Profeţi, Purificatori şi Lideri

Nota: Titlul este imprumutat din  articolul lui Paul Lucardie, un academic si politolog olandez, care a studiat printre altele si aparitia noilor  formatiuni politice in Vestul Europei.

Toata lumea este convinsa de necesitatea unei reînnoiri politice. Din nefericire, aceasta nevoie de reînnoire a trecut de mult de la stadiul acut la cel cronic. Intentionat nu ma mai folsesc de cuvantul reforma pentru ca sensul  a fost pierdut de mult, alterat de reformistii de grajd sau de salon. Aceasta necesitate este mentionata astazi si de sociologul Barbu Mateescu intrun articol publicat pe blogul personal  si preluat de Contributors. Titlul “O ţară nemulţumită şi din ce în ce mai interesată de politică” este seminificativ si la tema mea si la lucrarea academicului Olandez. Dl Mateescu lucreaza cu “materialele clientilor”, de aceasta data este vorba de datele IRES, Think-tank independent pentru cine crede asta. Eu sunt mult mai putin increzator si in independenta si in obiectivitatea cifrelor. Mentioneaza dl Mateescu:

Cine e preşedintele PDL??” şi pofta de partide noi

Doar o treime dintre români identifică în mod corect actualul preşedinte al PDL. Nici liderii USL nu stau excepţional din acest punct de vedere, dar măcar depăşesc 50%.

Procentul celor care ar vota un partid nou-înfiinţat a crescut de la 25% din populaţie la 30%. În mare parte aici vorbim de o „fata morgana”, orice forţă politică nouă ratând unul sau mai multe din criteriile pe care aceşti români le au în minte. În fapt, dacă analizăm aspiraţiile sociale şi situaţia demografică, România are un deficit major de organizaţii politice de stânga.

Avand in vedere ca perceptiile mele se bazeaza nu pe cifre ci pe realitati pe care le traiesc fizic in fiecare zi pot emite trei aprecieri:

1.  Statul. Un stat cu o Constituţie “confectionata”  la comanda unui nomenclaturist comunist nu poate reflecta o dorinta de înnoire. Statul in care hotii nu sunt hoti, ci prigoniti politici, statul in care orice talhar devine martir si orice criminal devine grav bolnav  in fata justitiei.  Un stat in care o forta politica, fie ea de stanga, de centru sau din Marte se regrupeaza in spatele unui turnator, care si-a vandut familia la securitate pentru o paine mai alba, este o porcarie sinistra si fara viitor.
2. Electoratul majoritar.  Obisnuit sa ceara sau cel care este obisnuit sa nu dea. Cei care merita intotdeauna ceva! Convinsi  ca meritul lor este apriori mai mare decat al celorlalti. Cei care pot fi cumparati de fiecare data cu putin numerar sau cu vorbe dulci? Sau cei care sunt convinsi ca statul trebuie sa dea pentru ca d’aia e stat? 
3. Clasa politica. Cea care impune de 22 de ani o simbioza perfecta intre criminali si victime? Clasa politica  care a distrus industria si a vandut-o la fiare vechi? Clasa politica subordonata nomenclaturii comuniste care a permis imparteala bogatiei nationale pe baza gradului pe care il aveau in institutiile represive ale statului ceausist! Clasa politica compusa din politici, sindicalistii sau bugetarii numiti politic pentru bunastarea lor si a clientelei lor facand  averi care in nici un stat de drept din occident nu pot exista.

Sunt sigur ca perceptiile mele sunt si perceptiile unei parti ale electoratului pot sustine necesitatea unui partid iesit dintr-o lunga hibernare si care se formeaza pe zi ce trece in speranta de a deveni aceasta noua formatiune la care se asteapta electoratul din care fac parte. Intorcandu-ma la lucrarea politologului olandez (Prophets, Purifiers and Prolocutors Party Politics Vol 6. No.2 pp. 175–185) va aduc la cunostinta unele informatii legate de tema noastra:

In ultimii 50 de ani au aparut in Occidentul democratic cam 180 de miscari politice de toate soiurile, care au reusit sa intre in Parlamentele tarilor lor, la nivel national sau local. Dintre cele 180 de miscari politice (partide), au supravietuit primului mandat mai putin de 100 si celui de al doilea mandat mai putin de 60. Majoritatea au fost capturate de vechile partide prin aliante sau prin disiparea electoratului sau ale reprezentantilor trimisi de aceste noi formatiuni in Parlamentele centrale sau locale.   Cateva puncte (personale) care cred eu necesita cel putin o mentiune:

1. Un nou partid are nevoie de un proiect politic care sa militeze pentru realizarea unor solutii pentru unele probleme sociale care sunt importante intregului electorat. As zice eu – locuri de munca, mediul de afaceri, justitie, sanatate, educatie.
2. Noul partid trebuie sa se delimiteze  prin fapte de vechea clasa politica, militand pentru o purificare si construire a unei noi clase politice. Necesitatea unei noi ideologii este mai putin importanta pentru electorat cat pentru atragerea de membrii si sustinatori.
3. Noua miscare politica are nevoie de un lider cunoscut, care poate “cuceri” opinia publica cu ideile pe care le sustine. Nici Moise, care a “discutat” cu Dumnezeu pe Muntele Sinai, nu a reusit sa-i convinga prea usor pe iudeii de la poalele muntelui care si-au construit o minunatie de vitel-de-aur. 
4. Un nou partid politic bazat, pe o miscare populara, reuseste mult mai mult apeland la traditiile ideologice uitate sau neglijate in timp. Cred ca Petru Carp si principiile lui conservatoare ar fi un reper de mare calitate, desi as putea gasi si altele, nu mai putin plauzibile. Bineinteles fara a apela la un rege Lear, suspus manipulatiilor de la varsta de 6 ani si pana la zilele noastre.
5. Toate aceste noi partide sau miscari sunt dependente de “conjunctura”. Nu cred ca exista o conjunctura mai favorabila decat cea existenta. O politica fara politicieni (de genul celor existenti astazi) este  punctul conjunctural cautat.

De aici incolo, inseamna munca si multa munca pentru a iesi onorabil din primul test din decembrie 2012.

Comunicat de Presa al Preşedintelui FORŢA CIVICĂ

Voi face câteva scurte precizări în legătură cu informaţiile apărute în presă despre sumele pe care le-aş fi cheltuit în calitate de premier. Aşa cum am mai spus-o, aşa-zisele dezvăluiri nu au nici o valoare de informare şi reprezintă un evident atac la persoană, generat probabil de îngrijorarea adversarilor mei politici faţă de ascensiunea mea în sondaje.

Oriunde în lume, un şef de guvern are alocat un buget pentru cheltuieli specifice. Suma vehiculată nu reprezintă cheltuielile personale ale primului ministru, ci cheltuieli de protocol cerute de activitatea de reprezentare la nivelul palatului Victoria şi mă refer aici la toate activităţile echipei mele, incluzând primirea delegaţiilor oficiale din străinătate, delegaţi oficiali de înalt nivel, şedinţa de guvern comună România – Moldova etc.

Lista prezentată nu reprezintă o cerere a primului ministru ca persoană, ci ceea ce a cosiderat RA-APPS că trebuie să comande pentru acoperirea activităţilor de protocol.

Nu pot să nu remarc faptul că sunt atacat într-o perioadă de plină coagulare a dreptei, la scurt timp după ce am fost ales preşedinte al partidului FORŢA CIVICĂ şi după semnarea protocolului Alianţei România Dreaptă. Toate aceste eforturi ale noastre de a ne constitui intr-un adevarat pol de centru-drepata stârnesc îngrijorare în rândul stângii socialiste, care, iată, contraatacă aşa cum ştie mai bine. Acest atac la persoană nu face decât să ne aducă aminte cât de jos a ajuns nivelul discursului public şi al acţiunii politice în România.

Subliniez încă odată, că sunt adeptul transparenţei totale şi al eficientizării cheltuirii banului public, aşa cum am arătat-o de altfel în exercitarea mandatului meu de premier. Reamintesc că în calitate de Prim Ministru am cerut tuturor ministerelor să afişeze transparent pe site cheltuielile pe care le efectuează. Acest lucru vine dintr-o preocupare reală pentru cheltuirea cu responsabilitate a banului public.

În acest sens, dat fiind interesul public pentru informaţiile legate de cheltuielile de protocol, cer guvernului actual să-şi facă publice aceste cheltuieli. Îl asigur pe domnul Prim Ministru că nu îmi voi pierde buna-credinţă într-atât încât să le consider ca fiind cheltuielile sale personale.