Victoria pirică a Preşedintelui Băsescu

Moto: “Ne ego si iterum eodem modo uicero, sine ullo milite Epirum reuertar” (Inca o victorie ca asta si ma intorc la Epir singur). [1]

Istorie: O victorie pirică este o victorie obtinuta cu pagube uriase pentru învingator. Expresia este citata de Plutarch (46 – 120 d. Hr) , preluata in detalii de Paulus Orosius (375 –  418 d. Hr) si atribuita  regelui  Pirus al Epirului, care i-a învins pe romani la Heraclea si Asculum în 279 îHr., dar a suferit pierderi de neînlocuit , fapt care a dus la pierderea în cele din urmă a razboiului piric (280–275 îHr.)

Sa speram ca în curand procedurile legale se vor termina si Presedintele ales al Romaniei se va intoarce la Cotroceni. Personal cred ca aceasta criza politica  majora se va sfarsi curand, romanii in general si clasa politica damboviteana in particular vor învata ceva.

Puci în locul schimbǎrii democratice

De Mihai Razvan Ungureanu

Articol preluat cu autorizatia autorului din cotidianul Elvetian, Neue Zuercher Zeitung (aparut in editia print de ieri – 16. 08. 2112)

Neue Zürcher Zeitung apare în capitala financiară elvetiana, Zürich. Cotidianul are o tendinţă centristă şi liberală, NZZ fiind citit în toate ţările germanofone. „Noul ziar din Zürich” a fost lansat în 1780 pentru a publica “noutăţi de provenienţă din cele mai bune ziare franceze, engleze, italiene, olandeze şi germane, ca şi de la corespondenţii noştrii particulari, şi de a le imprima mai repede decât vecinii noştrii”.Actualitatea internaţională rămâne unul din punctele sale forte. Site-ul NZZ este o veritabilă bază de date: pe lângă articolele redacţiei, o mulţime de dosare regrupează articole ale versiunilor imprimate, acoperind subiecte extrem de variate. [N.R]

***

Capra moare si senatul lui Caligula devine herghelie!

Moto:

Caligula Imperator
A făcut din cal senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi miniştri…  Pastorel Teodoreanu

Putina istorie. Caius Iulius Caesar Germanicus, cunoscut in istoria romana sub porecla Caligula, adica “săndăluta” (de multe ori impropriu tradus Cizmuliţa) a fost unul dintre putinii imparati romani declarati de senatul roman “damnatio memoriae”, adica sters din memoria istorica a Romei. Neuitat din cauza evolutiei lui spectaculuoase. De la adoratul publicului, supranumit “Copilul Romei” sau “Steaua Romei”, se transforma intr-un sangeros tiran, violator incestuos si nebun de-a binelea numindu-si calul cu un nume nemuritor in istorie, Incitatus, consul si membru in Senatul Romei.

Vizita dlui Gordon şi “revoluţiunea” de la Bucureşti (2). Concluzii

Să gândim “americăneşte” – linii generale. Intr-un stat normal, opozitia la guvernare este un element politic important si schimbarea DEMOCRATICA si LEGALA a regimului a fost, este si va fi vazuta ca normala si sanatoasa politic. Relatiile americane cu orice alt stat din lume, in afara Marii Britanii, sunt bazate pe cinci postulate, care s-au dovedit reale de-a lungul unui secol: (1) America nu da nimic daca nu sti sa ceri; (2) America nu da nimic daca nu primeste ceva la schimb; (3) America vrea sa primeasca cat mai mult si cat mai ieftin; (4) Cuvantul cheie intr-o relatie bilaterala de la ultimul boschetar si pana la Presedinte este “worthy” – daca merita sau daca valoreaza; (5) Politica externa a Americii este o extensie a politicii interne. Nimeni nu poate fi cu adevarat important intr-o relatie cu  America fara a oferi un “trade-off” intern – influenta asupra unei parti a electoratului american, afaceri, resurse sau o acoperire mediatica simpatetica; (6) “Valorile comune” (common values) chiar conteaza, cu tot cinismul si scepticismul celor insirate mai sus.

Importanta Romaniei s-a diminuat profund odata cu inceputul crizei economice si dupa perioada Bush jr., cand Administratia Obama a hotarat noua politica regionala sub semnul noii gandiri strategice, cunoscute sub numele de “new-start”, care incearca sa satisfaca tendintele de retragere din zone considerate ne-esentiale pentru aceasta noua administratie.

Nişte idioţi, Antena 3 şi Radio Moscova

Daca nu ar fi fost tragic pentru toti titularii din titlu i-am putea cataloga drept Radio Erevan. Din nefericire, nu este comic de loc, este asa cum am mentionat tragic. Pentru a vedea aceasta tragedie in toata amploarea ei, care in orice tara normala s-ar fi terminat cu catuse si cativa ani buni la mititica, am sa recapitulez cum  Radio Moscova a publicat unul dintre cele mai vitriolice articole din cate s-au vazut de la sfarsitul “Razboiului Rece” .

Fragmentul I. Antonescu la Antena3:Antonescu, către SIE: Imaginea României, distrusă într-o acţiune organizată, coordonată, finanţată.

De astă dată ne-au salvat!

Pentru toti cei care nu ati votat, pentru cei care au votat NU si chiar pentru majoritatea celor care au votat DA la referendumul pentru demiterea Presedintelui Basescu am o stire – ati fost salvati cu totii, poate pentru prima data de niste oameni care au considerat ca meritati sa fiti salvati.  Nu Basescu a fost salvat, ci voi, noi si poate un viitor mai bun pentru aceasta tara.

Referendum 29 iulie 2012 – Sfârşitul zilei

Traian Basescu: Flacara democratiei a ramas aprinsa. Romanii au respins lovitura de stat

LIVE TEXT – UPDATE 00:30. Comunicat BEC –Prezenta la vot la nivel national la referendumul pentru demiterea presedintelui Traian Basescu a fost, pana la ora 23:00, la inchiderea urnelor de 45,92%, marja de eroare fiind de +/-3%, a anuntat Biroul Electoral Central. Estimarea prezentei la vot s-a facut in urma centralizarii datelor primite de la cele 2.889 sectii de votare cuprinse in esantionul reprezentativ la nivel national. Prezenta la vot in mediul rural a fost de 51,61%, iar in mediul urban de 41,76%. In Bucuresti, prezenta la vot a fost de 40,04%.

Cine plăteşte lăutarii?

Intrebarea folclorica din titlu isi gaseste de obicei un raspuns popular de genul “cine i-a comandat pe lăutari trebuie  sa-i si plătească!”. Din nefericire, adevarul este mai intotdeauna diferit –  lautarii sunt platiti de altii, de multe ori de cei care nici macar nu au avut sansa nici sa guste din bucate si nici sa se delecteze cu muzica lautareasca – adica, majoritatea noastra.

Victor Ponta – mândria României

Victor Ponta, Primul Ministru al Romaniei, a reusit intr-un timp record sa ajunga pe paginile majoritatii cotidianelor lumii. Personal nu-mi aduc aminte de un fenomen asemanator, demn de Cartea Recordurilor Guinness. Bineinteles ca recordurile “batute” de Victor Ponta s-au referit la plagiat, minciuna, incalcarea normelor democratice ale Uniunii Europene si tentativa de puci. Astazi aduc la cunostinta cititorilor ultimele performante ale “tinerei sperante” a social-democratiei romanesti.

Congresul Statelor Unite. Liderii grupului de prietenie cu România din Congresul American, Michael Turner şi Loretta Sanchez, îşi exprimă deosebita îngrijorare în legătură cu evoluţiile recente din România, într-o scrisoare trimisă la 25 iulie secretarului de stat american, Hillary Clinton.

Un ospiciu numit România – un trecut greu, un prezent jalnic şi un viitor incert

Lovitura de stat. Indiferent cum  doresc actualii guvernanti ai Romaniei sa denumeasca evenimentele ultimelor 20 de zile si indiferent de plangerile penale depuse impotriva unor personalitati din opozitia actuala pentru aceasta calificare, perioada pe care o traim in acest iulie canicular al anului 2012 se va inregistra in istoria romanilor drept o lovitura de stat. Nu pentru ca eu am demonstrat cu ajutorul Dictionarului Enciclopedic Roman ca acesta este termenul adecvat (vezi postarea “Zilele Pandorei – a treia zi: lovitura de stat”), nici pentru ca Traian Basescu se foloseste de acest termen si nici pentru ca unii formatori de opinie romani l-au preluat si folosit, ci pentru ca asa este el perceput si calificat in afara Romaniei. Chiar daca limbajul diplomatic al liderilor UE nu foloseste direct termenul, atitudinea si ultimatumul lor la adresa guvernantilor romani dezvaluie clar opiniile lor adevarate.  Mai mult decat atat, marile publicatii ale Occidentului si ale Rusiei folosesc direct si fara menajamente acest termen. Daca Washington Post, The Economist, FAZ, Le Monde, Le Figaro, Kommersant, The Guardian si ieri ultimul, dar nu cel mai putin important, The Wall Street Journal,  numesc evenimentele din Romania  “lovitura de stat”,  atunci suntem in fata unei lovituri de stat.

Despre eroismul gratuit

Comunicatul de mai jos reflecta opinia multora dintre membrii comunitatii noastre. Ne-am straduit sa analizam datele asa cum le-am gasit si sa le trecem prin filtrul faptelor obiective. Comunicatul a fost  redactat de @cetatean si amendat de multi dintre noi, fiind  adus (in principiu) la cunostinta multor cetateni care ne insotesc de la inceputuri, inclusiv prietenilor nostri de la Timisoara si Galati, care ne impartasesc pe deplin aceasta optiune. Ne calauzeste spre aceasta optiune si moralitatea asumarii ei, faptele si deciziile pucistilor care incearca cu orice mijloace sa forteze nedemocratic  rezultatul dorit de ei. Ne rezervam dreptul de a urmari  atent desfasurarea referendumului, demascand iregularitatile si  falsurile,  mai mult decat probabile si sa ne schimbam opinia in ziua referendumului. Deocamdata dlui Basescu îi cerem sa renunte la eroismul gratuit participand la un referendum imoral pus la punct de unul dintre cele mai blamabile parlamente si guvernari  pe care le-a avut Romania in istoria ei. Nu impunem nimanui cum sau daca se voteze, pana la urma optiunea este personala, a fiecaruia dintre noi. Singurul lucru pe care il dorim si il  facem este un apel la ratiune! @Theophyle si @Demeter

Despre ieri, astăzi şi cu puţin noroc, despre mâine

Metamorfoza social-democraţiei în naţional socialism. Dragi prieteni, istoria nu se repeta, ea se razbuna! Istoria se razbuna pe cei care nu o cunosc, dar si mai vartos pe cei care nu o inteleg. Ma folosesc inca o data de aceasta comparatie cu toata responsabilitatea pe care mi-o asum. Sunt sigur ca lucrurile nu sunt gandite de cei care sunt responsabili de acest fenomen. Nu sunt gandite si premeditate pentru ca nu sunt nici cunoscute si nici intelese. Lipsa lor de premeditare nu-i va absolvi nici de consecintele actiunilor pe plan international si nici rezultatele pe care vom trebui sa le suportam noi, majoritatea cetatenilor acestei tari.

Greşelile noastre, cele de toate zilele

De cand cu izgonirea din rai si acordarea divina a liberului arbitru, oamenii nu inceteaza sa greseasca. Majoritatea greselilor pe care le facem se vor repeta din adolescenta pana la adanci batraneti. Basmul care povesteste ca oamenii invata din greselile lor este doar un basm – foarte putin invatam si asta dupa repetarea obsesiva a aceleasi greseli, pana cand pretul platit nu mai este suportabil.

Majoritatea “semidoctilor latinisti” au in dotare vestita zicala – “errare humanum est”, care pentru majoritatea lor  este totalitatea bagajului de latina pe care il poseda. Bineinteles ca aceasta zicala este o trunchiere vulgara a unei fraze care ii apartine lui  Augustin de Hipona  (sfant pentru catolici si mult fericit pentru ortodocsi).  Fraza lui Augustin, regasita in “Predici” (Sermons) 164:14, vorbeste cu totul de altceva. Augustin recunoaste potentialul oamenilor de a gresi,  el fiind unul, care desi sfant la sfarsitul vietii, a gresit din plin. Augustin vorbeste de necesitatea imperativa de a   repara greselile facute, deci cel care se foloseste de zicala ca alibi nu cunoaste nici zicala adevarata si nici intelepciunea care se ascunde in spatele acestei zicale. Fraza lui Augustin este – „Humanum fuit errare, diabolicum est per animositatem in errore manere”. Ai gresit si nu ti-ai reparat greseala, nu esti absolvit si vei plati pretul greselii de nenumarate ori. Nu este vorba de alte greseli, ci de acea greseala pe care nu ai reusit sa o repari.