Instantanee electorale – Noi poporul !

Daca dorim sau nu, voturile tuturor sunt cumparate. O parte din ele cu un kilo de zahar, o alta parte cu niste vorbe dulci. Marea problema a electoratului romanesc este lipsa de vointa politica. Atat timp cat noi nu vom fi vehementi in cererea de respectare a promisiunilor electorale facute  de cei carora le-am incredintat voturile, nimic nu se va intampla in Romania.

Domnilor de dreapta, “biznisul”! Unde este “biznisul”?

Am vazut acum doua zile 4 lideri ai dreptei romanesti semnand un document care trebuie sa consolideze o alianta a dreptei romanesti ca o pondere electorala la USL. Am citit un manifest, am citit si slogane frumoase despre inima romanilor, a dreptei si a viitorului luminos al acestei aliante. Singurul lucru nu am citit sau auzit, domnilor de dreapta,  biznisul! Unde este biznisul?

Despre inimă, creier şi mult fariseism

@Cetatean

Din modestele mele lecturi de teologie, nu am putut niciodata deduce ca organul numit creier ar fi inutil, mai ales cand vrei sa faci politica. Desi teologia acorda un loc de cinste inimii atat in Vechiul (« Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării » – Ecclesiasticul II, 2), cat si in Noul Testament  (« Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu »– Matei V, 8), aceasta nu inseamna ca teologul poate face economie de creier si de ratiune, mai ales cand vrea sa faca si (horribile dictu) politica de Dambovita.

Opinia mea este ca studiul teologiei nu este in mod necesar propice pentru o cariera politica in Romania, insa daca tot a apucat pe acest drum, cel inzestrat cu diplome in teologie are de invatat ca pentru a-ti pastra inima curata trebuie sa iti amplifici la maximum functiile cerebrale.

Capra moare si senatul lui Caligula devine herghelie!

Moto:

Caligula Imperator
A făcut din cal senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi miniştri…  Pastorel Teodoreanu

Putina istorie. Caius Iulius Caesar Germanicus, cunoscut in istoria romana sub porecla Caligula, adica “săndăluta” (de multe ori impropriu tradus Cizmuliţa) a fost unul dintre putinii imparati romani declarati de senatul roman “damnatio memoriae”, adica sters din memoria istorica a Romei. Neuitat din cauza evolutiei lui spectaculuoase. De la adoratul publicului, supranumit “Copilul Romei” sau “Steaua Romei”, se transforma intr-un sangeros tiran, violator incestuos si nebun de-a binelea numindu-si calul cu un nume nemuritor in istorie, Incitatus, consul si membru in Senatul Romei.

De astă dată ne-au salvat!

Pentru toti cei care nu ati votat, pentru cei care au votat NU si chiar pentru majoritatea celor care au votat DA la referendumul pentru demiterea Presedintelui Basescu am o stire – ati fost salvati cu totii, poate pentru prima data de niste oameni care au considerat ca meritati sa fiti salvati.  Nu Basescu a fost salvat, ci voi, noi si poate un viitor mai bun pentru aceasta tara.

Cine plăteşte lăutarii?

Intrebarea folclorica din titlu isi gaseste de obicei un raspuns popular de genul “cine i-a comandat pe lăutari trebuie  sa-i si plătească!”. Din nefericire, adevarul este mai intotdeauna diferit –  lautarii sunt platiti de altii, de multe ori de cei care nici macar nu au avut sansa nici sa guste din bucate si nici sa se delecteze cu muzica lautareasca – adica, majoritatea noastra.

Greşelile noastre, cele de toate zilele

De cand cu izgonirea din rai si acordarea divina a liberului arbitru, oamenii nu inceteaza sa greseasca. Majoritatea greselilor pe care le facem se vor repeta din adolescenta pana la adanci batraneti. Basmul care povesteste ca oamenii invata din greselile lor este doar un basm – foarte putin invatam si asta dupa repetarea obsesiva a aceleasi greseli, pana cand pretul platit nu mai este suportabil.

Majoritatea “semidoctilor latinisti” au in dotare vestita zicala – “errare humanum est”, care pentru majoritatea lor  este totalitatea bagajului de latina pe care il poseda. Bineinteles ca aceasta zicala este o trunchiere vulgara a unei fraze care ii apartine lui  Augustin de Hipona  (sfant pentru catolici si mult fericit pentru ortodocsi).  Fraza lui Augustin, regasita in “Predici” (Sermons) 164:14, vorbeste cu totul de altceva. Augustin recunoaste potentialul oamenilor de a gresi,  el fiind unul, care desi sfant la sfarsitul vietii, a gresit din plin. Augustin vorbeste de necesitatea imperativa de a   repara greselile facute, deci cel care se foloseste de zicala ca alibi nu cunoaste nici zicala adevarata si nici intelepciunea care se ascunde in spatele acestei zicale. Fraza lui Augustin este – „Humanum fuit errare, diabolicum est per animositatem in errore manere”. Ai gresit si nu ti-ai reparat greseala, nu esti absolvit si vei plati pretul greselii de nenumarate ori. Nu este vorba de alte greseli, ci de acea greseala pe care nu ai reusit sa o repari.

Un ego mult prea mare pentru un plagiator atât de mic!

Astazi Presedintele Basescu a predat o lectie de democratie unui premier mult prea mic, cu un ego mult prea mare. Nu sunt sigur daca cetatenii Romaniei au inteles mesajul Presedintelui, sunt sigur insa ca Ponta l-a inteles. Nu din spusele Presedintelui Romaniei, ci din cele spuse de prietenii lui socialisti, cu care s-a intalnit astazi dimineata. Nu sunt deloc sigur ca dl Ponta a fost felicitat de colegii lui socialisti, cred ca lucrurile stau complet diferit.

Problema principala a micului plagiator a fost faptul ca acesti colegi socialisti au inteles ceea ce nu a inteles Ponta. Nimeni in Europa nu si-a atacat Curtea Constitutionala indiferent de hotararile ei.  Ponta a reusit si va reusi foarte curand sa devina un “paria”, asemanator lui Severin, conform traditiilor falsilor socialisti romani – bolsevici 100%.

Personal am fost deziluzionat de atitudinea impaciutoare a Presedintelui. Intr-un stat de drept, incalcarea hotararilor unei Curti Constitutionale se pedepseste conform legii. Daca aceasta incalcare nu va fi pedepsita, Romania nu este un stat de drept!

Vom revemi diseara cu un comunicat mai detaliat.

Răzbunarea lui Tudose

Cand in mijlocul lui ianuarie citeati materialele lui @huniad din Piata Universitatii , trebuie sa stiti ca redactarea lor a fost extrem de dificila, prin simplul fapt  ca au existat multe diferente de opinii legate de materialul care va intra sau nu in articolul publicat de Politeia. Nu am cenzurat nimic, am hotarat cu “reporterul” ca publicarea materialului poate aduce neajunsuri de imagine poate nejustificate, intr-o perioada cand multi oameni cinstiti au iesit in strada. Ma refer la acei oameni care nu au fost instigati de Antene si nici platiti cu bani sau avantaje materiale. Omul amarat la manie spune multe. Nu cred ca am gresit atunci pentru ca stiam ca voi vorbi la lampa, chiar daca voi reda cu exactitate ura profunda pe care o simteau bucurestenii fata de Elena Udrea si ceea ce numim “greii partidului”.

Punct! Şi de la capăt!

Dupa ce o multime de oameni plini de intentii bune s-au pierdut intr-o padure de stejari alergand dupa un sicofant, pe care noi am reusit sa-l identificam destul de repede, am ajuns exact la inceputul drumului, poate putin mai rebegiti, poate mai jigniti, nedreptatiti dar cu o experienta castigata, desi platita cu sute de ore de munca si niste bani cheltuiti direct sau indirect pentru a satisface necesitatile de grandoare ale sicofantului “fondator”. Dragi prieteni, sicofantul fondator si-a dorit grandoarea, voi ati platit-o. Pai ce diferenta ar fi intre el si toti ceilalti politicieni mioritici? Voi gasiti ceva? Eu nu prea am gasit!