Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Archive for the ‘Jurnalism’ Category

Comunicare, comunicatori, politică de comunicare – a doua parte

Vezi prima parte a articolului. Aparitia calculatoarelor, retelelor de comunicatie prin internet au reusit sa inchida un ciclu in istoria civilizatiei umane. Am inceput sa comunicam si sa ne si sa creem o memorie culturala prin abstractizarea limbilor, inventand scrisul si sa ne folosim de tablitele de lut pentru a creea o “memorie minerala”, am continuat asa aproape un mileniu; apoi, incet, am inceput sa creem o “memorie vegetala”, de la papirus si pana la hartie, care astazi incepe treptat  sa dispara. Pana la urma ciclul s-a inchis cand omenirea  s-a intors la memoria minerala, care ne permite astazi nu numai sa pastram cam tot ce s-a scris in trecut, ci sa si generam zilnic milioane de noi piese de informatie pe care le difuzam prin relelele de comunicare electronica. Mica explicatie nu-mi apartine, ea apartine celebrului autor italian Umberto Eco, care a expus-o intr-unul dintre cele mai interesante eseuri ale contemporaneitatii noastre (puteti citi cateva lucruri despre asta,  aici).

Majoritatea noastra am fi foarte uimiti sa vedem cat de putin s-a schimbat esenta corespondentei publice (institutionala) si private in ultimele 23 de secole ale societatii umane. Cand spun 23 de secole ma refer la ceea ce cunoastem noi, pentru ca s-ar putea ca perioada ar putea fi mai lunga. Daca citesti documentele gasite la Amarna, in Egipt ( scrise intr-un interval de 70 de ani intre 1380 – 1321 i.Hr) vei descoperi cu stupoare cat de putin a evoluat mentalul uman (despre arhiva de la Amarna, puteti citi aici si aici). Anvelopa mesajelor este diferita, formularile sunt diferite si binenteles ca stilul difera, dar continutul mesajelor ramane actual;  pana la urma majoritatea mesajelor de natura diplomatica  contine eforturile diversilor de a altera sau a consolida un “adevar subiectiv” al destinatarului sau destinatarilor si in prima parte a articolului, am mentionat: Citește restul acestei intrări »

Comunicare, comunicatori, politică de comunicare – prima parte

Nu sunt un profesionist al comunicarii, sunt insa un consumator si un furnizor al unor elemente care pot fi considerate parti ale unui mod de a comunica. Intr-un eseu  pe care l-am numit “Lumea in care traim” si pe care l-am publicat fragmentar in mai toate blogurile mele (fiecare cu specificul lui) am descris cateva probleme pe care un profesionist ( sa zicem un istoric) al viitorului  le-ar putea avea cu perioada in care traim. Scriam:

Periodizarea istoriei este o chestiune didactica, de multe ori incorecta si in majoritatea cazurilor dezbatuta mai mult decat faptele in sine. Felul nostru de a pune toate lucrurile in “sertarasele” mintii este aproape un impuls biologic. Problema este ca fiecare cultura isi are felul sau de a aranja altfel sertarele memoriei si de aici discrepantele majore in felul cum  ne folosim de aceasta memorie istorica. Citește restul acestei intrări »

Partidele de sticlă

Ziua de ieri poate deveni o zi istorica pentru mass-media romaneasca sau poate chiar pentru felul in care noi, cetatenii acestei tari, gandim si facem politica. Doua evenimente – unul a fost tratat aproape nesemnificativ, al doilea cu surle si trambite jurnalistice de rigoare. Ambele intr-un fel sau altul depasesc cu mult normele politice si jurnalistice.

In primul rand am sa incep cu o “mea culpa”  – la data de 23 iunie 2010, deci acum 2 ani si putin, presa a devenit, oficial, ameninţare la adresa siguranţei naţionale, fiind introdusă în Strategia Naţională de Apărare, adoptată marţi în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Potrivit documentului, trimis Parlamentului de Traian Băsescu, în calitate de şef al CSAT, printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale se numără „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”. De asemenea, strategia menţionează „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului”. Presa este menţionată şi în legătură cu fenomenul crimei organizate în sensul „presiunilor şi influenţei pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţiilor statului, asupra mass-mediei şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice„. (Sursa) Citește restul acestei intrări »

Nimic nou, dar mai rău: “Despre presa cu subiectivitate”

Acum doi ani se lansa platforma “Contributors”. Inainte de lansare, Teo Tita, care a fost redactorul acestei platforme m-a rugat sa colaborez. Mi-a placut Tita intotdeauna, desi nu intotdeauna rezonam “ideologic”, am acceptat si am publicat cateva zeci de articole.  Dupa ce am citit articolul din The Economist referitor la presa din Romania am hotarat sa republic pe Politeia primul meu articol publicat pe Contributors, cred ca unul din primele articole publicate de ei.

***

Despre presa cu subiectivitate

Cand am fost rugat sa scriu acest articol, am hotarat sa-l scriu cu atentionarea ca nu va fi in nici un caz  un articol obiectiv. Din fericire nu voi putea scrie niciodata despre presa cu obiectivitate. Iubesc presa, a fost si este parte din viata mea, chiar daca profesia mea este departe de jurnalism sau media. Nu poti fi obiectiv cand vorbesti despre lucruri pe care le iubesti. Fatalitatea ne conduce cateodata la conflicte intre creier si inima, conflicte pe care nu intotdeauna reusim sa le mediem cu inteligenta. Asadar, despre presa in general si despre presa romaneasca in particular. Citește restul acestei intrări »

Năstase şi Ponta – pentru că se poate!

Doua sinteze esentiale din presa nationala si internationala – Deutsche Welle si HotNews.

Nastase – O „melodramă” cu efect scontat, dar cu final deschis. Presa occidentală continuă să tematizeze cazul fostului premier social-democrat Adrian Năstase, soarta tovarăşilor săi de partid şi starea de sănătate a democraţiei româneşti.

La social-democraţii români scandalurile se ţin lanţ, subtitra la finele săptămînii NEUE ZÜRCHER ZEITUNG articolul intitulat Partidul de guvernămînt al României – în mocirlă. Condamnarea ex-premierului Adrian Năstase pentru corupţie precum şi scandalul de plagiat al actualului premier Victor Ponta pun într-o foarte proastă lumină Partidul Social-Democrat, află cititorii cotidianului elveţian din cuprinsul relatării bine documentate.

Dar, situaţia din România continuă să stîrnească interesul marilor ziare germane şi la acest început de săptămînă. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică, sub semnătura lui Karl-Peter Schwarz, un nou articol despre nefericita „saga” a aceloraşi social-democraţi, referindu-se de astă dată la cazul lui Adrian Năstase şi la tentativa sa de sinucidere după aflarea sentinţei definitive de condamnare la doi ani cu executare. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

25/06/2012 at 3:46 pm

Marinela Bucur a ajuns in New York Times

Un articol de 7000 de semne intr-un cotidian nu e mare lucru de obicei. In The New York Times este! In special daca trateaza un subiect care nu este “american,” este insotit de 15 poze, apare in editia on-line si in cea print de weekend. Articolul este semnat de Suzanne Daley , Senior Editor al ziarului, care “acopera” in ultimii ani subiecte europene. Co-semnatar al articolului este Stephen Castle, rezidentul jurnalului la Londra.   Subiectul articolului este inasprirea conditiilor de aderare la “Spatiul Schengen” si sansele mici pe care le are Romania si Bulgaria de a adera la acest spatiu la toamna sau intr-o alta data in viitorul apropiat. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

05/09/2011 at 3:16 pm

Pulp Fiction: intre Rupert Murdoch si Quentin Tarantino!

Cred ca singurul cineast din lume care ar putea face un film autentic despre Rupert Murdoch si ultimele evenimente legate de imperiul media pe care il poseda este Quentin Tarantino. Scandalul recent are toate ingredientele pentu un film facut de celebrul Tarantino – bani, lacomie, politica, spionaj, infiltrare si cel mai important – caractere scoase parca din magazinele “pulp” ale anilor ’50.   Pe timpul cand presa era inca atotputernica si principala sursa de informatie a publicului, fascicolele imprimate pe hartie proasta (pulpă de lemn) se vindeau ca painea proaspata la pretul de 20 de centi bucata, povestind povesti alegorice care oglindeau adevaratele scandaluri ale vremii. Pana la urma Rupert Murdoch a fost si va sfarsi ca un personaj Pulp Fiction. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

18/07/2011 at 2:19 pm

Arhiva: Viitorul intre caracatiţe si papagali

Postat acum un an. Oracolele au pasionat omenirea de la inceputurile ei si probabil o vor pasiona pana la sfarsitul ei. Fenomenul imposibilitatii noastre de a concepe ziua de maine fara preziceri de tot soiul a fost  inclus de sute de ani in normalitatea sociala si catalogat in categoria folclor sau “credinte populare”. Grav este insa ca noi credem in caracatite si papagali, in semne si ravase norocoase (sau nu) dar nu credem in fapte, cifre si rezultatele unor analize logice, care demonstreaza posibilitati clare  si viabile ale unor tendinte. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

13/07/2011 at 7:03 am

Pensionaţi-l pe Albert!

Probabil ca daca, teoretic vorbind, Albert Einstein ar fi fost profesor la catedra de fizica a Universitatii din Bucuresti (nu la Princeton) si trecut fiind de varsta pensionarii legale conform “legii anti-dinozaurilor” adoptata de guvernul Boc, ar fi avut o problema. Cine stie, poate ca si marele Albert ar fi asteptat postasul in zilele cand aduce pensiile mizerabile, asta bineinteles daca ar fi trait in Romania si nu ar fi fost unul din primitorii “pensiilor speciale”. Norocul lui a fost ca pe Albert Einstein nimeni nu a dorit sa-l pensioneze niciodata.  Nu au fost legi aplicate stupid in America acelui timp si nici la Institute for Advanced Study. In Princeton, New Jersey nu a existat nici sindicat, CA si nici niste politruci idioti.

Nu l-am avut pe Einstein, dar avem o gramada de politruci idioti. Doua evenimente m-au facut sa abordez aceasta tema, ambele legate de doi intelectuali pe care ii citesc de mult timp si pe care ii apreciez pentru ceea ce scriu,  ceea ce gandesc si poate cel mai mult felul in care se exprima.

Prima persoana despre care vreau sa discut, este Profesorul Lucian Boia, care impreuna cu Neagu Djuvara sunt istoricii mei preferati, bineinteles din cauza unor criterii complet diferite.   Citez din articolul publicat in Dilema Veche si semnat de Cioroianu (Jos cu Boia! Trăiască reforma!) : Citește restul acestei intrări »

Despre batiste, hidranţi şi răul cel mai mic

In pagina de garda a blogului puteti citi opinia Politeia “Despre Presa.” Articolul a fost scris acum un an, in toiul vaicarelilor despre presa care moare. Am terminat articolul respectiv cu urmatoarele cuvinte:

Presa romaneasca  a fost masacrata de patroni si “sculele” lor si o mare parte a jurnalistilor s-a sinucis. Bazandu-se pe scurta memorie a consumatorilor de presa, ei cred ca vor reveni.  Nu domnilor si doamnelor, mortii  vor invia numai la sfarsitul timpului, pana atunci vor fi declarati decedati in aceasta profesie. Cititorii inteligenti le vor aminti decesul moral si profesional.” Citește restul acestei intrări »

Nu mă doare de durerea lor!

Am citit ieri un articol semnat de Cristian Grosu pe “Curs de guvernare”, care reda fara comentarii o auto-compatimire a unui jurnalist cu “traista in baţ” de la “Gândul”  la “Jurnalul National”, dupa parerea mea o migratie din lac in puţ. Titlul respectivului articol “Tabloidizează-te sau mori”. Dilemele celui care scrie, despre ceea ce citiţi. Un text la cald, pentru arhiva tranziţiei din presă” m-a facut sa rad cateva minute bune. Am reusit in sfarsit sa inteleg cat de amatori sunt ceea ce numim noi jurnalistii seriosi si profesionisti. Bineinteles ca nu ma refer la Cristian Grosu, unul din putinii ziaristi care au ramas sub aceasta titulatura si cu care colaborez cu placere. Rasul ironic este adresat elegiei jurnalistice a respectivului titular – o  elegie plina de auto-compatimire. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

29/05/2011 at 2:45 pm

Minciuni patologice, batiste şi hidranţi

Fapte: Potrivit unui comunicat al Parchetului General, in perioada martie – aprilie 2011, Sorin Ovidiu Vîntu si Ion Ilie Cezar l-au constrans, prin amenintare, pe Sebastian Ghita sa le remita suma de 150.000 de euro ori sa accepte denuntarea unui contract cu scopul obtinerii injuste, in folosul lor de beneficii materiale cu consecinta prejudicierii partii vatamate. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

26/05/2011 at 5:13 pm

Săptămâna Presei Europene / 15-21 Mai –2011

Portugalia primeşte 18 miliarde de euro până la alegeri. “Ajutorul pentru Portugalia, aprobat”, titrează i-informação, după ce miniştrii de Finanţe din zona euro au aprobat un plan de salvare în favoarea Portugaliei de 78 de miliarde de euro, cu o dobândă medie de 5%. Până la alegerile din 5 iunie, ţara nu va primi decât 18 miliarde de euro, adică minimum pentru ca Portugalia să-şi poată asigura “obligaţiile financiare”, notează cotidianul din Lisabona, care adaugă că Bruxelles şi FMI vor să vadă proiectul guvernamental înainte de a vărsa banii. FMI, responsabil de o treime din planul de salvare, adică 26 de miliarde de euro, se va întâlni vineri, 20 mai, pentru a da undă verde planului de salvare portughez. Celelalte două treimi vor fi împărţite între Fondul European de Stabilitate Financiară şi Mecanismul European de Stabilizare Financiară. Germania, cu 15.5%, Franţa, cu 11.7% şi Italia cu 10.2% vor împărţi cea mai mare parte din susţinerea europeană. Finlanda a acceptat în final să participe la planul de salvare, adaugă i, cu condiţia ca Lisabona să “încurajeze” investitorii instituţionali care deţin obligaţiuni ale datoriei portugheze să le păstreze în timpul programului de ajutorare (până la finalul lui 2013) – ca un mod de a garanta o întoarcere mai rapidă a Portugaliei pe pieţele financiare internationale. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

22/05/2011 at 8:27 am