Comunicare, comunicatori, politică de comunicare – a doua parte

Vezi prima parte a articolului. Aparitia calculatoarelor, retelelor de comunicatie prin internet au reusit sa inchida un ciclu in istoria civilizatiei umane. Am inceput sa comunicam si sa ne si sa creem o memorie culturala prin abstractizarea limbilor, inventand scrisul si sa ne folosim de tablitele de lut pentru a creea o “memorie minerala”, am continuat asa aproape un mileniu; apoi, incet, am inceput sa creem o “memorie vegetala”, de la papirus si pana la hartie, care astazi incepe treptat  sa dispara. Pana la urma ciclul s-a inchis cand omenirea  s-a intors la memoria minerala, care ne permite astazi nu numai sa pastram cam tot ce s-a scris in trecut, ci sa si generam zilnic milioane de noi piese de informatie pe care le difuzam prin relelele de comunicare electronica. Mica explicatie nu-mi apartine, ea apartine celebrului autor italian Umberto Eco, care a expus-o intr-unul dintre cele mai interesante eseuri ale contemporaneitatii noastre (puteti citi cateva lucruri despre asta,  aici).

Majoritatea noastra am fi foarte uimiti sa vedem cat de putin s-a schimbat esenta corespondentei publice (institutionala) si private in ultimele 23 de secole ale societatii umane. Cand spun 23 de secole ma refer la ceea ce cunoastem noi, pentru ca s-ar putea ca perioada ar putea fi mai lunga. Daca citesti documentele gasite la Amarna, in Egipt ( scrise intr-un interval de 70 de ani intre 1380 – 1321 i.Hr) vei descoperi cu stupoare cat de putin a evoluat mentalul uman (despre arhiva de la Amarna, puteti citi aici si aici). Anvelopa mesajelor este diferita, formularile sunt diferite si binenteles ca stilul difera, dar continutul mesajelor ramane actual;  pana la urma majoritatea mesajelor de natura diplomatica  contine eforturile diversilor de a altera sau a consolida un “adevar subiectiv” al destinatarului sau destinatarilor si in prima parte a articolului, am mentionat:

[…] o comunicare eficienta consta in una din cele doua posibilitati – prezentarea faptelor si  concluziilor din aceasta prezentare, asta s-ar numi convingere sau alterarea opiniei existente prin distorsionarea acelor fapte si producerea unor concluzii complet diferite, asta s-ar numi in jargonul public manipulare. Ambele posibilitati sunt menite sa produca un “adevar personal” […]

***

Despre mesaj. Nucleul oricarei comunicari este MESAJUL, adica ceea ce doreste exact cominicatorul sa transmita. Un mesaj functional este dependent intotdeauna de trei elemente majore – ideea, formularea articulata si coerenta. Bineinteles ca cele trei componente ale mesajului trebuie formulate absolut dependent de media de transmitere. Deci, diversificarea si adaptarea anvelopei de transmitere sunt esentiale pentru reusita transmiterii mesajului. Un mesaj transmis prin televiziune difera radical de unul transmis in scris sau audio. Mesajele reusite au intodeauna o componenta multimedia, care reuseste intr-un fel sau altul  sa-l universalizeze.

Despre platformele de difuzare. Bineinteles ca deocamdata majoritatea mesajelor (politice, economice, socile) sunt transmise prin televiziune. „Conform unui raport al Comisiei Europene, canalul media folosit cel mai des de români este televiziunea. 85% dintre românii chestionaţi au declarat că se uită la televizor în fiecare zi sau aproape în fiecare zi. Un procent similar a fost înregistrat şi la nivelul UE. Radioul este utilizat de 32% dintre români, presa scrisă de 16%, iar Internetul de 30%, mai puţin decât media europeană. Dacă se iau în considerare doar marile oraşe, utilizarea zilnică a Internetului se ridică la 54%, adică acelaşi grad de utilizare ca în ansamblul UE. Unul din patru români se consideră bine informat în legătură cu problemele europene, se arată în Eurobarometrul CE. Dacă vorbim despre problemele politice europene, prima sursă de ştiri este televizorul – 81%, urmat de Internet cu 8%. Televizorul este considerat şi pe ansamblul Uniunii Europene ca primă sursă de informare (61%), urmat de presa scrisă (14%). Românii folosesc, când caută informaţii despre politicile şi instituţiile UE, televizorul (55%), Internetul (23%), radioul (21%), discuţiile cu rude sau prieteni (20%) şi de abia apoi (pe locul 5) ziarele cotidiene (13%). Circa o treime dintre români consideră că televiziunea vorbeşte atât cât trebuie despre afacerile europene, iar aproximativ unul din doi români consideră că Uniunea este prezentată în mod obiectiv. (Sursa)

Fara a analiza felul in care sunt transmise mesajele la televiziune, radio si presa scrisa, analiza pe care o vom face in partea a patra a acestui articol, dupa ce vom discuta in a treia parte (cea imediat viitoare) despre comunicatorii romani. Luand ca exacte datele  furnizate de Cristian Manafu din august a.c., (vezi tabela alaturata) am sa incerc sa va spun parerea mea despre asa numita Social Media din Romania. Avand in vedere ca am bloguri, pagina personala si pagina specifica pe FB, ma folosesc de Twitter cam de multicel, concluziile mele ar fi:

• Blogul ramane centrul comunicarii cu cei care sunt interesati de informatiile si opiniile mele, implicit si de mesajele pe care doresc sa le transmit;

• FaceBook este o “manelizare” informatica, care intruneste o enorma populatie care isi exprima pareri sau aduc la cunostinta publicului o informatie pe care multi dintre ei o cunosc deja, sau preferinte care nu intereseaza mai pe nimeni.  Multe dintre comentarii arata clar ca cei care comenteaza nu au inteles “mesajul” comunicat sau nu sunt interesati de el. Mai putin de 10% din colegii de FB ajung la articolele de pe blog. Altii il considera fara a-l citi. Paginile dedicate (politice, culturale sau sociale) sufera de o administratie defectuoasa si sunt lipsite de continut real (si interesant). Urmaresc intens FB de cam 2 luni si din ceea ce am vazut (bineinteles de la cei cu care sunt in legatura “prietenii sau prietenii prietenilor mei”) Mai mult de 60% din material este total lipsit de mesaj, asta nu inseamna ca nu gasesc si lucruri interesante. Cred ca FB in Romania se afla inca la nivelul “adolescentei” informationale, chiar nu stiu cum este in alte parti;

• Twitter este de departe cel mai eficient si mai serios model pentru a transmite mesaje si de a intretine un dialog consistent. Elementele de comunicare oferite de Twitter sunt mult superioare pentru comunicatorul serios prin modul de ajunge la receptorii tinta. Bineinteles aici trebuie de comunicat inteligent avand in vedere cantitatea textului si prepararea listelor de difuzare in modul competent si inteligent. Daca este sa analizam comportamentul Twitter al politicianului roman putem trage o dura concluzie – sunt sau retardati sau nu inteleg despre ce este vorba.

In articolul viitor vom discuta despre comunicatori.

P.S. Articolul contine 1052 de cuvinte. Cam 200 mai mult decat optimul unui articol pe blog!