O invitaţie la gândire: ieşirea din cotidian

Între  Nietzsche, Moore şi Kurzweil

“Dincolo de bine şi rău”  este titlul  folosit de  Friedrich Nietzsche intr-o lucrare care nu a fost considerata la timpul ei suficient de importanta pentru a fi tiparita, Nietzsche a tiparit-o pe banii lui. Nu sunt fan Nietzsche, de fapt consider ca pentru a fi fanul lui trebuie sa fi putin masochist. Cartea, cu titlul ei original “Jenseits von Gut und Böse”, a fost tradusa in limba romana sub titlul “Dincolo de bine şi rău – Preludiu la o filosofie a viitorului” de Victor Scoradeţ, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Cartea a devenit extrem de actuala in problematica dintre ceea ce se intampla si ceea ce se percepe ca se intampla. In carte, Nietzsche incearca sa reformuleze clasicele pre-supozitii (supozitie prealabilă) despre  conştienţă (self-consciousness), cunoaştere, adevar, liber arbitru si propune o alta, pe care el o numeste “der wille zur macht” – in engleza “will to power”; in romana eu as traduce “dorinta de a poseda”. Poseda ce? Poseda tot ceea ce poti sa iei de la societatea in care traiesti. E rau ? In nici un caz. Raul incepe cand ceea ce faci distruge pe altii, care nu au nici puterea si nici uneltele pe care tu le ai sau pe care ti le poti permite.  Pentru a termina filozofia si a ne intoarce la ale noastre, capitolele relevante la ceea ce am scris sunt VI-IX (VI – Noi savantii; VII – Virtutile noastre; VIII – Popoare si patrii si IX-   Ce este nobil ?)

Partidele de sticlă

Ziua de ieri poate deveni o zi istorica pentru mass-media romaneasca sau poate chiar pentru felul in care noi, cetatenii acestei tari, gandim si facem politica. Doua evenimente – unul a fost tratat aproape nesemnificativ, al doilea cu surle si trambite jurnalistice de rigoare. Ambele intr-un fel sau altul depasesc cu mult normele politice si jurnalistice.

In primul rand am sa incep cu o “mea culpa”  – la data de 23 iunie 2010, deci acum 2 ani si putin, presa a devenit, oficial, ameninţare la adresa siguranţei naţionale, fiind introdusă în Strategia Naţională de Apărare, adoptată marţi în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Potrivit documentului, trimis Parlamentului de Traian Băsescu, în calitate de şef al CSAT, printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale se numără „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”. De asemenea, strategia menţionează „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului”. Presa este menţionată şi în legătură cu fenomenul crimei organizate în sensul „presiunilor şi influenţei pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţiilor statului, asupra mass-mediei şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice„. (Sursa)

Profeţi, Purificatori şi Lideri

Nota: Titlul este imprumutat din  articolul lui Paul Lucardie, un academic si politolog olandez, care a studiat printre altele si aparitia noilor  formatiuni politice in Vestul Europei.

Toata lumea este convinsa de necesitatea unei reînnoiri politice. Din nefericire, aceasta nevoie de reînnoire a trecut de mult de la stadiul acut la cel cronic. Intentionat nu ma mai folsesc de cuvantul reforma pentru ca sensul  a fost pierdut de mult, alterat de reformistii de grajd sau de salon. Aceasta necesitate este mentionata astazi si de sociologul Barbu Mateescu intrun articol publicat pe blogul personal  si preluat de Contributors. Titlul “O ţară nemulţumită şi din ce în ce mai interesată de politică” este seminificativ si la tema mea si la lucrarea academicului Olandez. Dl Mateescu lucreaza cu “materialele clientilor”, de aceasta data este vorba de datele IRES, Think-tank independent pentru cine crede asta. Eu sunt mult mai putin increzator si in independenta si in obiectivitatea cifrelor. Mentioneaza dl Mateescu:

Cine e preşedintele PDL??” şi pofta de partide noi

Doar o treime dintre români identifică în mod corect actualul preşedinte al PDL. Nici liderii USL nu stau excepţional din acest punct de vedere, dar măcar depăşesc 50%.

Code Blue spre Yellow: resuscitare necesară

Cred ca Romania  este pe drumul de a deveni unica nu numai in Europa, ci pe plan mondial.  Avem sanse extraordinare sa devenim unicii reprezentanti ai unui nou mod de comportament in relatiile internationale fara precedent in istoria diplomatiei mondiale. Premierul Romaniei, Victor Ponta, a inceput sa implementeze cunoscuta doctrina nationala denumita “ba pe-a mă’tii’”   in relatiile statului Roman cu aliatii si partenerii fara de care viitorul foarte apropiat poate deveni extrem de sumbru.

Adevarat, tendintele electorale cunoscute corifeilor social-democrati si liberali, arata mai putin roze cu  fiecare saptamana ce trece si ceva trebuia de facut pentru a-i tine pe bibani impreuna. Problema lui Victoras Ponta Mondialu’ este simpla – plasa s-a cam gaurit si bibanii au inceput sa fuga. Pentru prima data in ultima jumatate de an,  Ponta Mondialu’ si USL au coborat sub 50% in preferintele electoratului. Daca nu ma credeti,  rugati-l pe Blaga, prietenul lui Sorin Frunzaverde sa-i arate ultimul sondaj pe care l-au primit liberalii sambata trecuta, inceput de luna. Sunt sigur ca in numele vechilor prieteni si ale blaturilor trecute si poate si viitoare, Sorin Frunzaverde isi va informa vechiul sau prieten.

Grăjdanii

Postat de @DanSu

Probabil in DEX nu  a aparut inca termenul, dar cred ca multi stiu la ce/cine ma refer.

Risc o definitie proprie: Grajdanii sunt acea specie bipeda, care este dispusa sa faca orice, dar absolut orice, in numele unei idei, a unui sef sau pentru o suma de bani. In majoritatea cazurilor, grajdanii au stapani. Stapani de haita.

USL a reusit in aceste 100 de zile sa ne arate numarul mare al grajdanilor. Nu ca ceilalti ar fi lipsiti de acestia, dar acolo nu au avut mare succes. O fractiune a USL-ului (ma refer la PNL, PC-ul este inexistent) exceleaza poate nu atat prin numar, cat prin ferocitate si incapatanare. O caracterizare mai exacta a acestor domni ar fi ticalosia, nu doresc sa-i descurajez pe negrajdani. Cu alte cuvinte negrajdanii pot sta linistiti si ei sunt ticalosi.

Între respect şi veneraţie

De obicei, in zilele de sarbatoare, ma straduiesc sa scriu cat se poate de neutru pentru a nu produce nici sentimente si nici comentarii generatoare de disensiuni sau antagonisme.  Nu stiu cat voi reusi, sper fara a fi sigur ca totusi ca voi putea.

Cateva cuvinte despre respect.  Respectul este un comportament rezultat al unor sentimente, deci este subiectiv. Ceea ce respect eu probabil nu va fi respectat de altii. Filozofic se discuta de patru feluri (genuri) de respect – (a) respectul evaluator este respectul generat de o evaluare pozitiva  a unor  performante; (b) respectul simbolic este respectul fata de unele simboluri care reprezinta idei sau notiuni religioase, traditionale, nationale, sociale sau chiar politice; (c) respectul directiv este respectul fata de unele reguli sociale de genul:  familie, drepturi  naturale (om, viata, libertate si cautarea fericirii individuale – vezi Kant, Hobbes, Locke, Paine, etc.);  (d) respectul institutional este respectul fata de  instituţii sau de practici sociale, poziţii sau roluri bine definite în cadrul acestor instituţii sau practici şi persoane care ocupa pozitiile sau reprezintă instituţile respective.

Capra moare si senatul lui Caligula devine herghelie!

Moto:

Caligula Imperator
A făcut din cal senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi miniştri…  Pastorel Teodoreanu

Putina istorie. Caius Iulius Caesar Germanicus, cunoscut in istoria romana sub porecla Caligula, adica “săndăluta” (de multe ori impropriu tradus Cizmuliţa) a fost unul dintre putinii imparati romani declarati de senatul roman “damnatio memoriae”, adica sters din memoria istorica a Romei. Neuitat din cauza evolutiei lui spectaculuoase. De la adoratul publicului, supranumit “Copilul Romei” sau “Steaua Romei”, se transforma intr-un sangeros tiran, violator incestuos si nebun de-a binelea numindu-si calul cu un nume nemuritor in istorie, Incitatus, consul si membru in Senatul Romei.

România, guvernarea felixoidă şi postulatele lui Cipolla

M-am saturat sa ma cert cu cei “anti” si cei “pentru”. M-am saturat sa citesc avid orice informatie legata de toate literele alfabetului romanesc – CCR, AEP, CSM, IPPJ, BEC, etc., dar in special m-am saturat de Ponta, Antonescu, Felix si toti derbedeii politici . M-am saturat de toti cei care scriu ca PDL a furat mai mult decat PSD si PNL, de parca eu singur i-am adus la guvernare pe pedelisti sau eu i-am tinut niste ani in opozitie pe hienele care guverneaza astazi. Ma deranjeaza ca aproape nu exista cotidian, saptamanal sau lunar, pe lumea asta care inca nu ne-a luat la misto facandu-ne in fel si chip.

Ma exaspereaza ca romanii nu se mai injura pentru ca sunt mitici si ardeleni si nici macar nu isi mai “dau la gioale” fiind moldoveni, munteni, olteni sau transilvaneni, ci au devenit morti-vii, expati cu sau fara drept de vot, sfinti apostoli pentru ca au votat sau tradatori pentru ca nu au votat, de obicei se aplica si viceversa. Ne ciondanim din cauza a doi nebuni, condusi de un criminal cinic, cu  care celebrul “animal politic” nu a reusit sa se inteleaga sau sa se confrunte. Am impresia ca in tara dogarilor la toti le lipseste o doaga.

Un ospiciu numit România – Sezonul netoţilor

Sezonul netoţilor. De obicei lunile iulie-august sunt considerate de mass-media internationala ca “silly season” (sezonul netoţilor), adica o perioada de timp in care emisfera nordica  este si perioada concediilor. Aceasta vara ar fi trebuit sa fie identica, adica mai nimic de scris si vizionat in perioada dintre finalul Campionatului European de Fotbal de la 1 iulie  si inceputul Jocurilor Olimpice de la Londra din 27 iulie. Acest “sezon al netoţilor” a fost deranjat de cateva evenimente care au tulburat tihna globala, in ordinea urmatoare:  problemele Spaniei si zona euro, scandalul manipularii libor decatre  marii “jucatori bancari” din Europa si Statele Unite si in sfarsit Romania, care a reusit intr-un mod glorios sa transforme acest sezon al netoţilor dintr-o sintagma metaforica a presei occidentale intr-o exprimare la propriu, care oglindeste felul de a face politica pe plaiurile locuite de triburile moldo-valahe-transilvanene.

Dottore Ponta şi jocul de-a Savonarola

Girolamo Savonarola a fost un predicator dominican-catolic, care a reusit sa contribuie la alungarea Medicilor din Florenta si ocuparea ei de catre Carol al VIII-lea al Frantei. Interesant de mentionat ca Savonarola a fost invitat la Florenta de Lorenzo di Medici “Magnificul” – la îndemnul marelui umanist Pico della Mirandola, unde devine staretul  mănăstirii San Marco. Dupa alungarea Medicilor se instituie o Republica Florentina cu un regim „democratic”, în care însă Savonarola detine puterea absolută.

Hidra: Manual de întrebuinţare

L-am crezut pe dl Adrian Năstase un om inteligent pana la monumentala prostie  cu “matusa Tamara” –  nici un om inteligent nu ar fi putut face o asemenea prostie. Aventurile lui juridice nu m-au interesat, nici macar nu l-am considerat hot. L-am catalogat la capitolul profitori oportunisti, unul dintre miile care s-au imbogatit si au facut o cariera trecand prin viata cu un  oportunism cinic, fara nici o culoare politica anume,  jucand jocuri asa cum interesele personale le-au dictat. Am fost tentat sa-l cred pe Basescu ca Adrian Năstase a fost un bun premier; analizand astazi datele, cred ca Basescu a gresit – Adrian Năstase a fost un bun premier pentru el si ai lui, nu pentru romani.

Cu pumnii strânşi

Fiecare zi care trece ne demonstreaza cat de precar este statul de drept in Romania post-decembrista. Legi care au fost considerate baza unui nou contract social, unele bune, cum ar fi legea educatiei, altele mai putin bune cum ar fi codul muncii si unele esentiale cum ar fi reforma in justitie atat cat a fost ea, se vor duce rapid pe apa sambetei daca nu vor fi aparate cu adevarat de cei care au sustinut aceste reforme. Dl Basescu greseste grav daca crede ca lucrurile sunt ireversibile, pentru simplu fapt ca ele chiar sunt. O vedem deja cu ochii nostri si o vom vedea in continuare inca un timp.

România de azi pe mâine – cupola

Efervescenta politica trezita de falimentul politic al PDL si incercarile de a recupera un electorat orfan nu pot decat sa creeze o perspectiva istorica a mocirlei  in care se afla poporul roman de aproape un secol. Statul national roman, fondat prin Unirea Principatelor si ajuns la apogeul politic dupa Marea Unire, se zbate intre doua fenomene cruciale din istoria melegurilor acestea  – momentul Nicopole, in care am fost  rejectati pentru prima oara (ca popor) de Occident si tratatul Kuciuk-Kainargi, care ne-a adus fortat la o influenta ruseasca continua si acceptata pana nu de mult tacit sau mai putin tacit de Occidentul de la Nicopole. Auzindu-l astazi pe ministrul Marga, incep sa cred ca am ajuns exact la momentul de juxtapunere a celor doua momente.