Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Archive for the ‘Comunicare politica’ Category

Comunicare, comunicatori, politică de comunicare – a doua parte

Vezi prima parte a articolului. Aparitia calculatoarelor, retelelor de comunicatie prin internet au reusit sa inchida un ciclu in istoria civilizatiei umane. Am inceput sa comunicam si sa ne si sa creem o memorie culturala prin abstractizarea limbilor, inventand scrisul si sa ne folosim de tablitele de lut pentru a creea o “memorie minerala”, am continuat asa aproape un mileniu; apoi, incet, am inceput sa creem o “memorie vegetala”, de la papirus si pana la hartie, care astazi incepe treptat  sa dispara. Pana la urma ciclul s-a inchis cand omenirea  s-a intors la memoria minerala, care ne permite astazi nu numai sa pastram cam tot ce s-a scris in trecut, ci sa si generam zilnic milioane de noi piese de informatie pe care le difuzam prin relelele de comunicare electronica. Mica explicatie nu-mi apartine, ea apartine celebrului autor italian Umberto Eco, care a expus-o intr-unul dintre cele mai interesante eseuri ale contemporaneitatii noastre (puteti citi cateva lucruri despre asta,  aici).

Majoritatea noastra am fi foarte uimiti sa vedem cat de putin s-a schimbat esenta corespondentei publice (institutionala) si private in ultimele 23 de secole ale societatii umane. Cand spun 23 de secole ma refer la ceea ce cunoastem noi, pentru ca s-ar putea ca perioada ar putea fi mai lunga. Daca citesti documentele gasite la Amarna, in Egipt ( scrise intr-un interval de 70 de ani intre 1380 – 1321 i.Hr) vei descoperi cu stupoare cat de putin a evoluat mentalul uman (despre arhiva de la Amarna, puteti citi aici si aici). Anvelopa mesajelor este diferita, formularile sunt diferite si binenteles ca stilul difera, dar continutul mesajelor ramane actual;  pana la urma majoritatea mesajelor de natura diplomatica  contine eforturile diversilor de a altera sau a consolida un “adevar subiectiv” al destinatarului sau destinatarilor si in prima parte a articolului, am mentionat: Citește restul acestei intrări »

Comunicare, comunicatori, politică de comunicare – prima parte

Nu sunt un profesionist al comunicarii, sunt insa un consumator si un furnizor al unor elemente care pot fi considerate parti ale unui mod de a comunica. Intr-un eseu  pe care l-am numit “Lumea in care traim” si pe care l-am publicat fragmentar in mai toate blogurile mele (fiecare cu specificul lui) am descris cateva probleme pe care un profesionist ( sa zicem un istoric) al viitorului  le-ar putea avea cu perioada in care traim. Scriam:

Periodizarea istoriei este o chestiune didactica, de multe ori incorecta si in majoritatea cazurilor dezbatuta mai mult decat faptele in sine. Felul nostru de a pune toate lucrurile in “sertarasele” mintii este aproape un impuls biologic. Problema este ca fiecare cultura isi are felul sau de a aranja altfel sertarele memoriei si de aici discrepantele majore in felul cum  ne folosim de aceasta memorie istorica. Citește restul acestei intrări »