Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (partea a patra – comunism)

Vezi primele trei parti ale serialului – prima parte , doua parte   si a treia parte. Cele doua cuvinte ciudate din titlu apartin politicienilor romani de la inceputul secolului XX, folosite in discutii din guvern sau parlamentului roman de la inceput de secol XX si folosite cu spor de presa vremii. Deci “brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

***

Astazi voi prezenta doua afeceri dintre cele 21 de afaceri care pot fi denumite in spiritul postarilor anterioare “brigandage si panamale,” afaceri petrecute in perioada comunista (1947-8 si pana in 1989). Bineinteles ca aceste afaceri palesc in fata celor de astazi, si totusi  atunci ca  acum “metodologia”  a fost cam la fel,  sumele au fost diferite, circumstantele asemanatoare.  Doua afaceri, ambele sanctionate conform legii nr.18 din 24 iunie 1968,  privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit si ambele soldate cu sentinta capitala. In prima afacere sentinta a fost executata, in a doua a fost comutata. Cel de al doilea condamnat a trait pana in anul 2003 si a facut afaceri fructuase si dupa ’89 lasand  o avere considerabila si contraversata pana in ziua de astazi.

Domnu’ Nae si electoratul

Domnu’ Nae este prototipul afaceristului roman oportunist. Domnu’ Nae este un om la casa lui, recte casele lui, are trei. Una in care locuieste familia, o a doua casa de vacanta la munte si o a treia pentru amanta in “functiune.” Domnu’ Nae are trei magazine intr-o piata centrala din Bucuresti, vre-o 10 non-stopuri. Domnu’ Nae a trecut de la mobiliare (vanzarile de masini) la imobiliare – terenurile intra si extra vilane, acum se ocupa cu finantele deoarece nici mobiliarele si nici imobilarele nu merg. Finantele, adica niste case de schimb valutar. Domnu’ Nae are bineinteles si cateva masini, ca la casa omului.

Intr-o zi cand “faceam” si eu piata ca tot romanul, l-am cunoscut pe acest vesel afacerist roman. Mi-a permis sa-l numesc nea Nae ca toata lumea, bineinteles am refuzat, numindu-l Domnul Nae. Intrebandu-ma de ce Domnu’ si nu Nea’, m-a pus necuratul sa-i raspund cinic: “Eu cunosc un domn cand il vad”. Uitandu-se imprejur pentru a sesiza daca vorbele mele au avut impact (probabil au avut): “Vedeti ma golanilor, un om subtire trait in afara, cum cunoaste el calitatea”. De atunci primesc discount la marfurile din magazinele lui pentru ca “om subtire cu om subtire se cunoaste”.

Vremea Mustului

Sunt obosit putin de politica, in special cea promovata de niste prosti vocali care tin cu tot dinadinsul sa se faca de ras. Am hotarat sa fac o pauza  din cauza galagiei cateilor  Chiuaua care au hotarat sa se alature la grupa mare  a grădiniței  ” Plopușor” Bulboaca (vezi superba armonie).

***   

 Nu am sa vorbesc de traditii milenare ale romanilor pierdute in contemporaneitatea nesatisfacatoare, vorbesc de lucrurile mici si frumoase care ne luminau viata zilnica cat de mizera ar fi fost ea.  Un om isi petrece viata luptandu-se cu necazurile si bucurandu-se de micile evenimente care-i lumineaza asteptarile in vremurile care trec spre o varsta in care bucuriile vor fi mai rare.

Povestea unui “Parteneriat pentru România”

Trecutul recent: Guvernul Emil Boc-1 a fost cel care a guvernat România din 22 decembrie 2008 până în 23 decembrie 2009 sub titulatura “Parteneriat pentru Romania”. Dupa destramarea lui scriam:

21 de ani de la blestemul lui Iliescu

Pe 15 iunie 1990 – acum 21 de ani, la orele prânzului, dupa ce au devastat Bucurestiul, minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la complexul expoziţional Romexpo, unde şeful statutului, Preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit pentru acţiunea lor vitejească prin care au salvat democraţia din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale.

Legendele Parisului: Édith Piaf

Édith Piaf s-a nascut in 1915 pe numele ei adevarat Édith Giovanna Gassion. Şi-a luat pseudonimul „Piaf” (vrabie in argot) în anul 1935 cand a debutat formal. Édith Giovanna afost fiica  cântăreţei ambulante Line Marsa (de origine italo-algeriană) şi a acrobatului de circ Louis Gassion. Édith a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroană a unui bordel în Bernay, localitate din Normandie, iar mai târziu, în cartierul Belleville de la periferia Parisului.

Memento: Lacrimi de crocodil

Majoritatea articolelor pe care le postez se ocupa de clasa politica damboviteana, care arata mult sub un nivel acceptabil si cuvantul “mediocru” ar insemna un superlativ pentru a-l descrie. Jocurile politice se petrec intre o opozitie care arata ca o hoarda tătărească, care a venit sa pustiasca tara si o coalitie care guverneaza, pusa pe capatuiala clientilor politici cu ajutorul carora au ajuns la putere.  Ambele parti sunt ingrijorate in special de nivelul comisioanelor posibile si sursele lor.  Intrebarea este daca numai ei sunt de vina si noi electoratul suntem niste ingerasi inocenti si plini de patriotism, dragoste de tara si ingrijorati continuu de destinele generatiilor viitoare.

Memento: Intelectualii în politică

Nimeni nu poate incepe un articol care se ocupa de acest subiect fara sa-si aminteasca de celebra definitie a lui J.-P Sartre a intelectualului implicat:  intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi se amestecă în treburile care nu-l privesc (J.-P. Sartre, Plaidoyer pour les intellectuels, ed Gallimard, 1972, p. 12). Bineinteles ca asta nu l-a impiedicat pe Sartre sa-si bage nasul intr-o sumedenie de subiecte care nu-l priveau si sa-si imprenteze perioada in care a trait cu numeroase idei care au creat un anumit fel de a gandi si de a privi societatea in care a trait. Imparteala clasica in “intelectuali critici” si “intelectuali implicati” poate fi regasita peste tot in lume, inclusiv in contemporaneitatea romaneasca.

Memento: Cât de multe divizii?

Acest articol a fost postat acum un an. Actual si astazi! Nimic nu s-a schimbat. Ei cu ei si noi singuri!

Se presupune că Stalin a întrebat cu dispreţ cât de multe divizii are la dispoziţie Papa. Răspunsul a venit după moartea dictatorului sovietic, atunci când Zidului Berlinului s-a prăbuşit şi Europa de Est a ieşit din spatele Cortinei de Fier si datorită Papei Ioan Paul II. Nu stiu daca acest lucru este relevant pentru articolul urmator, sper totusi ca o parte din noi vor gasi sensul. Un partid politic este practic bazat pe cateva principii:

Memento: Copiii lui Moş Crăciun

Va asigur ca aceasta articol nu are nici o legatura cu EBA sau cu Daciana  Sârbu; nici macar nu doresc sa fac o istorie a nepotismului romanesc. Articolul contine un mesaj total diferit, mesaj care trebuie sa ne puna pe toti pe ganduri si sa ne avertizeze despre unele lucruri  care pot afecta grav viitorul acestei tari (slogan aproape ca la televizor, cu grasimile si alcoolul). Că invatamantul universitar este asa cum este, nimic de zis, toti ne dorim o mai buna educatie post liceala, revolutie curiculara, profesori mai bine pregatiti, care sa conduca invatamantul universitar cel putin printre primele 200-300 de universitati din lume, meritam asta si o putem face.    Problema ar fi ce ne facem noi cu tinerii care totusi reusesc să termine universitatile de stat cu  o pregatire buna si care nu-si pot gasi un loc de munca decent pe masura capacitatii lor si a rezultatelor pe care le-au avut pe toata perioada studiilor lor.

Nu a fost să fie!

Acum exact un an am scris un articol in care am exprimat niste mici dorinte civice pentru anul care se va termina vineri spre sambata. Articolul s-a numit “Un drum spre undeva”. Il redau integral:

Despre existenţa lui Moş Craciun

Anul trecut, exact dupa alegerile la presedintie, mai credeam ca exista Moş Craciun. Astazi cred mult mai putin, de fapt, deloc! Anul acesta nu i-am mai scris pentru ca stiu ca are probleme cu renii si lui Rudolf nu-i place sa lucreze decat in spatiul Schengen.

A trecut multa apa pe Dambovita,  eu am plecat, m-am intors si lucrurile au ramas cam tot cum le-am lasat, numai putin mai rau.    Nu mai mananc portocale ca m-am saturat de ele pana in gat, sa va spun adevarul nici macar mandarine nu mai mananc, cumpar numai pentru catelul meu – el a ramas singurul amator. Auzi Mosule, numai cateii mananca mandarine in zilele noastre.

Pentru cine nu a citit scrisoarea pentru Moş Craciun de anul trecut o redau integral:

22 – 23 Decembrie 1989

Pe 22 decembrie, jurul orei 9.30 ministrul apărării Vasile Milea s-a sinucis. La ora 9.45 a început şedinţa de urgenţă a Comitetului Politic Executiv al partidului, la care nu s-a reuşit să se ajungă la o decizie unanimă de a se trage în demonstranţi. Pînă la urmă s-a hotărât decretarea stării de necesitate pe teritoriul întregii ţări. Decretul a fost citit şi repetat de mai multe ori la radio (ora 10.11), apoi şi la Televiziune (10.50). Imediat după citirea decretului, din ordinul lui Ceauşescu, a fost anunţată ştirea, că Milea a fost găsit vinovat de trădare, şi s-a sinucis pentru a scăpa de consecinţe.