Dreptate si Justitie. Excurs politico-juridic cu refuz de bilant

Postat de @Cetatean-Politeia

Justitia, Justitia si iar Justitia. Dar care Justitie ? Justitia Rodicai Stanoiu, a Lidiei Barbulescu si a Monei Pivniceru sau a Monicai Macovei, Cameliei Bogdan si a lui Daniel Morar ? Pentru oamenii cu judecata dreapta si care vor sa afle adevarul, nu incape nici o ezitare. Nu este vorba aici de limbaj tehnic sau de cunostinte de specialitate necesare descifrarii deciziilor (repet, deciziilor) Curtii Constitutionale, ci de credinta ca Justitia nu e ceva descarnat, un termen abstract din Constitutie sau din lege, ci ceva care te doare exact atunci cind lipseste. Caci desi o vorba straveche spune « sa te fereasca Dumnezeu de poarta tribunalului si de patul spitalului », abia cind lipseste dreptatea iti dai seama ca totusi e bine sa stii drumul spre poarta tribunalului unde speri ca vei da nas in nas cu Justitia. Cea a Monicai Macovei, a Cameliei Bogdan si a lui Daniel Morar, nu a celorlalti.

Diferenta intre cele doua Justitii o sesizeaza orice om care are rabdarea sa se uite la  intervalul care incepe in 2004 odata cu cistigarea Presedintiei de catre Traian Basescu si cu aducerea Monicai Macovei ca Ministru al Justitiei. Trecerea de la Rodica Stanoiu la Monica Macovei a fost ca iesirea dintr-o pestera intunecoasa plina cu lilieci pe o pajiste insorita de munte. In pestera, atent mereu sa iti aperi ochii si urechile de lilieci, nu te mai uiti pe unde umbli si, orbecaind dupa dreptate si dupa adevar, risti sa iti rupi gitul impedicindu-te de proceduri, exceptii de neconstitutionalitate, prescriptii speciale si aminari sine die. Pe pajistea insorita insa, desi la inaltime, nu te temi sa umbli drept, caci au avut grija unii ministri si magistrati corecti sa curete drumul, fie si partial, de capcanele intinse de Săndei ( Sandeii mamii lor !   ) in care muritorul de rind se poate prinde la tot pasul.

Cetatenilor de rind le revine sarcina de a denunta nedreptatea. Azi, un denunt catre DNA e aducator de spaime in rindul celor care nu au constiinta imaculata. Pe drumul de la ordonanta de incepere a urmarii penale pina la decizia definitiva si irevocabila pot interveni multi avocati proceduristi si multe cereri de expertiza a interceptarilor, care adeseori intirzie sau chiar opresc pronuntarea sentintei. Insa odata cu denuntul catre Parchet ceva se misca. Nu alearga in goana nebuna, dar se misca. Nimeni nu mai doarme linistit stiind ca DNA-ul nu mai e azi cel de pe vremea lui Ioan Amariei si a lui Fanel Pavalache.

2004-2014. Dreptate si Justitie.

Daca astazi Catalin Voicu nu este ministru de Interne,  Dan Sova ministru al Justitiei si, cu voia dumneavoastra ultimul pe lista, Adrian Nastase Presedinte reales al Romaniei la al doilea mandat (2009-2014) este pentru ca in 2004 Alianta DA a facut posibila oprirea unei iminente ierni rosii peste tara lunga de 10 ani. Rosie precum cirpa kagebista si lunga precum doua mandate special croite pentru El Insusi. Dupa obtinerea celui de-a doilea mandat al lui Traian Basescu, jumatate plus unu dintre romani (diaspora inclusiv) au jubilat. Diaspora, careia Dumnezeu i-a harazit o soarta aparte la alegerile din 2009, asa cum a scris un roman pribeag, urmas al celor ucisi in inchisorile comuniste (« S-a facut dreptate celor izgoniţi sau plecati de nevoie si a urmasilor infamului pact Molotov – Ribbentrop, romanii basarabeni din fosta Moldova Sovietica. Ei au avut sansa sa hotarasca cine va fi presedintele Romaniei, reprezentantul celor care i-au izgonit sau  un presedinte care a condamnat comunismul. Au tot dreptul sa incline balanta acesti oameni care au trimis acasa an de an miliarde de euro, cand nu aveam de unde sa-i primim, industria romaneasca fiind vanduta la fiare vechi, resursele impartite inte oligarhii rosii ai lui Iliescu si comertul monopolizat de spagarii lui Nastase » – Sursa 

S-a intarit Justitia din 2004 incoace? Cu siguranta da, daca ne gindim ca unii demnitari pina mai ieri de neatens cu nici o floare au inceput sa primeasca (timid), condamnari cu executare. Cu siguranta nu destul, daca ne gindim ca in unele dosare de rasunet judecatorii nu pot da mai mult decit condamnari cu suspendare iar Sorin Ovidiu Vantu primeste (in sfirsit !) sentinte (inca nu definitive) cu executare mult prea blinde, care iau ca pretext al blindetii piciorul vesnic in ghips si vorbirea mereu inselator-peltica. E mai multa dreptate ? Cu siguranta da, daca ne uitam ca au inceput sa fie confiscate averi nejustificate. Cu siguranta nu destula, daca ne gindim ca unii membri ai Parlamentului isi permit sa incerce desfiintarea ANI, pentru ca nimeni sa nu ii stie cit cistiga, ei si rudele lor.

Dizolvarea aliantei DA nu a avut efectele pe care le sperau liberalii de mucava care au denuntat in 2007, de dragul lui Dinu Patriciu, intelegerea politica avuta cu Traian Basescu in 2004. Dizolvarea aliantei DA nu a fost urmata de restauratia iliescianista, intrucit referendumul de suspendare al Presedintelui nu le-a dat cistig de cauza adversarilor Justitiei. Cacofonia doctrinara care a facut ca un Guvern PNL cu 20% in Parlament sa supravietuiasca (cu pretul dinamitarii bugetului de stat si a spolierii incasarilor din marile privatizari) cu sprijinul mascat al PSD azi nu mai atrage atentia la nimeni. Desi ar trebui, intrucit aceeasi cacofonie doctrinara sta la baza aliantei USL  alcatuita in 2011, care nu are ca obiectiv decit un singur lucru: intoarcerea Justitiei din drumul catre pajistea de munte inapoi in pestera cu lilieci. Restul sunt detalii prefatate de interceptatul Catalin Voicu: « Asculta-ma un pic! Daca eu m-am dus la Interne, omule, ai toata Procuratura Romaniei, ai toata Justitia in mana, ai toata Curtea… Da, am Politia, vreau sa-l arestez pe Ontanu, vreau sa-i fac dosare lu’ Oprea, de jos dosaru’, sus merge snur! Pentru ca eu sunt singuru’ personaj care am toata conexiunea in mana ».

Mai grav decit o Justitie care merge schiopatind spre pajiste e o Justitie trimisa inapoi in pestera ca pedeapsa ca inca nu alearga cu viteza vintului. Iar mai grava decit nedreptatea facuta de infractori e nedreptatea celor care nu au rabdarea de vedea efectele deja emergente ale noilor Coduri, ale legii de promovare prin concurs la Inalta Curte, a legii de raspundere disciplinara a magistratilor. Uneori morile puse in miscare de Monica Macovei  in 2005 macina incet, dar sigur, spre indreptarea Justitiei. Au aflat-o pe pielea lor Sandeii din CSM care abia in 2011 au  fost prinsi de guler si aruncati afara din CSM-ul in care mai vroiau sa stea  6 ani: a se vedea Decizia 53/2011 a CCR

A aflat-o pe pielea lui si Dan Lupascu, cel mai rezistent Sandel, care a mers cel mai departe in contestarea interdictiei unui al doilea mandat in CSM, interdictie pusa de Monica Macovei in 2005 in legea privind Consiliul Superior al Magistraturii: abia acum citeva zile, pe 9 martie, Curtea Constitutionala a aratat ce bataie lunga a avut modificarea operata de Monica Macovei in 2005. A se vedea Decizia 22/2012

Deci sa nu facem inca bilanturi partiale si grabite cita vreme avem exemplul unor modificari legislative din 2005 care produc efecte in 2011 si 2012. Ora bilantului juridico-politic nu a sosit inca. Pina in 2014 (sic!), cind se incheie al doilea mandat al Presedintelui suspendat in 2007 pentru ca politicienii sa ajuga sa puna mina pe procurori („ Este disperare. Pentru asta au scos PD de la guvernare, pentru asta au suspendat presedintele Romaniei – ca sa ajunga la oala cu procurori”- Traian Basescu), mai sunt inca doi ani si alegeri legislative in noiembrie 2012.

Am insa o neliniste. Ma tem ca in numele necesarei reinnoiri a Justitiei si a clasei politice sa nu calcam nepasatori peste ce s-a realizat pina acum, sub cuvint ca daca reforma nu e totala, ea nu insemna nimic.  Exuberanta juvenila care vrea sa ia totul de la zero e tot atit de periculoasa precum cinismul celor care manipuleaza credinta oamenilor in dreptate si adevar.  Ba as spune chiar mai periculoasa, pentru ca pune alegatorul in noiembrie 2012 in fata unei alternative imposibile: a vota ingeri care inca nu au aripi sau a vota demoni compromisi. Ori, pina si demonii au nuante diferite, dupa cum si ingerii sunt mai mult sau mai putin demni de a fi votati. Deci nimeni sa nu se culce deci pe o ureche, caci mindria nu iarta pe nimeni. Rezultatul alegerii intre un inger mindru si un demon pocait este…imprevizibil.

Pentru ca raul sa triumfe, uneori e suficient ca oamenii bine intentionati sa ceara mai mult decit pot oferi ei insisi pentru moment. Cei care vor cu adevarat ca Justitia sa nu reintre in pestera trebuie sa invete a merge incet alaturi de ea si, intrucit e inca schioapa, sa-i intinda din cind in cind bratul lor pentru sprijin.  Orice incercare de a o forta sa alerge mai tare  se poate solda cu o fractura iremediabila (numita in termeni tehnici: USL-la-putere)  cauzata de inocularea ideii ca daca reforma nu e totala, ea nu exista deloc.

 Exista insa si o alta totalitate. Cea care are cel putin 25.000 de pasi, din care deocamdata s-au facut mai putin de jumatate. Dupa parcurgerea tuturor acestor pasi, vom face impreuna si bilantul de etapa al dreptatii si al Justitiei. Promit ca voi scrie si atunci.