Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

2011 Internaţional – Evenimente Marcante / II (iulie – decembrie)

Prima parte a articolului (ianuarie – iunie 2011)

Iulie 2011 – Pulp Fiction: Rupert Murdoch / Vremurile barbariei / Zarafii au fost salvati!

Pulp Fiction: intre Rupert Murdoch si Quentin Tarantino! – Cred ca singurul cineast din lume care ar putea face un film autentic despre Rupert Murdoch si ultimele evenimente legate de imperiul media pe care il poseda este Quentin Tarantino. Scandalul recent are toate ingredientele pentu un film facut de celebrul Tarantino – bani, lacomie, politica, spionaj, infiltrare si cel mai important – caractere scoase parca din magazinele “pulp” ale anilor ’50.   Pe timpul cand presa era inca atotputernica si principala sursa de informatie a publicului, fascicolele imprimate pe hartie proasta (pulpă de lemn) se vindeau ca painea proaspata la pretul de 20 de centi bucata, povestind povesti alegorice care oglindeau adevaratele scandaluri ale vremii. Pana la urma Rupert Murdoch a fost si va sfarsi ca un personaj Pulp Fiction. Practicile jurnalistice ale grupului lui Rupert Murdoch, News Corporation, cunoscute de mai mult de un deceniu, au fost grijuliu acoperite cu o fina batista pe tambal de catre zecile de politicieni si demnitari  sustinuti de colosul de presa detinut de Murdoch in lumea anglo saxona, pe ambele maluri ale Atlanticului si pe continentul australian. News Corporation a devenit in cele trei decenii de la fondarea lui (1979) unul dintre cele mai mari conglomerate media din lume, secund numai lui Walt Disney. Valoarea proprietatilor media a acestui conglomerat a atins in 2010 suma gigantica de 54,384 miliarde de dolari, cu o valoare de piata de 25,113 miliarde, cu un castig in 2010 (net) de 2,35 miliarde de dolari. (Sursa cifrelor). Multi au sa spuna ca este mult prea mare pentru a disparea, eu zic ca nu suficient de mare si cred ca in viitoarele 18 luni News Corporation va ramane o amintire.

Vremurile barbariei – Secolul al XX-lea este cel mai sangeros din istoria omenirii. Prima parte a inclus doua conflagratii mondiale, care au generat victime si catastrofe de dimensiuni biblice, a doua parte a secolului a continuat sa genereze masacre mai mici, insa cu o intensitate nicidecum mai putin diabolica decat cele din prima perioada. Masacrele, cruzimea, foametea, molimele s-au regionalizat – Indochina  (razboiul coreean – 1,8 milioane de victime; razboaiele vietnameze – 3,9 milioane de victime; Cambodgia- Khmer Rouge – 1 milion de victime; Orientul Mijlociu (razboiul Iran-Irak) – 1 milion de victime;  razboiul din Afganistan  in perioada sovietica, razboiul civil si cel actual  aproape jumatate de milion de victime, deocamdata; Africa – Biafra – 2 milioane de victime; Rwanda Tutsi şi Hutu – 1 milion de victime; Somalia si Sudul Sudanului alt milion de victime. Au existat si abatoare mai mici, pe care nu trebuie sa le consemnez pentru ca ar trebui inca doua pagini in acest articol. Probabil ca nu as fi scris aceste randuri daca nu s-a intamplat ceea ce s-a intamplat la Oslo. Crima psihopatului din capitala Norvegiei, mârşavă cat o fi ea, a fost mult mai putin surprinzatoare pentru mine decat haosul de necontrolat care s-a iscat intr-o tara care trebuie sa asigure cetatenilor ei o minima securitate si informare. Daca un om cu o mitraliera si cateva grenade poate produce un asemenea haos, ce s-ar fi intamplat daca o mie de oameni ar fi actionat in paralel.

Zarafii au fost salvati! – Inca odata solidaritatea Europeana s-a dovedit  departe de ceea ce ar fi fost normal sa fie si s-a transformat intr-o meschinarie prin care statele membre ale zonei-euro si-au mascat greselile cu grija, acoperite de birocratia de la Bruxelles, salvandu-se in primul rand pe ea inaintea Greciei si a altora care vor urma curand. O zicala atribuita lui Sf. Augustin din Hipo spune ca “in lucrurile necesare (importante) este nevoie de unitate, in lucrurile indoielnice este nevoie de libertate (de opinie) si in toate este nevoie de compasiune” (In necessariis unitas, in dubiis libertas, in omnibus caritas), chiar nu stiu daca fraza a fost a  Sfantului Augustin, stiu insa ca este profund adevarata. Din nefericire, nimic din cele atribuite lui Augustin nu s-au certificat in faptele liderilor europeni – nu a fost nici unitate, nici libertate si in nici un caz compasiune. Intr-o lume corecta bancile trebuie sa alimenteze oxigenul necesar dezvoltarii sociale,  intr-o lume stramba el produce o fotosinteza inversa, emanand dioxidul de carbon, sugrumand posibilitatile de a rezolva dificultatile inerente ale unei economii de piata si generand criza actuala. Ce au salvat ieri liderii zonei-euro la Bruxelles? Au salvat Grecia, Irlanda, Portugalia sau poate Spania si Italia care vor veni curand la portile Canossei? AIUREA! S-au salvat pe ei si pe agentii lor financiari – bancile europene, asa zisa “industrie financiara”. Care industrie si care finante? Industrie post-industriala si finantele hartiilor fara valoare. Daca veti privi cu atentie graficul postat mai sus veti intelege mai bine dacat cu orice alte cuvinte, cine a fost salvat ieri la Bruxelles – in nici un caz  Grecia!

August 2011 – Violenţa ca eşec sistemic / Despre războaiele petrolului

Violenţa ca eşec sistemic – Violenta manifestata in ultimele zile in orasele britanice si in special in Londra este un act care ar trebui sa ingrijoreze orice cetatean civilizat, de pretutindeni. In primul rand pentru ca aceasta violenta a existat acolo unde a rabufnit, asa cum exista mai mult sau mai putin, in forme latente, cam peste tot in suburbiile urbane ale marilor metropole Europene.  Pretextul rabufnirii este la fel de obscur ca si pretextul violentelor care au avut loc la Paris in 2005. Londra din 2011 arata ca nimeni nu a invatat sau a inteles ceea ce s-a intamplat in suburbia pariziana de la Clichy-sous-Bois. Ceea ce a inceput in Tottenham si s-a raspandit mai tarziu in multe din cartierele din vestul Londrei a fost aproape identic cu fenomenul petrecut in 2005 in Franta. De la Clichy-sous-Bois spre Rouen, Dijon, Marseille, Évreux, Strasbourg, Rennes, Nantes, Nice, Toulouse, Bordeaux, Pau si Lille focul, violenta si jafurile britanice au intrecut in violenta lor pe cele din Franta. Intre 2005 si 2011 avem  si perioada de criza inceputa in 2008, care nu avea cum sa atenueze violenta latenta din cartierele marginase. Suntem intr-o situatie absurda, in care fortele de politie ale unor state democratice, cu traditii de “lege si ordine”, nu reusesc sa controleze fenomene pe care nu le-am cunoscut si nici nu le-am anticipat. Victimele lui Anders Behring Breivik nu pot fi consolate de recunoasterea culpei recunoscuta de  Politia Norvegiana si nici victimele evenimentelor din Londra (sunt deja 4 morti) nu se vor simti prea bine cu recunoasterea culpei Politiei din Londra. Politiile occidentale si-au primit avertizarea in 2005 la Paris, dar nu au invatat nimic pana in 2011. Ce se va intampla mai departe depinde de felul in care vor fi “invatate” aceste sumbre lectii de violenta sistemica. Un lucru este sigur – avem in fata un fenomen nou, care trebuie luat in seama, analizat si poate de gandit la o  adica.

Fără panică, despre războaiele petrolului – Nu stiu daca cel de al doilea razboi din Golf (2003) a fost din cauza resurselor petroliere ale Irakului, stiu insa cu siguranta ca primul razboi din Golf a fost din cauza resurselor petroliere ale Kuwaitului (1991).  Faptele arata clar ca si Razboiul civil din Libia isi are radacini substantiale in necesitatile de hidrocarburi ale lumii industrializate. Cu toata simpatia (prezenta sau absenta) pe care o putem avea pentru “primavara araba”, faptele arata clar ca miza interventiei occidentale in Libia a fost si este petrolul Nord-African. Daca ne uitam cu  atentie (chiar sumara) la membri Consiliului de Tranzitie Libian (CNTL), vom putea constata ca oamenii momentului din acest consiliu  arata ca un CA (Consiliu de Administratie) al unui consortiu international de extragere si comercializare a petrolului (vezi aici numele lor si “simpatiile” lor occidentale). Sa ne amintim care a fost miza libiana: Rezervele Libiei sunt estimate la circa 42 de miliarde de barili de petrol crud de înaltă calitate. Există însă întinse teritorii virgine, iar noile exploatări ridică estimările la 100 de miliarde – adică nivelul Kuweitului. Puţine alte ţări din lume dispun de hidrocarburi de aşa bună calitate precum petrolul sweet crude libian. Suntem martorii inceputurilor unor razboaie ale petrolului? Nu stiu, in orice caz trebuie privit cu atentie spre Algeria, Nigeria si Venezuela.

Septembrie 2011 – UE: un prânz reuşit

UE: un prânz reuşit – “Prânzul a fost o reuşită, cel puţin în ce priveşte meniul”. Angela Merkel a încercat, cu aceste cuvinte, să liniştească, puţin, atmosfera din jurul summitului european de la Bruxelles, cu asta isi incepe DW articolul. Poate pranzul a fost reusit, celelalte subiecte discutate au fost mult mai putin agreate de toata lumea. Nicolas Sarkozy a reusit sa se cam certe cu toata lumea,  in special cu Barroso, care bineinteles i-a dat dreptate dnei Viviane Reding, care a reusit sa-i taxeze pe oficialii francezi pentru jumatatile de adevaruri cu ajutorul carora au incercat sa stinga scandalul expulzarilor tiganilor din Franta. Toata lumea a fost de acord ca nefericita comparaţie cu cele petrecute în cel de-al doilea Război Mondial nu a fost exact oportuna, dar nici faptele francezilor nu au fost exact elegante si nici colegiale. “Şocul profund” pe care i l-au pricinuit lui Sarkozy  cuvintele comisarului Reding, poate fi catalogat drept “aburelile” obisnuite ale francezilor, care ataca atunci cand nu au nici un fel de aparare pentru gafele pe care le comit. Ca lucrurile sa devina complete, premierul bulgar Boiko Borissov a pus putina benzina pe foc si  a confirmat scandalul dintre Sarkozy si Barroso. Incercarile tarzii de nuanţare nu au convins deja pe nimeni. In afara de problemele  comune, in care “scandalul expulzarii” este numai un pretext, in Europa toti demnitarii se casatoresc. Ministrul de externe al Germaniei, Guido Westerwelle, care a anuntat in urma cu 6 ani ca este homosexual, a formalizat vineri seara relatia cu partenerul sau, potrivit ziarului Bild. Cu o saptamana inainte, ministrul francez al imigratiei Eric Besson, 51 de ani, s-a casatorit cu o tanara tunisianca, Yasmine Tordjman, in varsta de 24 de ani, partenera lui de viata din ultimii doi ani. Asadar, prânzul a fost reuşit, francezi se casatoresc cu fete din Tunisia, nemtii se casatoresc intre ei si Europa merge mai departe. Personal, mie mi-a placut dna Viviane Reding!

Octombrie 2011 – Steve Jobs a murit / Gaddafi – sfârşitul unui bufon

Steve Jobs a murit – Cofondatorul Apple şi fost director general al companiei, Steve Jobs, a murit miercuri la vârsta de 56 de ani, fiind bolnav de cancer pancreatic. Prietenii şi fanii Apple şi-au exprimat regretul pentru moartea sa, informează CNN. “Geniul lui Steve, pasiunea şi energia lui au fost sursa a numeroase inovaţii care ne-au îmbogăţit şi ne-au îmbunătăţit vieţile. Lumea este nemăsurat mai bună datorită lui Steve”, se arată într-un comunicat al Apple. Moartea lui Steve Jobs nu a fost neaşteptată. Cofondatorul Apple s-a luptat cu cancerul mai mulţi ani, iar în luna august şi-a anunţat demisia din funcţia de CEO şi preşedinte al consiliului de administraţie al Apple, urmând să fie înlocuit de fostul COO al companiei Tim Cook. Mediafax.  Mai multe despre Steve Jobs puteti citi in “Amurgul Zeilor” publicat de Politeia.

Gaddafi – sfârşitul unui bufon şi tragedia unui popor – Acum doi ani, in 2009, in cadrul Adunarii Generale ale “Ligii Arabe,” Muammar Gaddafi  dictatorul absolut al Libiei spunea: “Eu sunt un lider international, decanul liderilor lumii arabe, regele regilor Africii si imamul musulmanilor de pretutindeni. Statutul meu international nu-mi permite sa ma cobor la un nivel inferior”.  Se referea la faptul ca nu a primit suficienta atentie in acel summit. Acum trei zile, scos de rebelii care cucereau Sirte, dintr-un tub de beton unde se refugiase din cauza unor atacuri aeriene ale fortelor NATO intreba: “Unde ma aflu si cine sunteti voi”? Omul nici macar nu intelegea ce se intampla cu el. Constructia africana a lui Gaddafi si miliardele investite in Africa nu au fost de ajuns. Africanii si-au pastrat loialitaea fata de Gaddafi, fara insa prea mare efect. Prea putin si prea ineficient. Gaddafi si-a distrus  cu propria mana armata bazandu-se numai pe cateva unitati Kataeb al Amn (Batalioane ale Securitatii) si Al Haras Assauri (Gardieni ai Revolutiei), ambele conduse de fiii sai, nu mai mult de 5-600 de oameni si cateva zeci de tancuri. Sute de tancuri si avioane cumparate pe bani grei au zacut la “conservare” pana cand rebelii au pus mana pe ele. Cu toate astea, revolta a fost aproape inabusita cand la sfarsitul lui martie a.c., trupele lui Gaddafi erau deja in suburbiile orasului Bengazi, singurul in care mai exista o rezistenta armata impotriva lui Gaddafi. Felul in care a fost linsat Gaddafi nu aduce multa speranta pentru viitoarea democratie libiana si nici multa onoare NATO, care a facilitat prinderea si masacrul prin bombardarea si distrugerea coloanei lui Gaddafi care se retragea din Sirte. Traim intr-o lume cinica, probabil neschimbata! Astazi insa stim mai multe din cauza deschiderii informationale.

Noiembrie 2011 – Este democraţia abandonată în occident?

Este democraţia abandonată în occident? – Independent de criza in care ne aflam,  si chiar inaintea ei, statele cu vechi traditii democratice si cu puternice institutii ale statului de drept au observat futilitatea mijloacelor care stau la dispozitia lor in lupta cu elementele anti-democratice, care incepeau sa submineze societatea democratica in care actionau. Aceste mijloace au fost luate, asa cum este necesar intr-o democratie functionala, prin promulgarea unor legi speciale propuse de executiv, legiferate de legislativ si impuse de justitie. Bineinteles ca aceste legi si organismele de exercitare a prerogativelor de implementare au fost rezultatul unui consens nepartizan in legislativele respective. Problema majora este ca aceasta criza a adus la o stare absolut anormala, stare pe care eu as numi-o “abandonarea democratiei”. Acest abandon, in unele tari cu traditia mentionata mai sus, este reprezentat de instaurarea unor regimuri “tehnocrate”,  care dovedesc mai mult ca oricand ca ceva nu mai functioneaza corect in sistemele democratice ale unor state occidentale. Personal am prevazut miscarea acum un an, in octombrie-2010, cand scriam despre “Statul social si carnasierii financiari”. Într-un  articol publicat in cotidianul francez Le Monde (La franc-maçonnerie européenne de Goldman Sachs). Este poate primul semn cert al deficientei posibile in aceste regimuri “tehnocrate”. Intr-adevăr, vechile complicităţi întreţinute de foştii bancheri centrali veterani, mobilizaţi pentru a trage sforile, se dovedesc mai puţin utile în zilele noastre în faţa unor politicieni sensibili la lipsa de popularitate a profesioniştilor finanţei, învinuiţi pentru criză. Acolo unde Goldman Sachs îşi putea exercita talentele cu uşurinţă, o serie de cazuri i-au învrăjbit puterile publice. Carnetul de adrese nu mai este suficient într-o  lume financiară complexă şi tehnică, în faţa unei noi generaţii de industriaşi mai puţin respectuoşi faţă de puterile politice. Patronii europeni, plecaţi să cucerească lumea, s-au emancipat faţă de cruciaţii înaltei finanţe în stilul GS. Căutarea valorizării acţionarului, exigenţele de transparenţă şi activismul contra-puterilor (mass-media, ONG-uri, investitori instituţionali) tind să tocească “efectul de reţea”.

Decembrie  2011 – Pactul bugetar si un scor 23 – 4  / Viaţa pe datorie

Pactul bugetar si un scor 23 – 4. Se pare ca liderii Uniunii au hotarat ieri noaptea, în cadrul summitului de la  Bruxelles, criteriile esentiale ale unui “pact bugetar“, care să conducă la consolidarea disciplinei în zona euro. Deocamdata aceasta hotarare a fost lansata pe surse, fara insa a unei confirmari oficiale, care este asteptata probabil in cursul zile de astazi. Aceleasi surse diplomatice afirma ca acest “pact bugetar” include cele 17 state membre, alaturi de alte sase tari  non Euro: Romania, Polonia, Danemarca, Bulgaria si tarile baltice. Marea Britanie  si Ungaria nu semneaza acordul,  Suedia si Cehia au hotarat sa ceara un ragaz pentru consultari parlamentare ale tarilor lor. Noul “pact bugetar”, convenit de UE, este bazat pe propunerile franco-germane si cele ale lui Herman Van Rompuy si ale presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, potrivit unui proiect de declaratie finala: fiecare stat din zona euro ar trebui sa adopte o “noua regula bugetara la nivel constitutional sau echivalent”, care sa afirme ca bugetul national “trebuie in principiu sa fie in echilibru”. Comisia Europeana va trebui sa defineasca principiile operative ale acestui “pact bugetar”. Curtea Europeana de Justitie va avea autoritatea de a verifica punerea in aplicare a acestei reguli la nivel national. Aceasta intelegere trebuie sa prevada sanctiuni aplicate automat pentru tarile ale caror deficit este mai mare de 3% din PIB sau in care nivelul datoriei globale creste prea mult. Imediat ce CE constata ca un stat membru depaseste nivelul de 3%, vor fi consecinte automate, cu exceptia cazului in care Consiliul (printr-un vot al statelor zonei euro) decide altceva, “cu majoritate calificata”, potrivit textului, “Circumstante exceptionale pot fi luate in calcul”. Viitorul Mecanism European de Stabilitate (MES) permanent va functiona in paralel cu fondurile actuale de ajutor ale zonei euro si ar avea statut de institutie de credit care ofera acces la fondurile Bancii Centrale Europene (BCE).

Viaţa pe datorie – Conform datelor publicate de OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică), marile democratii ale lumii au in comun o boala pe care nu stiu inca cum sa o trateze. Boala se numeste indatorare, patogenul bolii il reprezinta datoriile nesustenabile si agentul de raspandire este fara indoiala globalizarea. Indatorarea celor mai proeminente 18 state care apartin organizatiei a crescut in perioada 1980 – 2010 de la 160% la 321% – deci s-a dublat. Ajustand inflatia,  cresterea inseamna de fapt cam 300% in datorii, fara a include corporatiile financiare,  425% datoriile guvernamentale si 600% datorii private (de fapt debitul de consum). Continua raportul ca de fapt aceste gigante cresteri nu includ cresterile suplimentare datorate “imbatranirii” populatiei si diminuarea (de multe ori drastica) a echilibrului  dintre populatia activa si pensionari sau asistati sociali (Vezi graficul).  Intr-un raport pe care il anexez acestui articol si numit semnificativ “What next? Where Now”, mentioneaza autorii  patru metode diferite care pot opri aceasta spirala devastatoare si implicit distrugerea patogenului pe care l-am numit indatorare.  Prima metoda si cea mai conservatoare ar fi economisirea si plata acestor datorii, a doua posibilitatea ar fi gresterea rapida si posibilitatea de a acoperi aceste datorii prin aceasta crestere; a treia posibilitate ar fi restructurarea acestor datorii si stergerea unora – adica un fel de faliment daca doriti; a patra posibilitate este inflatia, care ar determina o scadere automata a datoriilor neindexate.

Acesta a fost anul international 2011 asa cum l-am prezentat pe Politeia. Nu am publicat multe stiri Europene pentru ca au fost selectate si publicate separat pe Politeia Europeana. Va invit sa le cititi daca doriti. ( Prima parte si a doua parte)

Va urez un an bun, multa sanatate, bunastare si pace!

Pe Politeia Europeana puteti citi:  2011 – În Presa Europeana /  Partea Doua  (iulie – decembrie 2011)

Written by Theophyle

26/12/2011 la 4:50 pm

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. buna seara,

    un prezent ingrijorator – anul 2011 si un viitor si mai plin de griji – anul 2012.
    sper sa ma insel…
    🙂

    skorpion

    26/12/2011 at 5:22 pm

    • Salut skorpi 🙂
      Din nefericire, cred ca nu te inseli! Probabil ca va fi unul foarte sumbru 😦

      Theophyle

      26/12/2011 at 5:23 pm

      • …daca se mai inverseaza si polii magnetici, ne-am aranjat. 😉

        Excelenta postare, asa cum ne-ai obisnuit demult, Theophyle.

        luminita

        26/12/2011 at 5:34 pm

        • Buna Seara 🙂
          Multumesc, in asta chiar nu cred!

          Theophyle

          26/12/2011 at 5:40 pm

          • Nici eu, dar asa zic cercetatorii britanici, cica deja a inceput dar n-avem noi timp si senzori sa ne dam seama. 😆 😆

            luminita

            26/12/2011 at 5:53 pm

            • salut si la multi ani de Craciun!
              Daca se inverseaza polii magnetici se pare ca investitorii din imobiliare vor decreta o noua criza, pentru ca nordul nu va fi nord si nici vestul nu va mai fi ce a fost….
              Acesta va fi cu adevarat un motiv puternic de degringolada si colaps(evident , nu?)…..

              andrzej

              26/12/2011 at 9:18 pm

  2. Si mie mi-a placut dna Viviane Reding!
    Mi-au repugnat in schimb gafele impardonabile si repetate transmise de posturile franceze tv pe post de comicarii despre romani. Nu le gasesc nici o scuza.

    luminita

    26/12/2011 at 6:00 pm

    • Femeia a zis ceea ce a gandit, si a avut mare dreptate!

      Theophyle

      26/12/2011 at 6:04 pm

  3. Ziua buna, Boxing day fericit (pentru cei care sant in zona cu asa ceva),Un an vechi multumitor iara cel nou extraordinar de bun,

    Nu mi-a placut poezia niciodata, nu am avut o aplecare catre ea. Azi mi-au cazut ochii pe Glossa de M. Eminescu. Este o placere.

    „Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi si noua toate;
    Ce e rau si ce e bine
    Tu te-ntreaba si socoate
    ………………….”

    Urari de bine si la multi ani tuturor,

    Eugeni

    26/12/2011 at 7:16 pm

    • Visam cu Eminescu si traim ca in Caragiale.
      Asta e paradoxul nostru, ca romani.

      luminita

      26/12/2011 at 7:44 pm

      • Nu Lumi, cu calcaiele goale facem hora in jurul focului….

        andrzej

        26/12/2011 at 9:20 pm

  4. buna seara
    remarcabila descriere a anului Domnului 2011;
    lipseste insa ceva, ce nimeni nu spune,nu e ” corect politic”=macelarirea crestinilor din Orient(zona islamica): din Irak,din Turcia,din Egipt ,din Nigeria si nu numai
    ei sunt MARTIRI,ei traiesc credinta cum au trait-o primii crestini
    ei merita recunostinta noastra
    pe ei trebuie sa-i amintim in rugaciunile noastre

    intamplator

    26/12/2011 at 9:53 pm

  5. Buna Dimineata,
    Postare noua!

    huniad

    27/12/2011 at 7:53 am


Comentariile sunt închise.