Domnu’ Nae si electoratul

Domnu’ Nae este prototipul afaceristului roman oportunist. Domnu’ Nae este un om la casa lui, recte casele lui, are trei. Una in care locuieste familia, o a doua casa de vacanta la munte si o a treia pentru amanta in “functiune.” Domnu’ Nae are trei magazine intr-o piata centrala din Bucuresti, vre-o 10 non-stopuri. Domnu’ Nae a trecut de la mobiliare (vanzarile de masini) la imobiliare – terenurile intra si extra vilane, acum se ocupa cu finantele deoarece nici mobiliarele si nici imobilarele nu merg. Finantele, adica niste case de schimb valutar. Domnu’ Nae are bineinteles si cateva masini, ca la casa omului.

Intr-o zi cand “faceam” si eu piata ca tot romanul, l-am cunoscut pe acest vesel afacerist roman. Mi-a permis sa-l numesc nea Nae ca toata lumea, bineinteles am refuzat, numindu-l Domnul Nae. Intrebandu-ma de ce Domnu’ si nu Nea’, m-a pus necuratul sa-i raspund cinic: “Eu cunosc un domn cand il vad”. Uitandu-se imprejur pentru a sesiza daca vorbele mele au avut impact (probabil au avut): “Vedeti ma golanilor, un om subtire trait in afara, cum cunoaste el calitatea”. De atunci primesc discount la marfurile din magazinele lui pentru ca “om subtire cu om subtire se cunoaste”.

Cine plăteşte lăutarii?

Intrebarea folclorica din titlu isi gaseste de obicei un raspuns popular de genul “cine i-a comandat pe lăutari trebuie  sa-i si plătească!”. Din nefericire, adevarul este mai intotdeauna diferit –  lautarii sunt platiti de altii, de multe ori de cei care nici macar nu au avut sansa nici sa guste din bucate si nici sa se delecteze cu muzica lautareasca – adica, majoritatea noastra.

Cinema Paradiso

Film monumental al lui Giuseppe Tornatore, este considerat de multi omagiul emotionant pe care regizorul îl aducea cinematografului. Altii au vazut in film ceea ce Mircea Eliade a numit “eterna intoarcere” si, in sfarsit, multi au vazut o descriere a destinului care este presarat cu sperante, iluzii, deziluzii  si cu pasii facuti inainte si inapoi spre implinirea destinelor indivizilor, a societatii in care traiesc  – conducatori sau condusi spre inevitabilele greseli, care intotdeauna ne vor costa. Din nefericire, multe dintre costurile platite de noi  ne apartin  indirect prin lipsa de determinare de care am dat dovada sau poate din cauza ochelarilor roz cumparati sau mosteniti prin care vedem noi lumea care ne inconjoara.

Joia trebuie declarată neconstituţională!

Probabil ca opozitia USL + PSD vor apela la Curtea Constitutionala a Romaniei pentru a scoate ziua de joi din calendarul Romaniei, considerand ca aceasta zi este neconstitutionala. Aceasta cerere adresata CCR-ului este bazata pe motivatia urmatoare:

Partidul “Omul de Zăpadă”

Multi vorbesc despre partidul “Albă ca Zăpada”,  devenit aproape o imbinare a aspiratiilor politice dambovitene. Sătui de situatia politica, de criza,  de chirurgia politica gen  “anus contra  naturii” (Marius Oprea)  si de competentele limitate ale guvernarii Boc, poporul (adica cateva mii de oameni), care se intereseaza de politica, in majoritatea lor locuitori ai  spatiului virtual, au adoptat rationamente aproape mesianice in curatarea totala a spatiului politic mioritic.

Despre existenţa lui Moş Craciun

Anul trecut, exact dupa alegerile la presedintie, mai credeam ca exista Moş Craciun. Astazi cred mult mai putin, de fapt, deloc! Anul acesta nu i-am mai scris pentru ca stiu ca are probleme cu renii si lui Rudolf nu-i place sa lucreze decat in spatiul Schengen.

A trecut multa apa pe Dambovita,  eu am plecat, m-am intors si lucrurile au ramas cam tot cum le-am lasat, numai putin mai rau.    Nu mai mananc portocale ca m-am saturat de ele pana in gat, sa va spun adevarul nici macar mandarine nu mai mananc, cumpar numai pentru catelul meu – el a ramas singurul amator. Auzi Mosule, numai cateii mananca mandarine in zilele noastre.

Pentru cine nu a citit scrisoarea pentru Moş Craciun de anul trecut o redau integral:

Jocuri revoluţionare

Fara a incerca sa dezvolt o teorie a conspiratiei am sa aduc la cunostinta cititorilor cateva fapte premergatoare evenimentelor din 24 septembrie, evenimente care trebuie retinute ca un episod trist in  istoria politica recenta a Romaniei. Nu, nu a fost vorba de o noua “mineriada,” dar nici nu a fost un protest sindicalist legitim a unei populatii lovite de masurile de austeritate ale guvernului Boc. Protestul nu a fost  curat de influente politice. Mai mult decat atat, el a fost concertat si condus de elemente dintre cele mai obscure ale societatii romanesti. Le voi mentiona si le voi enumera in continuare.