cuponiade” au fost fraţii Păunescu, Cristescu, Sorin Ovidiu Vîntu, familia Voiculescu.

6. Legile proprietăţii, care au devenit legile corupţiei. Aceste legi au introdus debandada in regimul terenurilor şi imobilelor din România, care n-a fost clarificat nici la 20 de ani după Revoluţie; ele au favorizat corupţia din sectorul public si au sporit averile unor functionari publici.

5. Guvernarea Constantinescu, care in ’98 a produs criza financiară  când România a fost la un pas de incapacitatea de plată.

4.  Alegerile din 2000, care au produs ipostaza de a alege în turul al doilea de scrutin la preşedinţie între Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor.

3.  Alianta CDR, care s-a dovedit a fi ineficienta, cazuta prada jocurilor politice in interiorul partidelor “istorice” infiltrate la greu de fostii membri ai maleficelor servicii secrete ceausiste.

2. Democraţia explicata cu bastonul prin mineriadele “invitate”  de Ion Iliescu si refuzul sistematic de a adopta punctul 8 al “Proclamatiei de la Timisoara”, implicit promulgarea unei legi a lustratiei.

1. Furtul revoltei populare inceputa pe 16 decembrie la Timisoara si continuata la Bucuresti pana in 22 decembrie ‘89 si transformarea ei in lovitura de stat de Ion Iliescu & Co. Veti putea vedea cu usurinta prezenta acestui malefic personaj aproape  in toate cele 10 plagi.

Nu uitati asta niciodata!  

Written by Theophyle

31/12/2009 at 10:17 am

Publicat în Analize, Civic, Opinie, Vorba Boierului

Tagged with , ,

21 Decembrie 1989: Libertate şi frică

În dreptul Intercontinentalului câţiva curajoşi dădeau tonul sloganurilor. Mi s-au părut cei mai curajoşi, dar şi cei mai expuşi. Lozincile te făceau să tresalţi de bucurie, dar şi să transpiri de frică. Muzica manifestanţilor cu textul „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!“ se auzea în toate părţile. Nu mai conta că ne era frig sau foame, toţi scandam acelaşi lucru „Libertate!“. De câte ori auzeam cuvântul „frică“ simteam că mă cutremur pur si simplu. În zona Parking Ciclop era un stâlp de reclamă luminoasă pe care s-a cătărat un manifestant, era Dumitru Dincă. Mai târziu l-am văzut la televizor, un om obisnuit, de un curaj minunat.

 M-a surprins să văd străini printre noi. Din hotel a coborât la un moment dat un grup de turisti japonezi, care ni s-au alăturat şi care nu renunţau să fotografieze grozăvia. Seara, de cealaltă parte a baricadei îi vedeam pe militari si militieni tensionati. „Şi voi sunteţi români!“, au urlat cei din faţa lor. Am avut impresia că văd lacrimi în ochii unuia dintre ei.  Din “Dosarele Revoluţiei: Jurnalul Magdei Bitay”

Written by Theophyle

21/12/2009 at 9:06 pm