Constitutia poporului « suveran » si Republica Judecatorilor (XX)

Postat de @Cetatean

Motto : « Suveranitatea naţională aparţine poporului român » (art.2. al.1. din Constitutie).

 *******

Precizare :Celelalte episoade anterioare le gasiti  aici , aici  aici aici,   aici,  aici , aici. , aici,  aici , aici,  aici,  aici,   aici ,   aici,    aici,   aici , aici,  aici si aici

 *******

Sosirea neasteptata la Cotroceni a lui Traian Basescu a incurcat insa buna functionare a Sistemului. Este greu insa de identificat un moment in care Sistemul a realizat ca Traian Basescu a devenit « un pradator convertit, » pentru a cita un ilustru comentator Hotnews caruia ii trec pentru moment sub tacere ultimele articole si de la care preiau un fragment mai vechi scris pe 23 februarie 2011 :

 « Animalul haituit de Nastase, Voiculescu, Vantu, de gonacii Ponta sau Antonescu, de toti vanatorii de Basescu in general, trebuie starpit pentru ca incarneaza Raul suprem. Este specia iesita din turma, scapata de sub control, singurul pradator convertit, capabil sa infrunte astazi si sa anihileze alti pradatori crescuti in jungla de dinaintea integrarii in UE. 

In cei sase ani petrecuti pana azi la Cotroceni, Traian Basescu a rascolit mizeria pana la fundul haznalei si azi pluteste la suprafata, sub ochii nostri si ai celor de la Bruxelles. Am vazut reteaua Voicu si pana unde se intinde coruptia din justitie si politie, am vazut amploarea coruptiei din vami, am vazut putreziciunea de la finante, coruptia din administratia locala, dosare cu primari PDL, PSD sau PNL, am vazut coruptia politica in Parlament si la varf, din diferite Guverne, am vazut fosti ministri pusi sub acuzare, adica tot ce era tinut sub capac pe vremea cand Nastase, Vantu si Voiculescu braconau in Romania. Veti spune, poate: vezi cam multe dosare, putine sentinte, putine rezultate. Intrebati judecatorii ce fac. De acum, raspunderea este a lor …Dincolo de erorile, slabiciunile, excesele si vulnerabilitatile sale reale, Basescu a reusit, la inceputul celui de-al doilea mandat, sa puna bazele functionarii statului. Institutiile cheie incep sa se miste, fapt remarcat clar de ultimul raport de tara pe justitie. Procesele unor Nastase, Voiculescu sau Vantu nu se mai infunda in proceduri, ci se apropie de un verdict … Pana la Traian Basescu, nici un alt presedinte n-a facut sa tasneasca puroiul in valuri ca acum, n-a zguduit sistemul din temelii si n-a provocat schimbari semnificative in structurile osificate ale Romaniei. » (Sursa)

La data scrierii acestor randuri, autorul nu avea cum sa stie ca Adrian Nastase urma sa fie condamnat de catre un complet de 5 judecatoare condus de insasi Presedinta ICCJ (culmea ironiei sandelistice), care a condus cu mana de fier derularea recursului si nu s-a lasat impresionata de statura (tremuranda) si de tupeul (mimat) lui El Insusi. In zilele noastre, Adrian Nastase se delecteaza cu postarea pe blog personal din celula(chiar daca are regim VIP) iar ieftina tentativa de suicid vanatoresc nu l-a ferit de a primi un numar de detinut.

 Am putea incerca sa identificam mai multe momente-cheie in care e posibil ca Sistemul sa fi realizat ca Presedintele Romaniei a devenit un « pradator convertit » (personal, nu consider ca el a fost vreodata un « pradator » in adevaratul sens al cuvantului, ci doar un om din Sistem, o rotita capabila sa actioneze cu responsabilitate – deh, deformatie profesionala de comandant de nava – si fara sa puna prea multe intrebari). Castigarea Presedintiei de catre Traian Basescu in 2004 a fost un soc pentru PSD, insa partidul si-a revenit repede. In fond, pesedistii aveau atatea parghii subterane de siguranta, ca nu trebuiau sa isi faca prea multe griji.  Insa treptat-treptat, cu indaratnicia unui catâr si cu determinarea unui Sisif care constata ca de fiecare data mentine cateva secunde in plus bolovanul pe munte, Presedintele Romaniei a atacat zidurile de aparare pe care Sistemul le socotea inexpugnabile.

 Poate ca Sistemul a reactionat pentru prima data in  vara anului 2005, cand, sfatuit de santajistul si ciripoiul Sorin Rosca Stanescu, Tariceanu a refuzat sa demisioneze si sa intre in procedura premergatoare alegerilor anticipate. PSD-ul avea atunci in sondaje in jur de 17-20% si alianta DA ar fi castigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare. Insa SRS l-a intors pe Tariceanu, caci nu era bine ca PSD-ul sa fie ingropat. Cum sa supravietuiasca Sistemul cu un PSD minuscul in Parlament ?!

 In vara anului 2005 (in luna august) Presedintele Romaniei a declarat ca, desi nu are probe in acest sens, poate afirma public ca a fost amenintat pe telefon de SRS :

« Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a dezvaluit dupa intilnirea cu Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa, ca ziaristul care l-a sunat si l-a amenintat a fost Sorin Rosca Stanescu. Seful statului nu detine, conform liderului CRP, Cristian Tudor Popescu, probe pentru afirmatiile sale. „Stiu ca am de dat un raspuns intr-o singura propozitie: ziaristul care m-a sunat a fost Sorin Rosca Stanescu. Buna ziua!“, a spus seful statului la finalul intrevederii ». (Sursa)

Traian Basescu trebuie crezut chiar si fara probe, intrucat a fost un timp « prieten » cu SRS, o pretenie normala pentru vremurile tulburi ale tranzitiei din anii 1990-2004, insa care s-a sfarsit brusc atunci cand SRS a inteles ca vechiul sau « prieten », ajuns Presedinte al Romaniei, nu face favoruri nimanui si mai ales nu intervine in Justitie, nici macar pentru Patriciu.

Si tot la Justitie ajungem in cel de-al doilea posibil moment in care Sistemul a realizat ca Traian Basescu este periculos si trebuie eliminat : « Draga Traiane, iti trimit un document redactat de Petromidia in legatura cu cercetarile care au loc. Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect? ». Scadalul « bietelului roz », asezonat cu perdeaua aferenta de fum (« Basescu e ca un codos, intrucat nu a scos biletetul mai devreme » ; « biletelul era la Elena Udrea, amanta lui Basescu »; « Basescu a fost complice, daca a tacut atata timp ») a fost momentul in care Sistemul, cu binecuvantarea lui Ion Iliescu, a decis sa treaca la actiune si sa il suspende pe Traian Basescu sub pretextul (astazi arhicunoscut) de « incalcare a Constitutiei ». Am asistat in zilele acelea de la inceputul anului 2007 la invazia tuturor monstrilor care pana atunci statusera ascunsi sub pat de dragul intrarii in UE si a negocierilor pe capitolele sensibile, mai ales pe Justitie : din aparator al independentei procurorilor, Traian Basescu s-a transformat in presa Sistemului in « sabotorul Constitutiei ».

 Scena a fost insa definitiv aruncata in aer de un Traian Basescu care s-a dus in Parlament si, exact cand se asteptau parlamentarii la scuze pentru acuzatiile pe care seful statului le adresase,  a declansat referendumul pentru introducerea votului uninominal. Daca ati uitat memorabilul discurs de pe data de 14 februarie 2007, il puteti reciti aici

Nu ma abtin sa nu citez un fragment ramas la fel de actual si astazi :

 « În lipsa informării se prefigurează, aş spune, accesarea acestor fonduri de către clientela politică. Cu siguranţă, există o stare de nervozitate pentru o parte din oamenii politici, deoarece nu mai funcţionează telefonul către procurori şi judecători.  În ultimii doi ani, foşti şi actuali baroni locali, foşti şi actuali miniştri, foşti şi actuali parlamentari, foşti şi actuali consilieri locali au început să răspundă în faţa legii. Aş spune că justiţia a început să funcţioneze, ceea ce creează un disconfort major celor care au făcut din politică doar un vehicul pentru îmbogăţire […]

Voi face, însă, ceea ce pot să fac, şi anume, voi declanşa un referendum, prin care să solicit românilor să opteze pentru introducerea votului uninominal.  Sper, în acelaşi timp, că Parlamentul României va declanşa procedurile, atât de necesare, pentru modificarea Constituţiei.

Este evident că societatea românească evoluează, dar nu putem spune acelaşi lucru despre clasa politică. În ultimii ani, România a intrat într-un proces accelerat de modernizare în aproape toate domeniile, proces impus de necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene, însă, în domeniul politicii nu există acquis comunitar, nu există reglementări care să stabilească nivelul necesar de moralitate în viaţa politică, nu există nici măsuri care să oblige clasa politică la o reprezentare autentică a intereselor comunităţilor locale, iar România a atins un punct critic, de la care reforma clasei politice devine crucială pentru sănătatea vieţi publice şi eficienţa instituţiilor statului ».

Referendumul pentru introducerea votului uninominal a fost declansat pe 14 februarie 2007 si a avut loc abia pe data de 23 octombrie 2007 iar la intrebarea “Sunteți de acord ca, începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi?” au raspus DA doar 3,94 milioane de votanti (cvorumul nu a fost atins).

 Prezentarea completa a odiseii politice a anului 2007 ar fi un demers prea lung si prea plictisitor. Insa exista totusi un aspect crucial pe care as dori sa il evidentiez, acum, cand anul 2007 se afla la ceva distanta si cand putem intelege mai bine cele intimplate. Am afirmat in episodul al XVIII-lea urmatorul lucru (teza nr.5 de la final) : « Ceea ce au facut Sandeii in Justitie a realizat Parlamentul in politica ».

 Imi mentin teza si o explic : anul 2007 a reprezentat inceputul Faultului Continuu (sau a Obstructiei Perpetue) al Parlamentului asupra Presedintelui. In acel an Sistemul s-a opintit din toate puterile pentru a-l neutraliza pe Presedintele ales al tarii, si cand spun aceasta nu ma refer numai la suspendare, ci la o baterie intreaga de modificari ale legislatiei care aveau ca filosofie amputarea grava sau impiedicarea exercitarii atributilor prezidentiale.

Bunaoara, Guvernul si Parlamentul s-au facut luntre si punte incercand sa il impiedice pe Presedintele Romaniei se organizeze referendumul pentru VU odata cu alegerile europarlamentare din 2007. Poate ati uitat, insa Parlamentul a votat in acel an niste amendamente la legea referendumului (vesnic legea referendumului !)  care contineau mereu interdictia organizarii unui referendum odata cu alegerile (locale, nationale sau europarlamentare). Pe 9 octombrie 2007, bunaoara, Hotnews titra:

« Camera Deputatilor a votat, marti, o modificare la legea referendumului cu tinta directa Traian Basescu. Amendamentul depus de deputatul PSD Eugen Nicolicea care prevede ca nu se pot organiza alegeri in aceeeasi zi in care se desfasoara un referendum propus de presedinte a fost adoptat cu 164 de voturi pentru, 55 impotriva si 2 abtineri. …. Legea referendumului a suferit mai multe modificari in perioada februarie – martie, chiar in etapele premergatoare demiterii presedintelui Traian Basescu. Deputatii PSD, PNL, PRM si PC au schimbat articole din lege astfel incat, in cazul in care presedintele doreste sa initieze un referendum pe diferite teme, data la care aceasta va avea loc trebuia stabilita de guvern »(Sursa)

Mai mult decat atat, in paralel, Parlamentul refuza sa emita avizul consultativ privind organizarea referendumului, fara de care decretul prezidential nu putea fi semnat. Cererea de aviz consultativ inaintata de Presedinte pe data de 15 februarie a primit un raspuns abia pe data de 30 mai, dupa referendum ! (Sursa)

Iar dupa ce decretul prezidential a fost semnat (pe data de 23 octombrie 2007, dupa multe atacuri la CCR si decizii ale acesteia favorabile Presedintelui), acesta a fost atacat la CCR de PRM, fara succes : a se vedea Hotararea nr. 7/2007 a CCR

Presedintele Romaniei si-a castigat cu greu in acea perioada (dupa multe contestatii si decizii ale CCR, dintre care mentionez Decizia 567/2006)  dreptul constitutional de a convoca un referendum oricand vrea, pe ce tema vrea, iar jocul obstructionist al Parlamentului (numai spatiul insuficient ma face sa nu insir acum lista exhaustiva a tuturor modificarilor la legea referendumului facute in 2007) a fost sanctionat prin aceste cuvinte ale Curtii Constitutionale din Hotararea nr. 7/2007 :

 « Articolul 90 din Constituţie stabileşte competenţa exclusivă a Preşedintelui României în materia referendumului cu privire la probleme de interes naţional, chiar dacă consultarea Parlamentului este obligatorie, în sensul că ea trebuie realizată, dar Preşedintele are libertatea deciziei. Numai Preşedintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de interes naţional şi, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului şi data desfăşurării acestuia, aşa cum prevăd dispoziţiile art.11 alin.(1) şi (2) şi art.15 alin.(1) lit.c) din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului ».

 Privita retroactiv, lupta Presedintelui Romaniei cu Parlamentul si Guvernul incepand cu 2007 nu a fost deloc o lupta « politica » sau « legislativa » (nu mai amintesc de suspendarea din 2007, intrucat aceasta a aratat pentru prima data cum poate fi incalcata Constitutia de autoritatea care pretinde ca o apara, anume Parlamentul suspendacilor si listacilor), ci o lupta pentru apararea suveranitatii poporului de Sistemul care o confisca sub diverse forme.

In temeiul Constitutiei, Presedintele dorea sa consulte prin referendum  poporul si sa forteze reformarea clasei politice iar Parlamentul se opunea din toate puterile, incalcand principiul separatiei si echilibrului (incercand sa impiedice declansarea referendumului).

 Care suvernanitate ? Parlamentul nu recunoaste decat o singura manifestare a suveranitatii : cu ocazia alegerilor legislative. Mi-ai dat mandatul, ura si la gara, stimate popor, ne vedem peste 4 ani ! Aceasta era si inca este filosofia oricarui parlamentar care declama la TV ca « Parlamentul este supremul organ reprezentativ al poporului ». Pentru parlamentari, referendumul a fost mereu o sperietoare, cu exceptia referendumului de demitere a Presedintelui.

 Legea votului unonominal a fost alt mare front deschis de Presedintele Romaniei si pe care a luptat la fel de aprig. Daca astazi nu mai avem liste de partid si daca aceasta ciudata lege 35/2008 care trimite in Parlament candidati care s-au clasat pe locurile 2 si 3 nu contine si o lista nationala suplimentara nevotata, aceasta se datoreaza tot Presedintelui Romaniei care a sesizat CCR si a obtinut Decizia 1177/2007 ce impiedica accesul in Parlament a acelor dinozauri din partide pe care nici dracul nu i-ar mai fi votat si pentru care se pregatise o « lista   speciala » ce urma sa fie o scurtatura de aur spre Parlament :

« Prin reglementarea criticată, partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale nominalizează pe listele suplimentare candidaţi care, în cadrul procesului electoral, rămân în afara elementului esenţial al acestuia, „votul”, deoarece alegătorul nu se pronunţă prin vot direct sau indirect asupra listei suplimentare. Practic, deputaţii sau senatorii desemnaţi de pe aceste liste nu au fost votaţi de corpul electoral »(Sursa)