« Băga-mi-aş în intelectuali! »

De cand lumea si pamăntul, intelectualii in majoritatea lor au fost implicati in treburile societătilor in care au trait. De la scribul lui Hammurabi si pana la Baruh fiul lui Neria,  scribul lui  Ieremia (Ier. 36:4), de la Niccolò Machiavelli si până la Albert Speer si in sfărsit de la Václav Havel până la Ion Iliescu, toti si-au servit cetatea, unii cu credintă si dragoste altii din interes, oportunism si dorintă de putere.

Pe timpul raposatului dictator, lucrurile au fost simple. Intelectualul facea parte din structura tripartita a societatii socialiste multilateral dezvoltate, “muncitorime – ţărănime – intelectualitate”, bineinteles ca de fapt niciodata nu a fost asa si bineinteles ca intelectualul comunist era unul anchilozat, total dependent de organele conduse de niste oameni care s-au dezvoltat cu un dispret total de multe ori justificat fata de acestia. In societatea ”multilateral dezvoltata”, guvernata dupa principiile “socialismului stiintific”, definitia a fost clara: intelectualul era posesorul unei diplome universitare, aspect legat direct de existenţa unui loc de muncă necesar exercitării unei meserii de tip intelectual. Putem sustine fara probleme ca intelectualii formau o clasă socială, rol din  care putea fi decazuti in clipa cand incercau cea mai mica miscare spre o independenta de gandire care nu servea tezele curente ale partidului.

Dupa ’89, majoritatea intelectualilor anchilozaţi si-au urmat noii stapani tinandu-se cu putere de pulpanele noului bazileu rosu, i-am intalnit in ultimele postari devenind elitele blestemate ale noii-vechi oranduiri. S-a intamplat insa si altceva. O mica parte din cei tacuti sau chiar anchilozatii fostului regim nu au migrat spre noul bazileu rosu, au hotarat sa se caţere pe meterezele noii cetati in devenire. Din acea clipa imaginarul popular al solidarităţii dintre intelectuali, ţărani şi muncitori a fost fracturat de lozinca-şoc “Moarte intelectualilor!”, scandată la un miting al susţinătorilor Frontului Salvării Naţionale (FSN). Din acea clipă, termenul de intelectual a început să fie stigmatizat de majoritatea şi sinonim cu opoziţia politică, semnificând acea persoană care obişnuieşte să critice deschis puterea politică postcomunistă, pe fundalul apariţiei clivajului majoritate-opoziţie. Asa s-a nascut pentru prima data in Romania postdecembrista intelectualul implicat!

Intelectualul implicat şi-a continuat “cariera” pe aceasta traiectorie, odată cu fondarea Alianţei Civice şi, mai târziu, a Partidului Alianţa Civică, formaţiune ce i-a reunit cu precădere pe cei cu diplome universitare şi care nu s-au regăsit prinsi de pulpana bazileului rosu. Ajunsi la putere, acesti oameni s-au aflat din nou in fata celor care au migrat in bratele FSN-ului; o parte au fost asimilati, o alta parte a fost marginalizata cu intoarcerea bazileului rosu in 2001.

Misiunea intelectualilor implicati constă în relevanta atitudinilor lor fata de problemele societăţii, formularea unor mesaje valabile si clare, emiterea de idei şi provocarea unor dezbateri, care să ofere cetateanului cât mai multe variante de interpretare a unui fenomen politic, social, economic sau cultural. El trebuie sa fie clar si fara echivoc in opţiunile lui pentru a nu manipula, evitându-se astfel logoreea exhaustivă, confuziile şi erorile.  Asumarea ideilor lui trebuie sa fie totala si fara cotitura, politicienii au dreptul de a negocia, intelectualul implicat, NU!.

Cati intelectuali implicati de acest gen avem?  Nu cred ca multi. Un singur lucru pot sa va mai spun – din ei se nasc elitele adevarate ale unui popor, fara ei nimic nu se va schimba in Romania, niciodata! Nu-l agreez personal pe Cristian Preda, cred ca el nu face cu adevarat politica, dar ceea ce face PD-L au facut-o inaintea lor  numai comunistii. Bine ca nu-l puteti trimite la canal!

Cred ca dna Udrea si gunoierul Prigoana au facut astazi o mare gresala tactica, nu stiu cum “intelectualii partidului” vor reactiona, eu pot insa sa va spun ca  sper ca vor primi o lectie cum nu au primit pana acum, cel putin in Bucuresti – in provincie au grija de ei altii. Derbedeii astia il excludeau din partid si pe Václav Havel !

Titlul « Băga-mi-aş în intelectuali! » a fost imprumutat de la  dl Paleologu