Domnu’ Nae si electoratul

Domnu’ Nae este prototipul afaceristului roman oportunist. Domnu’ Nae este un om la casa lui, recte casele lui, are trei. Una in care locuieste familia, o a doua casa de vacanta la munte si o a treia pentru amanta in “functiune.” Domnu’ Nae are trei magazine intr-o piata centrala din Bucuresti, vre-o 10 non-stopuri. Domnu’ Nae a trecut de la mobiliare (vanzarile de masini) la imobiliare – terenurile intra si extra vilane, acum se ocupa cu finantele deoarece nici mobiliarele si nici imobilarele nu merg. Finantele, adica niste case de schimb valutar. Domnu’ Nae are bineinteles si cateva masini, ca la casa omului.

Intr-o zi cand “faceam” si eu piata ca tot romanul, l-am cunoscut pe acest vesel afacerist roman. Mi-a permis sa-l numesc nea Nae ca toata lumea, bineinteles am refuzat, numindu-l Domnul Nae. Intrebandu-ma de ce Domnu’ si nu Nea’, m-a pus necuratul sa-i raspund cinic: “Eu cunosc un domn cand il vad”. Uitandu-se imprejur pentru a sesiza daca vorbele mele au avut impact (probabil au avut): “Vedeti ma golanilor, un om subtire trait in afara, cum cunoaste el calitatea”. De atunci primesc discount la marfurile din magazinele lui pentru ca “om subtire cu om subtire se cunoaste”.

Cine plăteşte lăutarii?

Intrebarea folclorica din titlu isi gaseste de obicei un raspuns popular de genul “cine i-a comandat pe lăutari trebuie  sa-i si plătească!”. Din nefericire, adevarul este mai intotdeauna diferit –  lautarii sunt platiti de altii, de multe ori de cei care nici macar nu au avut sansa nici sa guste din bucate si nici sa se delecteze cu muzica lautareasca – adica, majoritatea noastra.

Cinema Paradiso

Film monumental al lui Giuseppe Tornatore, este considerat de multi omagiul emotionant pe care regizorul îl aducea cinematografului. Altii au vazut in film ceea ce Mircea Eliade a numit “eterna intoarcere” si, in sfarsit, multi au vazut o descriere a destinului care este presarat cu sperante, iluzii, deziluzii  si cu pasii facuti inainte si inapoi spre implinirea destinelor indivizilor, a societatii in care traiesc  – conducatori sau condusi spre inevitabilele greseli, care intotdeauna ne vor costa. Din nefericire, multe dintre costurile platite de noi  ne apartin  indirect prin lipsa de determinare de care am dat dovada sau poate din cauza ochelarilor roz cumparati sau mosteniti prin care vedem noi lumea care ne inconjoara.

Joia trebuie declarată neconstituţională!

Probabil ca opozitia USL + PSD vor apela la Curtea Constitutionala a Romaniei pentru a scoate ziua de joi din calendarul Romaniei, considerand ca aceasta zi este neconstitutionala. Aceasta cerere adresata CCR-ului este bazata pe motivatia urmatoare:

Partidul “Omul de Zăpadă”

Multi vorbesc despre partidul “Albă ca Zăpada”,  devenit aproape o imbinare a aspiratiilor politice dambovitene. Sătui de situatia politica, de criza,  de chirurgia politica gen  “anus contra  naturii” (Marius Oprea)  si de competentele limitate ale guvernarii Boc, poporul (adica cateva mii de oameni), care se intereseaza de politica, in majoritatea lor locuitori ai  spatiului virtual, au adoptat rationamente aproape mesianice in curatarea totala a spatiului politic mioritic.

Despre existenţa lui Moş Craciun

Anul trecut, exact dupa alegerile la presedintie, mai credeam ca exista Moş Craciun. Astazi cred mult mai putin, de fapt, deloc! Anul acesta nu i-am mai scris pentru ca stiu ca are probleme cu renii si lui Rudolf nu-i place sa lucreze decat in spatiul Schengen.

A trecut multa apa pe Dambovita,  eu am plecat, m-am intors si lucrurile au ramas cam tot cum le-am lasat, numai putin mai rau.    Nu mai mananc portocale ca m-am saturat de ele pana in gat, sa va spun adevarul nici macar mandarine nu mai mananc, cumpar numai pentru catelul meu – el a ramas singurul amator. Auzi Mosule, numai cateii mananca mandarine in zilele noastre.

Pentru cine nu a citit scrisoarea pentru Moş Craciun de anul trecut o redau integral:

Jocuri revoluţionare

Fara a incerca sa dezvolt o teorie a conspiratiei am sa aduc la cunostinta cititorilor cateva fapte premergatoare evenimentelor din 24 septembrie, evenimente care trebuie retinute ca un episod trist in  istoria politica recenta a Romaniei. Nu, nu a fost vorba de o noua “mineriada,” dar nici nu a fost un protest sindicalist legitim a unei populatii lovite de masurile de austeritate ale guvernului Boc. Protestul nu a fost  curat de influente politice. Mai mult decat atat, el a fost concertat si condus de elemente dintre cele mai obscure ale societatii romanesti. Le voi mentiona si le voi enumera in continuare.

Avem o Albă ca Zăpada – căutăm pitici!

Democratia liberala este o poveste despre oameni, despre felul cum interpreteaza evenimentele, apreciaza timpul lor  si iau hotararile care le vor influenta viata pe perioade mai mult sau mai putin indelungate. Daca oamenii vad problemele adevarate si isi gasesc lideri care sa poata sa-i scoata la liman, atunci democratia liberala va functiona, daca nu –  se va razbuna crunt pe cei care au gresit, adica  pe societatea care a ales ineficient.

Fabulă: Lupul moralist si oile nebune

Moto: Traian Basescu este vinovat pentru tot ceea ce se intampla rau in Romania, a declarat omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, intr-un interviu acordat Realitatea TV in luna mai si difuzat de-abia joi, 16 septembrie, dupa eliberarea sa din arestul Politiei Capitalei. „Il consider responsabil de tot ceea ce se intampla rau in tara astazi pe presedintele Romaniei, Traian Basescu”, a subliniat Vintu. El a precizat ca nu mai investeste in Romania „pentru ca Basescu a pus ‘cainii’ pe mine”. HotNews

Balaur bondoc, văr cu Velociraptorul!

Scuze dlui Prof. Matyas Vremir,  geolog al Muzeului Societatii Ardelene, pentru folosirea respectivului nume intr-o postare politica cu o pronuntata tenta umoristica.

Cred ca este clar pentru toata lumea ca acest balaur bondoc nu putea fi descoperit in alta parte de pe globul pamantesc; numai la noi pot creste astfel de specimene. Balaurul s-a nascut acum 65 – 72 de milioane de ani, spre sfarsitul perioadei Cretacice. Mult inaintea ca Europa sa fie uniune si noi sa fim membrii ei. De fapt  majoritatea Europei de astazi era sub mare si Romania era un fel de Marea Britanie  facand parte dintr-un arhipeleag insular.

Rude, paparude si datinile stramoşeşti

Paparuda este denumirea cea mai răspândită a ritualului magic de provocare a ploii, practicat pe timp de secetă. Paparuda invocă onomatopeic ploaia prin dans, bătăi din palme, plesnetul degetelor, răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul si continutul textului magic:

„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul –bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă siroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiţă, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiţă, hai!”

Barbu, consultant politic – la un mic si o bere!

 Barbu este de fapt Barney, prietenul meu din tinerete, baiatu’ lui nea Radu prietenul lu’ unchiu Mişu, un frate de lui taica-miu’. Barney-Barbu s-a nascut la New-York, nea Radu a stiut sa stearga putina in ’46 pe timpul cand comunismul era inca “democratic” si Ana Pauker inca o juca pe Florence Nightingale. Nea Radu nu o avea cu politica interna sau internationala, era insa un rusofob ideologic. Zicea el: “ma baiatule, cu rusii nu’i de joaca, astia asa s-au nascut – davai ceas, nu fac mofturi, nu dai, iti iau gatu’.” In ’96, cand s-a ales Milica, am trecut pe la el, era deja in ultimul an al vietii, i-am spus: “vezi nea Radu, a venit democratia si’n Romania”, “a venit pe dreacu’, stai putin sa vezi ce circ o sa fie acolo”, “cum adica circ, omule au fost alegeri Constantinescu a castigat, au plecat rosii, acum is ai nostri”, “da, si cu rusii ce te faci ?, Auzi ma desteptule, rusii din timpu’ lui Petru cel Mare nu mai sunt oameni, le-a bagat ala in cap ca sunt mare putere si ca tot ce se poate lua se ia, si ce nu se poate lua se cumpara . Romania este prispa lor, crezi tu ca cineva isi da prispa? Tu stii cati sefi in Romania iau banul de la rusi, zeci sute, multi. Aia de o sa-ti spuna ca nu se poate fara relatii de buna vecinatate, ca nu se poate fara afaceri cu ei, cum naiba sunt vecinii nostri!. Aia sunt oameni lor, aia de nu au supt laptele unei romance, ci vodka lui’ Visarion.” Am crezut ca omul are traume de tinerete si l-am lasat in pace. Astazi cred ca a avut dreptate. Stiu insa ca i-a lasat cu limba de moarte lui Barney-Barbu sa nu dea dreacu’ sa lucreze in Romania nici in ruptul capului ca vine dupa el cu carja de  pe lumea cealalta.

Povestea unui platan de la Telega

Asa cum am promis in postarea de la miezul zilei, astazi am hotarat sa scriu despre texte pe care le-am citit si mi-au placut. Cred ca postarea amicului Turambar este una care merita nu numai atentie ci un intreg articol, asa, ca un fel de raspuns. Amicul Dagnir Glaurunga, cunoscut sub numele de scena Turambar, incearca sa ne convinga ca istoria este scrisa de cifre care coplesesc civilizatii si darama imperii. Sunt sigur ca amicul nostru cunoaste bine cifre si cred ca stie si antroplogie, istorie si alte marafeturi, este insa mult prea tanar ca sa inteleaga istoria asa cum este, a fost si va fi ea intotdeauna, o dama bine, vicleana si de multe ori perversa.