Aligică în groapa cu lei

Am citit cu atentie articolul lui Dragos Paul Aligica “Dreapta contra Stanga in dezbaterea publica, fara menajamente. Si o intrebare pentru cititori” pe platforma Contributors, dar in special am citit comentariile acestei dezbateri. Am hotarat sa nu particip la aceasta dezbatere nici macar cu un comentariu, cu toate astea consider ca demersul lui Aligica merita cel putin respectul unei pareri personale   pe care prefer sa o public pe blogul meu. In primul rand tin sa-l contrazic pe Aligica in caracterizarea pe care si-a asumat-o intr-unul din comentariile raspuns:

Premierul Buk (博克) şi Marele Zid Chinezesc

Probabil ca nu as fi scris articolul de fata daca nu urmaream ieri emisiunea de la b1Tv, emisiune in care o doamna jurnalista aflata in China (nu i-am retinut numele) impreuna cu Premierul Boc  relata vrute (si nevrute) despre impresiile ei si ale unor colegi jurnalisti care l-au insotit pe dl Boc in vizita lui in China. In studiou se aflau in afara dlui Cristoiu, domnii Sorin Ioniţă si Horia Alexandrescu. Daca Sorin Ioniţă a fost prudent cu aprecierile si Cristoiu si-a asumat intrebarile, dl Horia Alexandrescu s-a aratat sinolog expert in politica Chinei, pentru ca el a fost in China, deci o “cunoaste” foarte bine. Jalnice relatari, jalnice aprecieri. O continuare a felului in care presa romaneasca stie sa abordeze subiecte de o importanta mai mult sau mai putin majora.

O vară de tranziţie –“O nouă dezordine mondială”

Politeia nu este un blog care se ocupa de conspiratii si de posibiltati ipotetice a unei “noi ordini mondiale” si asta nu pentru ca negam posibilitatea, ci pentru simplul fapt ca nu putem constata cu dovezi palpabile existenta unei mâini invizibile. Putem insa constata fara nici o problema ca exista o “noua dezordine mondiala” si neavand dovada mâinii invizibile constatam pe zi ce trece existenta creierului invizibil (expresia apartine lui Dan Popa).

Violenţa ca eşec sistemic

Violenta manifestata in ultimele zile in orasele britanice si in special in Londra este un act care ar trebui sa ingrijoreze orice cetatean civilizat, de pretutindeni. In primul rand pentru ca aceasta violenta a existat acolo unde a rabufnit, asa cum exista mai mult sau mai putin, in forme latente, cam peste tot in suburbiile urbane ale marilor metropole Europene.  Pretextul rabufnirii este la fel de obscur ca si pretextul violentelor care au avut loc la Paris in 2005.

O vară de tranziţie – “de-a v-aţi ascunselea”

Nu stiu cum se juca in cartierul vostru  “de-a v-ati ascunselea.” In cartierul copilariei mele numara cel mai “fraier” dintre pusti, stacheta trecand la alt fraier, primul prins in ascunzatoare, probabil cea mai evidenta. Urmarind jocurile copiilor mei in America am vazut ca de obicei cei care numarau primii erau copiii mai “populari” din grupa, numaratoarea era predata ultimului prins, deci invers decat in cartierul meu natal.   Acum cativa ani, plimbandu-ma cu gazda mea din Tokyo, un serios academic japonez, am vazut pe fundalul drumului nostru o grupa de copii care jucau acest joc international, probabil.

O vară de tranziţie – cine ne salvează de salvatori?

Aproape toti liderii Europei aflati in vacanta au trebuit sa si-o intrerupa. Anglia arde, bursele internationale au ars si ele cateva zeci (daca nu sute) de miliarde de euro prin pierderi la nivel de inceputurile crizei, care a debutat cu falimentul lui “Lehman si fratii lui”. Presedintele Basescu nu s-a aflat in concediu, el a aparut la televiziune, dupa o sedinta cu guvernul si oficialii financiari ai Romaniei. Trebuie sa recunosc ca interventia Presedintelui mi s-a parut inoportuna si fara de foloase de nici un fel.