Dreapta politică între inimă şi creier

„Sus inima”!  Conform celor publicate, astazi se va semna manifestul comun al “dreptei romanesti coagulate” sau ma rog, in proces de coagulare. Inteleg ca sloganul principal al acestui manifest ar fi “sus inima!”. Asta am aflat-o de la Mediafax, care mentiona ca:

“Fundaţia Creştin Democrată a solicitat OSIM înregistrarea mărcii „Sus inima”, sloganul sub care se va lansa miercuri noua alianţă de centru-dreapta formată din PDL, ICCD, PNŢCD, PNR şi FCD. Am mai aflat ca […]  deocamdată nu s-a stabilit denumirea alianţei electorale formată din PDL, ICCD, PNŢCD, PNR şi FCD, dar există două marci înregistrate la OSIM, cea a Ioanei Băsescu – Mişcarea Populară şi cea a deputatului PDL Adrian Gurzău – Uniunea Popular Liberală, care foloseşte de asemenea simbolul inimii“ […] Sursa Mediafax

Imi place indemnul, imi plac si versurile lui Cosbuc si imi place si interpretarea liturgica, ceea ce nu imi place este folosirea acestui slogan  pentru a caracteriza dreapta romaneasca si politica acestei noi formatiuni in procesul ei de coagulare si activitatile promise in manifestul respectiv, manifest care poate fi citit pe blogul lui Cristi Preda.

Vreau o dreapta cu inima, o dreapta compasionala, o dreapta solidara fata de cei care ii apartin si cei care nu! Vreau insa o dreapta cu creier, o dreapta luptatoare si inteligenta! Sa lasam inima la locul ei pentru a nu canta romante de “inima albastra” cand vom pierde sansele sa devenim o dreapta care poate si care face.

Strategiile salcii care se doreste stejar. Dupa cum probabil stiti lemnul de salcie este de calitate inferioară, el neputând fi utilizat nici măcar ca lemn de foc din cauza faptului ca nu arde, ci doar fumegă. Salcia are si o alta caracteristica –  fiind de fapt un fel de lujer elastic – se onduleaza cum bate vantul. Stejarul dlui Mihail Neamtu a prins sau nu radacini, chestie de interpretare. Un singur lucru ar trebui sa fie clar – de fapt stejarul nu prea a fost stejar, el s-a dovedit salcie.

Dupa ce i-a zburat colegiul promis de dl Falca, Mihail Neamtu incearca din rasputeri sa fie ceea ce nu a fost intotdeauna- un factor politic cu substanta. Sunt persoane a caror vanitate nu poate construi, dar poate distruge cu usurinta. Despre calitatile umane ma abtin, asa cum probabil se vor abtine si oamenii care au construit Noua Republica: Andrei Vacaru sau Daniel Airfire (renumitul TOG) si bineinteles “Ereticii” care au strans samnaturi la –10 grade Celsius si au fost exclusi din miscare la o carciuma, “fondatorul” fiind putin ametit de alcool.

Probabil oamenii care au fondat cu adevarat “Noua Republica” domnii Dacian Tolea si Cosmin Aldea ar fi mai putin toleranti, cat despre dl Gbriel Biris, fiind gentilom, nu cred ca si-ar exprima astazi amaraciunea pe care a simtit-o in trecut.

Intorcandu-ne la  zilele noastre, cu multa stupefactie constat ca tacticile cele mai josnice probate de FSN au devenit obisnuite in arsenalul salciei, care se doreste stejar. Dupa ghionturile aplicate tuturor pentru a ajunge in primul plan al televiziunilor, Mihail Neamtu lanseaza cu doua zile inaintea intalnirilor cu partenerii o tema galagioasa pentru a-si gasi importanta pe care in nici un caz nu o poate avea, avand in vedere performantele cu adevarat probate. Nu stiu de ce partenerii il suporta, il inteleg pe dl Blaga – el e obisnuit cu mlastina politica a Romaniei, il inteleg chiar pe dl Pavelescu, care si el nu este strain de “intrigile taraniste” , domnii Baconschii si Papahagi sunt oameni mult prea fini pentru lupte intestine de acest gen– ceea ce nu inteleg este de ce fostul Premier al Romaniei, Ministru de Externe, Sef al SIE, MRU se lasa muscat de fund de  lipsa bunului-simt elementar al acestei salcii.

Dragi prieteni, in acest proces de coagulare aveti grija ce faceti, pentru ca acolo unde sunt oportunitatile veti gasi si  cohorte de oportunisti!

Imi cer scuze de la prietenii de la Foreign Policy România, pentru publicarea unui fragment dintr-un articol scris de mine si inca  nepublicat;  consider insa ca este esential ca oamenii sa inteleaga de ce inima nu este suficienta si de ce cred ca nevoia de creier este mult mai acuta.