Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Umanizarea demersului: A gândi – a judeca

Postat de @DanSu

@DanSu este comentator activ al blogului Politeia din februarie 2010. Acesta este cel de al  doilea articol al autorului. Primul a fost “România – despre pensii şi pensionari”.

Din Dexonline

a gândi: 1) A crea idei despre obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare. 2) A-și aplica reflecția; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gândul; a fi cuprins de îngrijorare; a păsa; a se îngrijora. 2. tranz. 1) A găsi de cuviință; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta în gând; a avea în intenție; a intenționa; a dori.

a judeca: 2) (cauze, conflicte, procese, persoane) A supune unei decizii judiciare. 2) (persoane) A caracteriza într-un anumit fel, analizând argumentele, circumstanțele și eventualele defecte. 3) A examina calitativ și cantitativ pentru a stabili valoarea; a aprecia; a prețui; a estima; a evalua.  ~ lucrurile după aparențe. 4) A fi de părere; a găsi de cuviință; a gândi; a crede; a socoti; a considera. 5) A face să se judece. 2. intranz. A poseda facultatea de a gândi logic; a raționa.

Atrag atentia că un sens din “a judeca” este considerat sinonim cu “a gândi”. Aici este cheia “psihologică” în modul de gândire al judecatorilor. Aici este si forța, dar și slăbiciunea lor.

Am avut și am prieteni cu care am avut lungi conversații privind ce înseamnă “drept” și “nedrept”, ce inseamnă adevăr și neadevăr (distinct de minciună), pedeapsă , reeducare și răzbunare. Totul condimentat cu exemple și cazuri mai mult sau mai puțin reale.

Apoi cu unul din prieteni (mare admirator al lui Stalin – am sa revin) și în acelasi timp înfocat apărător al “dreptului”, am încercat (după ’90) o lucrare de doctorat în care să introducem logica și măsurabilul specific calculatoarelor pe domeniul “justiției”. Observați că nu spun “dreptului”. E vorba de a măsura (și cântări) obiectiv (pe baza unui algoritm) “vina” având în vedere contextul faptei. Emil o numea “problema lui “Robinson Crusoe” și căuta răspunsul la întrebarea “ce fapte pot fi considerate “vinovate” (noțiune socială) în situații de singur locuitor al unei insule. Cu alte cuvinte, până unde merge libertatea individului.Făptuitorul si instigatorul lucrării a plecat dintre noi, neștiut, necunoscut, doctoratul a eșuat întrucât eventualul “coordonator” a cerut mită (10 000 USD sau echivalentul in DM– pe vremea aceea nu exista Euro).

Am rămas eu, cu ideile si ce apucase el să scrie, cu schițele algoritmului de implementat și cu o oarecare înțelegere a noțiunii fundamentale despre Justiție /Drept /Adevăr /Vină /Inocența, nu ca noțiuni filosofice, ci ca elemente concrete din viața cotidiană. Păcat ca domul Danileț nu l-a cunoscut, era din Oradea, dar a mers dincolo, inainte de a ajunge junele “Danilet” în Oradea.

Am făcut acest lung preambul ca să înțelegeți de ce nu mă grăbesc să-l condamn pe judele Danileț, victimă  (după părerea mea) a modului de gândire juridico-mecanicist, specific școlii care a îndepărtat “vina” de social și justiția de “etic” (madam Pivniceru dixit).

Ce urmează nu vor fi nici citate din legi, nici mari adevăruri, ci doar niște gânduri ale unui om cu care am avut norocul, prilejul și privilegiul să cuget la aceste lucruri, alături de un “nimeni”, care știa să găndescă și să jongleze profund cu aceste noțiuni.

Oricăt ar părea de ciudat, fac afirmația că pe vremea comunismului, judecătorii (și mulți activiști) erau legaliști înfocați. Sistemul comunist în faza “construirii societății multilateral dezvoltate” sau a “brejnevismului” a devenit o societate birocratica foarte bine descrisa de Kafka în “Castelul” și “Procesul”. Pentru că sistemul era organizat ca o birocrație, în care omul este doar un element (nu subiect si nici obiect al actului de justitie, ci pur si simplu un pretext), oricând ușor de înlocuit și reciclat. Sistemul era mai important decât omul (cu mici excepții ale oamenilor din frunte).

La ora actuala, extrem de mulți tineri din sistemul justiției, susțin (de multe ori de bună credință) independența justiției, așa cum o susține și domnul Danileț. Vezi postarile lui de pe blogul personal si de pe Contributors. Exemplul cel mai „evident” este cererea ca angajatii pe activități ajutătoare să beneficieze şi ei de imunităţi oferite magistraţilor (e vorba de grefieri şi lucrători din servicii anexă – IT, etc). Ceea ce relevă grija de autonomizare completă a corpului „magistraţilor”.  Citez din postarea pe contributors (identică cu postarea pe propriul blog).

Iată de ce se arată oripilat în principal domnul judecator:

Primul este un proiect de lege , inițiat de Ministerul Justiției și aprobat de curând de către Guvern, prin care se ia preia controlul asupra personalului administrativ al instanțelor: grefierii judiciari (care vor soluționa o anumită categorie de cauze), grefierii (care vor asista judecătorii) și managerii instanțelor (care vor conduce partea administrativă a instanțelor), la care se adaugă personalul de asistență (arhivari, agenți procedurali) și specialiștii IT vor avea cariera gestionată de către ministrul justiției (art.16 din proiectul de lege o indică în mod expres). Astfel, recrutarea, transferul, eliberarea lor din funcție, aprobarea Codului deontologic, aplicarea sancțiunii disciplinare va fi făcută de ministru. Însăși coordonarea Școlii Naționale de Grefieri este scoasă de sub autoritatea CSM și trecută sub MJ (art. 47 din proiect), minister care va deține inclusiv locuri în organismul de conducere al Școlii.”

Am o întrebare, de mic şi neînsemnat „contributor” la salariile judecătorilor:  Oare de ce nu sare şi în apărarea furnizorilor de încălzire pentru cladirile tribunalelor, a grădinarilor care tund iarba din gradina existentă la anumite judecătorii de provincie, a furnizorilor de catering cand un jude trebuie să stea prea mult peste program, a vânzătorului de la magazinul din colţul blocului unde intra judecătorul seara când se intoarce acasă şi cumpără suc pentru copii, a vânzătorului de la hiperrmarketul în care îşi face săptămânal judecătorul aprovizionarea, a lucrătorului de la drumurile pe care circulă cu maşina domnul judecător şi aşa mai departe.

Nu am făcut nici o exagerare în întrebările mele, am dus pur şi simplu mai departe logica arătată mai sus . Doar „juridicul” ne cere ca acolo unde legea nu distinge să nu distingem nici noi. Şi dacă se cere „imunitate”, sau cum s-o mai numi, pentru anumite activităţi anexe (menite să-l ajute pe judecător să poată împărţi justiţie neinfluenţat), atunci de ce să nu se ceară pentru toate activităţile cu care domnul judecător intră în contact. Deci banii din exterior (de la buget), iar activitatea şi serviciile în interiorul sistemului judecătoresc. Şi orice „ingerinţă” a exteriorului este taxată ca fiind atentat la „independenţa” justiţiei. Dacă ministrul ar ajunge la concluzia că trebuie să concedieze o femeie de serviciu de la o judecătorie (fără sa angajeze alta în loc, ci redistribuind sarcinile pe cele două rămase), ministrul, numit politic, atacă independenţa justiţiei. Judecătorul este un fel de Midas „profesional”, tot ce atinge se preface nu în aur, ci în ceva inamovibil.

Exact tipul de logică invocată de Gabriela Barsan, soţia judecătorului CEDO. „Imunitatea” soţului extinsă asupra domiciliului. Imunitatea pretinsă nu este pentru ca judecătorul să-şi poată desfăşura activitatea obiectiv, imunitatea este ca judecătorul să-şi poată desfăşura activitatea nestingherit. Dacă tot facem deosebiri între termeni, atunci să vedem care sunt relaţiile dintre „obiectiv” şi „nestingherit”.  Pentru că juriştii din ziua de azi mai fac şi confuzia dintre „obiectiv” şi „nestingherit”. În sensul că se consideră „stingheriţi” de orice „argument” ce nu poate fi citat cu lege/an, articol/litera/punct. De parcă viaţa (cu vinovaţi/nevinovaţi) intră în tiparele acestea. Fac aceiaşi greşeală ca doctorii care caută boli şi nu bolnavi. Argumentul lor ţine de aceiaşi factori. Justiţia „continentală” pune accentul pe „încadrare” nu pe „vină/inocenţă”.

Ca să termin rotund – poate problema lui Robinson Crusoe a rămas la fel de actuală ca acum (aproape) 20 de ani. Pe o insulă pustiie fiind, dacă tai un pom pentru a face foc ca să supravieţuiesc, incalc legea „ecologică” ce-mi interzice tăierea pădurilor? În litera (interzisă tăierea pădurilor) şi spiritul legii (trebuie protejat plămânul pământului) răspunsul e evident DA. Problema este: ar mai fi pe cine judeca dacă nu aş fi facut „infracţiunea” ?

Puteti citi pe Politeia Europeana: Ce ar putea câştiga Rusia de pe urma crizei datoriilor europene

Complementar pe PGA: Russia: Rebuilding an Empire While It Can

Written by Theophyle

05/11/2011 la 3:23 pm

66 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Multumesc @Theopyle, pentru onoarea ce mi-o faci. La fel cum multumesc si pentru ilustratie 🙂 .

    DanSu

    05/11/2011 at 3:36 pm

    • salut DanSu 🙂
      nici vorba de onoare sau altceva. Text bun se publica 🙂 Sper ca ilustratia lui Rodin iti place (Le Penseur – Ganditorul) 🙂

      Theophyle

      05/11/2011 at 3:39 pm

  2. Buna Ziua Dan,

    Pacat de sperantele pe care le-am avut in noua generatie de judecatori 😦 Poate totusi vor intelege ca lumea lor este si lumea in care noi traim!

    desydemeter

    05/11/2011 at 4:37 pm

  3. @dansu/buna ziua

    cita dreptate si ce eleganta exprimare
    felicitari

    intimplator

    05/11/2011 at 4:56 pm

  4. Sarut mana doamna 🙂
    Ce este greu la judecatori, este sa inteleaga in primul rand ca justitia nu este „in afara societatii”, ba chair deasupra ei. Sunt si ei oameni exact ca noi. Eu personal de asta m-am simtit ofensat cand au aparut pozele alea cu Horatiu Dumbrava si Danilet – la o petrecere in care aparent erau matoli. Sunt oameni si in particular pot avea orice pacate omenesti (mai putin cele de incompatibile). Sau campania de presa impotriva judecatoarei „Misa”(nu-mi amintesc cum o cheama). Si au mai fost cazuri. Pacatele omenesti pot fi iertate si/sau pedepsite dupa cum e cazul, dar in exercitiul functiunii li se cere impartialitate. De aceea, in exercitiul functiunii primesc si imunitatea respectiva.
    Dar sunt oameni din societate, unii banuiesc ca sun oameni „de” societate. Chiar judecatoarea Barsan (cand reproseaza colegilor) afirma ca au stat la ea in casa, au socializat. Nimic deosebit, dar chiar cererea ei arata ca se confunda planurile (profesional cu social). Am asteptat ca macar un judecator sa-i raspunda „da doamna, am fost la dumneavoastra ca oameni, va multumesc pentru gazduirea oferita si chiar va intorc invitatia, dar acum ne-am pronuntat ca judecatori”.
    P.S. Am si eu la avatar un catel (seter) 😆 . O chema DeeDee (ca in Dexter – Laboratory 😀 ).

    DanSu

    05/11/2011 at 5:06 pm

  5. Ganditorul de la hamangia era , cred mai sugestiv.
    Apropo cine i-a permis lui ctp sa aresteze un simbol care oricum nu ii e asociat, nici ca pozitie si nici ca simbol.
    Ma feresc cu juramant sa mai postez platitudini aici unde sunt numai postari cu drepturi protejate….
    In rest numai bine!

    andrzej

    05/11/2011 at 5:14 pm

  6. dansu,

    dupä mine, aratä cä invitatziile ei, au fost cu scop.

    theo

    05/11/2011 at 5:15 pm

    • Stiu ca a fost un repros de genul: „chiar mie, prietena voastra sa-mi faceti treaba asta?” Dar mesajele din spatele reprosului sunt
      1 – mai evident si la care a reactionat lumea: „noi formam o casta – cum va permiteti sa incalcati regulule castei”.
      2 – mai putin evident: „Judecatoare fiind, „Eu” merit mai mult”. Cititi cu atentie:
      „Domnule judecător Cristi Danileţ, când v-aţi exprimat votul, în calitate de membru al Secţiei pentru judecători a CSM, oare nu aţi pus în balanţă …, aţi primit o scrisoare de undeva de la Strasbourg … Domnule judecător, eu cred că un judecător trebuie să ia hotărâri responsabile şi pe care să şi le asume singur.”
      sau:
      „Domnule judecător Horaţiu Dumbravă, în prezent preşedinte al CSM, când v-aţi exprimat votul, aţi pus vreo clipă în balanţă faptul că în anul 2007, cu ocazia unor întâlniri profesionale … Domnule judecător … ar trebui să pună în balanţă mult mai multe elemente, …”
      (am ales cele doua pentru ca se refera la personaje cunoscute ca reformisti).
      Utilizeaza valori pe care judecatorii le cunosc si le accepta. Nu spune direct, dar precizeaza la fiecare titlui si functia. Le pune in fata oglinda in care se uita si ei in fiecare zi: „Suntem cei mai buni. Cum naiba mi-ati facut mie (care sunt si eu printre cei mai buni) asa ceva?”

      DanSu

      05/11/2011 at 5:39 pm

  7. CTP, nu poate fii numit decat, exaltatul din romania.

    ca sä fiu drägutzä.

    theo

    05/11/2011 at 5:16 pm

    • Buna seara 🙂
      CTP-ul este „Suparatul national” 😀

      DanSu

      05/11/2011 at 6:02 pm

      • La asata ma gandeam si eu …
        Ar trebui sa-i cautam ceva pe masura, sa fie un logo sau ceva asemanator, un simbol sau o imagine definitorie. deja ctp inseamna pre mult ca economie de simboluri.

        andrzej

        05/11/2011 at 7:34 pm

  8. Buna ziua
    Felicitari DanSu pentru articol, foarte bine explicat.
    Am si eu o nelamurire: De ce ar trebui justitia sa fie independenta? Din cate stiu eu sunt trei puteri in stat cea executiva, cea legislativa si cea judecatoreasca. In mod normal fiecare ar trebui sa aiba atributii specifice si limitarile sale, fiecare dintre cele trei ar trebui sa aiba un mecanism de control asupra celorlalte altfel se poate ajunge in situatii absurde de genul celor aratate de Cetatean cu salarizarea magistratilor. Presedintele poate demite parlamentul si convoca alegeri anticipate in anumite conditii, parlamentul poate suspenda presedintele, curtea constitutionala poate controla activitatea guvernului si parlamentului prin respingerea anumitor legi, tot asa mi s-ar parea normal ca si parlamentul, guvenul sau presedintia sa poata controla sau sanctiona justitia cand o ia pe aratura.

    lamb

    05/11/2011 at 5:19 pm

    • Pentru ca varianta ar fi sa fie subordonata. Problema este ca ei cer „autonomie” vor „separare”. O numesc independenta.
      Cele 3 puteri trebuie sa se controleze reciproc, nu sa se subordoneze. Sanctiunea/pedepsa ofera putere superioara celuilalt.
      Demiterea presedintelui nu e pedeapsa, este o propunere facuta suveranului. La fel cum numirea/destituirea judecatorilor este propunerea catre cel pe care l-a delegat suveranul sa faca acest lucru.
      Dizolvarea parlamentului iar nu este o sanctiune, ci un act prin care parlamentul se autosuspenda pentru a permite alegeri anticipate (tot suveranul).
      Ca nu este OK controlul „suveranului” asupra juzilor – asa cum este prevazut acum, e alta discutie. Tocmai de acest tip de control (provenit direct de la electori) se tem juzii nostri, vezi argumentatia lui Danilet pe „mai putine locuri” pentru societatea civila in CSM.
      Independenti – trebuie sa fie, dar nu sa functioneze in afara societatii..

      DanSu

      05/11/2011 at 5:49 pm

  9. sa contiui..-nepotii au prioritate oricind…
    plecind de la text,care incita la dialog si nu la „dialogul ba pe-a m….i, poate ca lipsa unor astfel de texte e si cauza pentru care azi nu reusim sa dialogam si sa ajungem ,daca nu ma consens,macar la un compromis acceptabil…
    o fi lipsa de cultura,o fi internetul,o fi hedonismul generalizat sau pur si simplu e lenea de a gindi;
    cert e ca astazi nimeni nu mai dialogheaza,toti avem monologuri si dreptate absoluta,toti le stim pe toate si de aici cacofonia de idei si lipsa de solutii;lucru valabil nu numai in romania

    intimplator

    05/11/2011 at 5:38 pm

    • intamplator Buna seara,

      Dialogul s-a transformat in multiple monologuri cu „strigari” din nefericire 😦

      Theophyle

      05/11/2011 at 5:46 pm

    • Si la mine e nepotul in vizita 😆 .
      Dar e mai mare, face bastonase (la tema de luni) in camera si se joaca cu Lego… :D.

      DanSu

      05/11/2011 at 5:53 pm

      • cel mai „virstnic”nepot al meu e precoce,e deja „inginer”=are privirea inteligenta,dar nu se poate exprima

        intimplator

        05/11/2011 at 6:09 pm

  10. Postare noua si frumoasa de la @demeter 🙂

    http://desydemeter.wordpress.com/2011/11/05/william-turner-2/

    Theophyle

    05/11/2011 at 5:41 pm

  11. Buna ziua,
    Chestia cu „independenta” celor trei puteri ale statului mi se pare deplasata. Independent esti atunci cand singur iti asiguri toate cele de trebuinta. In cazul Justitiei absolut tot ceea ce este necesar pentru a-si asigura existenta este furnizat de celelalte doua puteri, conform Constitutiei, la fel de independente. Si ajungem la un paradox: atata timp cat puterea judecatoareasca independenta traieste pe spinarea celorlalte doua puteri si de cele mai multe ori se substituie lor prin deciziile luate (inevntand legi si dictand politica bugetara a statului) rezulta faptul ca Justitia este suveranul celorlalte doua puteri tinute din scurt printr-o relatie de crunta vasalitate. Si dupa cum a demonstrat in acest articol si distinsul autor, Justitia se afla intr-o ofensiva continua, incercand sa „rupa” noi teritorii. Concluzia fireasca este ca intradevar Justitia este independenta dar o parte din puterea executiva (Guvernul) si ceea legislativa nu sunt independente. Au teritoriul lor, dar in cel mai bun caz o autonomie interna limitata. Singura fortareata care rezista este cealalta parte a puterii executive (Presedintia) dar care, fara rascoala celorlalte puteri subjugate de Justitie, nu poate de una singura sa repuna lucrurile pe fagasul firesc. Si tare mi-e frica de faptul ca in viitorul apropiat, atunci cand si actualul presedinte va fi rapus (fie de Justitie, fie de coalitia Justitiei cu vasalii) sau cand isi va agata palosul in cui in 2014 si aceasta fortareata va capitula.

    ribelalu

    05/11/2011 at 6:03 pm

    • Cred ca intram pe un teritoriu minat.
      Justitia a facut „bugetul” la modul simbolic, ea de fapt a lucrat cu „materialul clientului” (adica legile emise de legislativ- cand a fost vorba de salariile profesorilor), aici exista o logica in ce s-a raspuns lui Basescu. Pe de alta parte, daca vorbim de drepturile care si le-au auto-acordat in virtutea statutului de „putere egala” cu celalte puteri, nu exista decat o logica deformata. Necazul este ca se forteaza limitele „independentei” in incontrolabil. Si ca fac (unii intentionat, altii luati de val) confuzia intre independenta si autonomie. Independenta insemna sa hotarasti singur ce faci in interior, autonomia sa functionezi ca sistem autosuficient.
      Exista in DEX o oarecare similitudine intre cei doi termeni, dar eu personal as vedea independenta – ca neamestec in treburile „interne” iar autonomia mai degraba ca o izolare de exterior. O masina este „independenta” fata de un anumit drum dar trebuie sa mearga pe unul care duce la destinatie. Este independenta fata de un furnizor sau altul de benzina, dar nu este autonom fata de furnizorii de benzina (decat eventual pana cand i se goleste rezervorul).
      Justitia trebuie sa fie independenta institutional (adica sa nu fie intr-o relatie de subordonare) fata de celelalte puteri, dar sa „conlucreze” cu ele – pentru suveran.

      DanSu

      05/11/2011 at 6:39 pm

      • De acord ca in cazul profesorilor Justitia a lucrat cu materialul clientului. Dar este singura situatie. In rest noile legi ale salarizarii, legi declarate constitutionale, nu sunt luate in calcul in stabilirea sentintelor.
        Dar poate exista o explicatie si pentru asta. Stand de vorba cu o avocata, si intreband-o cum este posibil sa se dea asemnea verdicte in Romania ( nu era vorba de legile salarizarii ci in general) mi-a explicat in felul urmator:
        „Niciun judecator nu este obligat sa stie pe de rost toate legile. Judecatorii lucreaza in general cu materialele puse la dispozitie de parti. Un avocat isi argumnteaza pledoaria invocand un anumit articol dintr-o anume Lege. Judecatorii verifica atunci ceea ce spune avocatul. Insa…aici este problema mare…de multe ori, exista prevederi legislative ulterioare care se bat cap in cap cu articolul pe care s-a bazat argumentatia avocatului. Sau pur si simplu acea prevedere poate fi deja abrogata. Insa este treaba partii adverse sa caute alte Legi si alte articole si sa arate ca prevederea invocata de una din parti nu mai este valabila.”
        Si intrucat de obicei statul are cei mai prosti si dezinteresati juristi sau avocati, se ajunge la situatiile paradoxale cand apar niste hotarari judecatoresti aberante bazate pe articole din legile vechi.
        Deasemenea, mi s-a mai explicat ca trebuie sa se judece pe legislatia existenta in momentul comiterii faptelor si numai daca legea noua este mai favorabila se pot aplica noile prevederi legislative.

        Poate ne va lamuri totusi cineva si in aceasta privinta.

        ribelalu

        05/11/2011 at 8:46 pm

  12. Buna seara
    Felicitari, DanSu! La mai multe postari!

    ela

    05/11/2011 at 6:04 pm

  13. Buna seara,
    Felicitari DanSu, o abordare interesanta 🙂 Din pacate ptr. noi, Casta nu pricepe ca au o abordare care aparent este logica dar in fapt este ilogica si periculoasa ptr. democratie, ca au pornit de la un termen si au tesut in jurul lor o retea de drepturi care unori frizeza absurdul si logica faptelor.

    mar

    05/11/2011 at 6:13 pm

    • @mar/buna seara

      parafrazand un banc,logica lor exista,dar e sub apa

      intimplator

      05/11/2011 at 6:28 pm

    • Superba prezentare si mai ales preocuparea de a conserva un patrimoniu inestimabil.

      mar

      05/11/2011 at 6:35 pm

  14. poate citeste si vreun colaborator al d-nei udrea;ultima propozitie a articolului citeaza o turista din elvetia
    „elvetia e o gradina in comparatie cu ce e aici”
    asta da,brand de tara

    intimplator

    05/11/2011 at 6:39 pm

  15. Salut Dan, multam pt articol si pt echilibru…
    O intrebare pe care am vrut sa ti-o pun mai devrema(ca de la un IT-st la altu’): daca C.Danilet e un actor intr-un sistem: ce actiuni/interactii ar fi putut/trebui sa faca, dat find rolul lui in acel sistem, si nu le-a facut;nu confundam un actor cu un sistem (care doar mimeaza/imita, care nu are/avut un scop, nu a fost niciodata facut sa functioneze/presteze la anumite standarde)?

    Tio

    05/11/2011 at 6:45 pm

    • Cred ca nu si-a definit/setat coect parametri pe functionarea sistemului. 😆
      Probabil nici noi nu stim exact ce parametri de sistem trebuie setati, si nici nu stim cum. Stim cum vrem sa functioneze. (Ca orice calculator, face ce-i ceri sa faca, nu ce vrei tu sa faca 😀 ). Ar fi fost rolul politicului sa faca setarile, nu stiu daca Danilet poate (sau daca vrea). Monica Macovei probabil stie mai bine, dar i s-a dat peste mana.

      DanSu

      05/11/2011 at 6:54 pm

      • „Ar fi fost rolul politicului”. Nu, aici as fi preferat sa avem o traditie, o continuitate (un argument consevator 😉 ).Nu poate fi resetata dupa „best practice”, „industry standard” si asemanator?
        Daca nu avem o traditie atunci ramine politicul. Dar nu politicul pe care il avem acum.Doamne fereste!
        De asta ar fi nevoie de o noua republica (cel mai aproape de o schimbare radicala fara o revolutie?).

        Tio

        05/11/2011 at 7:06 pm

        • Si eu sper ca NR sa vina cu competentele necesare!

          DanSu

          05/11/2011 at 7:13 pm

  16. Pentru transilvania, va propun si eu niste colectii de vederi:
    http://www.vederomobil.ro/
    Va recomand „Soapte din transilvania” si „Suflet romanesc”, dar toate colectiile sunt frumoase.
    Mai mult nu spun, ca ma cearta gazda ca intru la „conflict de interese” 😉 .

    DanSu

    05/11/2011 at 6:47 pm

  17. Buna seara, buna seara si felicitari @danSu ptr material.

    clemycali

    05/11/2011 at 6:55 pm

    • Multumesc pentru felicitari. Nu vreau sa fiu modest, dar am tratat cam subiectiv subiectul. Important este sa se puna problema. Cred ca asa se porneste de la firul ierbii 🙂 .

      DanSu

      05/11/2011 at 7:15 pm

  18. Seara buna
    Interesant acest articol . Multumesc @ DanSu . 🙂

    Ștefan A.

    05/11/2011 at 7:00 pm

    • Multumesc eu @Stefan A. :).
      Vezi ce am raspuns mai sus la @clemycal.
      E bine sa pornim de la „valori” ca sa ajungem la „subtilitati”.

      DanSu

      05/11/2011 at 7:17 pm

  19. excelent paradoxul Robinson Crusoe: o supa din broasca testoasa pe cale de disparitie imi salveaza viata (ce primeaza: legea firii sau legea umana?). si-apoi: cine ma judeca? sau procedez ca in cazul unui politist celebru din Cluj care si-a administrat siesi insusi amenda pentru ca, fortat de imprejurarea ducerii de urgenta la spital a sotiei, a parcat neregulamentar?
    cu privire la modul de a gandi al lui Danilet eu mi-am format/exprimat o parere:
    http://sareinochi.com/2011/10/31/ce-spune-un-magistrat-din-csm-cand-se-uita-in-oglinda-%e2%80%9cvai-ce-bun-sunt-reforma-m-as%e2%80%9d/

    Sare'n Ochi

    05/11/2011 at 7:56 pm

  20. 🙂 am incercat sa pun o poza mai sus. n-am reusit. Theo, sterge, te rog.

    Sare'n Ochi

    05/11/2011 at 7:59 pm

    • Poti sa mai incerci 🙂

      Theophyle

      05/11/2011 at 8:24 pm

      • am incercat sa o vizualizez in comentariu. pot face asta la mine pe blog – este o optiune „img”. am crezut ca-s smecher daca gandesc precum inginerii si pun simbolurile fata spate la linkul de la noua poza 🙂
        nu a vrut tehnologia sa tina pasul cu mintea-mi diabolica…. 🙂

        Sare'n Ochi

        06/11/2011 at 8:08 am

  21. salve, all,

    felicitari, DanSu, mi-a placut postarea.

    eu personal vad independenta justitiei in dreptul acesteia de a judeca independent de orice influenta exterioara.
    judecata onesta si dreapta.

    ori la noi influentele sint teribile de multe, exterioare justitiei aka judecatorii trebuie/sint fortati sa judece cum le dicteaza de-alde catalin voicu (etc) care vor sa salveze alti politruci de puscarie!

    sint teribil de multe cazuri in care justitia nu a fost si nu este independenta – vezi sutele de cazuri de aminari pina la prescrieri..

    ce independenta doresc cristi danilet & co?

    de ce sint obligati unii judecatori sa judece strimb?
    pentru ca au dosare securitate,
    pentru ca au acceptat mita, spaga, ciubuc de valori inimaginabile,
    petnru ca sint slabi (vezi florin costiniu o mostra de om teribil de slab si supus infractorilor)
    pentru ca sint lacomi, desi salariile lor in comparatie cu alte categorii (profesori, medici) intrec orice imaginatie….

    casta asta trebuie desfiintata cumva.
    cum?

    skorpion

    05/11/2011 at 8:35 pm

    • Buna seara @skorpi 🙂 si multumesc pentru lectura.
      Judecatorii sunt si ei oameni, cu sfinteniile si viciile obisnuite lor. Si ei pot fi tentati de mita, unii sunt santajabili, altii coruptibili, exact ca orice om. Majoritatea nu sunt si nu au vocatie de martiri. Uneori ma mira puterea unei persoane ca MM, dar nu pot fi toti ca ea. (ea iese din normalitate, parerea mea ca un om obisnuit ar fi cedat de mult presiunilor si tracasarilor la care sigur a fost si este supusa.
      Argumentul ca sunt lacomi desi au salarii mai mari decat alte categorii, e slab. Un dependent de droguri va dori mereu mai mult, indiferent ca partenerii de viciu nu mai au disponibil. Cand eu ma arat nemultumit de salariu, nu ma raportez la cei de sub mine, ci la cei de deasupra mea.
      Casta trebuie desfiintata si asta se poate face rational doar din interior (bineinteles daca nu exista varianta unei dictaturi sau a unei revolutii). Toti oamenii au si agendele lor personale cand intra in sistem. Cred ca tot la CSM este parghia prin care se poate actiona. Cu representantii societatii civile, atat de temuti de „profesionisti”. Dar justitia (pe care ei trebuie sa o furnizeze) este un serviciu „pentru” societate, este firesc ca societatea sa aiba parghii de control. Numai asa pot iesi din autismul lor profesional.

      DanSu

      05/11/2011 at 9:08 pm

      • Judecatorii nu trebuie sa fie oameni cu sfintenii si vicii. Judeactorii trebuie sa fie judecatori si sa se fereasca de vicii si sfintenii pentru ca tocmai astea aduc atingere independentei justitiei, nu politicul. Politicul nu are nicio putere asupra unui judecator daca acel judecator nu vrea. In schimb o spaga filmata sau un film cu o fetita in pat face minuni.
        Nu ii tine nimeni cu forta in postul de judecatori. Pot trece oricand in avocatura.
        Am citit mai demult (si cred ca Pivnicereasa a spus) ca vezi doamne, judecatorii sunt defavorizati pentru ca ei nu au voie sa faca „afaceri” si trebuie sa traiasca numai din salariul de judecator (sanchi 😉 ). La mintea cucoanei, „patron” este sinonim cu „bogat”. In lumea civilizata ar fi o enormitate acest lucru. Foarte multi dau faliment si pierd tot, altii de-abia se tin pe linia de plutire.
        La noi stiti care e culmea? Pentru 95% din cazuri cucoana are dreptate dar nu datorita faptului ca toti patronii sunt manageri exceptionali ci mai degraba datorita faptului ca justitia nu isi face treaba si toti functionarii corupti, toti evazionistii, toti cei care trebuie sa vegheze asupra bunului mers al lucrurilor sunt pe mana si cand mai pica cate unul, in loc sa fie dat exemplu, este scos basma curata de Justitie. La noi toti falimentatii si cei care nu au avut niciodata venituri stau bine mersi in continuare in palate, se plimba cu autovehicule al caror pret de pornire sare de 2.000.000 lei, au iahturi si isi fac concediul in insule exotice. Dar nu sunt ai dracu zgarciti…de multe ori mai invita si cate un judecator de la ICCJ cu ei.
        Am trait sa o vad si pe-asta: Cucoana este geloasa pe infractori.

        ribelalu

        05/11/2011 at 9:57 pm

        • oups..la autovehicule mai taiati un zeri 😀

          ribelalu

          05/11/2011 at 10:04 pm

        • buna seara
          nu confundati”patronii abonati la contracte cu statul” cu ceilalti
          marea majoritate a antreprenorilor (hai sa le zicem asa,desi e cale lunga pina acolo)lupta din greu sa supravietuiasca;
          comparatia dvs seamana cu inceputul anilor 90 cind amaritii aia care vindeau ziare la gura metroului in frig si curent erau numiti”patroni” de vecinii lor de scara care ii si socoteau patroni exploatatori(pentru mai multa documentare zisele lui iliescu&roman din acele vremuri)

          intamplator

          05/11/2011 at 10:42 pm

          • Buna seara
            Nu ii confund, stati linistit. Numai ca „supravietuirea” aia de care vorbiti dumneavoastra inseamna cu totul altceva fata de „supravietuirea” unuia care castiga 600 de lei pe luna. Ei se chinuie sa „supravietuiasca” mentinandu-si (sau coborand prea putin) nivelul de trai avut inainte de 2007. Pentru restul, care au cu adevarat probleme si risca sa piarda totul am lasat procentul ala de 5%.
            Sa nu credeti acum ca sunt socialist. Sau ca lucrez la stat si urasc patronii…niciodata nu am lucrat pentru stat. Pur si simplu asta vad cu ochii mei, in jurul meu, la cunostintele mele. Intradevar, marea majoritate au probleme (cei mai multi din vina lor), dar foarte rar isi duce unul masina inapoi la leasing, foarte rar renunta unul la jumatate din concedii, iesiri la restaurant, la jumatate din harem, la jumatate din cumparaturile facute la Paris, Milano sau mall-urile romanesti samd. Sacrificiile trebuie sa le faca altii, nu ei. Marea majoritate s-au imbogatit cu „valul” de pana in 2007 unde nu trebuia sa faci mai nimic. Mergeau toate afacerile din inertie. Abia acum au inceput sa se diferentieze capacitatile manageriale ale diferitilor antreprenori. Si reluarea cresterii economice si mai ales a productiei industriale si a exporturilor (care au inceput mai demult) au adus gura de oxigen necesara. Singurii care au ramas cu buza umflata sunt cei din constructii dar este ultimul lucru care ma face sa-mi fie mila. Atata lacomie ca la ei in perioada bumului din constructii nu am vazut si probabil nu o sa mai vad prea curand. Isi merita soarta foarte multi dintre ei. S-a construit mult si prost si pe toate coclaurile fara utilitatii incat nici peste 5 ani nu se vor vinde toate. Si unele nu se vor vinde niciodata pentru ca sunt pur si simplu periculoase. Stiu cazuri cand investitorii au refuzat 100.000 de euro si acum nu reusesc sa vanda cu 48.000 (sunt totusi preturi de provincie nu de capitala).

            Probabil ca e putin exagerat ce am scris mai sus, dar nici departe de realitate nu este.

            Asta e problema cu majoritatea antreprenorilor nostri, mici sau mari. Din cauza vaietelor lor nu se aud vaietele celor care cu adevarat nu au.

            ribelalu

            05/11/2011 at 11:34 pm

  22. Bravo, DanSu! Mi-a plăcut foarte tare abordarea ta deosebită. Mă gândesc cum să te judec pentru cât timp ai stat ascuns.
    Despre sensul sinonim pentru “a gândi” și „a judeca”, ai spus frumos: “Aici este si forța, dar și slăbiciunea lor”. Slăbiciunea asta e boală grea și veche. Unii nici nu se gândesc să judece, alții se gândesc la posibilitatea de a se decide doar după ce află ce pierd dacă judecă, adică n-ar vrea să judece degeaba, iar cei mai mulți se gândesc degeaba la intenția lor de a judeca, le lipsesc “baza materială”, adică aptitudinea de a judeca (materia cenușie precară) și cunoștințele necesare (materia de specialitate deficitară)
    Aptitudinea de a judeca e crucială, iar ideea ta de a scormoni în sensul sinonim amintit mă duce cu gândul la slăbiciunea dezastruoasă aflată în deosebirea dintre “a gândi” și „a judeca”, fiindcă face de fapt diferență dintre puzderia magistraților căzuți pe gânduri și submulțimea judecătorilor înzestrați cu aptitudinea de a judeca. Cine crede că asta se se împrumută sau se învață din materia de admitere la drept în vremea lui Ceașcă-“Economia politică”- să nu se mire de ce sunt în stare să gândească (înaintea judecății 🙂 ) majoritatea covârșitoare a magistraților formați în acele vremuri.

    Știți cum au gândit din acele timpuri candidații la drept?
    -Aici e de noi. Dacă „Economia politică” nu va deveni o materie exactă, ca să judecăm mai bine cum să ne aranjăm economiile, atunci vom deveni a treia putere în stat și vom face politica economiei, dar nu vom recunoaște nimic ci vom da vina pe aptitudinea noastră de a judeca. Asta-i slăbiciunea principală, formată din adolescență și conservată cu toată puterea!

    Concluzie.
    Nu-i suspectați pe judecători de prea multă putere de judecată! Mai bine… gândiți-vă ( 🙂 ) de unde și cum puteau s-o dobândească!

    Bascăliosul

    05/11/2011 at 9:35 pm

    • Saluttare, salutare! Am judecat fără să mă gândesc (la salut 🙂 )

      Bascăliosul

      05/11/2011 at 9:45 pm

      • Salut Mr B. 🙂
        din nefericire platforma nu te mai recunoaste si te baga la moderare.
        Bineinteles ca nu am observat. Scuze 🙂

        Theophyle

        05/11/2011 at 11:00 pm

        • Salut, Theophyle! E vina mea, am mai schimbat o literă.
          Cât stau cuminte mă recunoaște. 🙂

          Bascăliosul

          05/11/2011 at 11:04 pm

          • Bun, multumesc ca am fost gratiat – 😀

            Theophyle

            05/11/2011 at 11:05 pm

    • Salutare mister @Bascalios 🙂
      Scuze, abia acum am vazut postul, si ma grabesc sa raspund.
      Judeca-ma cu blandete 🙂
      Nu am stat ascuns, abia acum mi-am facut curaj sa postez (pentru in continuare consider ca am scris subiectiv). Nu prea sunt obisnuit sa pun pe hartie (intre octeti) decat lucruri ce intra in acei octeti 😆
      Multumesc de apreciere.

      DanSu

      05/11/2011 at 10:58 pm

  23. Salutare! 🙂

    Dane, excelent articol, excelent!

    Din pacate nu pot comenta mai pe indelete, insa iti pot spune ca mi-ai ainticipat un episod si, drept urmare, voi folosi o parte din articolul tau cind il voi scrie 😉

    Absolut superb fragmentul „Şi orice „ingerinţă” a exteriorului este taxată ca fiind atentat la „independenţa” justiţiei. Dacă ministrul ar ajunge la concluzia că trebuie să concedieze o femeie de serviciu de la o judecătorie (fără sa angajeze alta în loc, ci redistribuind sarcinile pe cele două rămase), ministrul, numit politic, atacă independenţa justiţiei. Judecătorul este un fel de Midas „profesional”, tot ce atinge se preface nu în aur, ci în ceva inamovibil”.

    E vorba de aparitia unei constiinte a in-group-ului, in numele careia orice orice out-group e perceput ca inamic si ca adversar al independentei”

    Cetatean

    05/11/2011 at 9:39 pm

    • Multumesc @Cetatean, si ma bucur ca pot fi si eu de folos cu ceva…. 🙂

      DanSu

      05/11/2011 at 9:53 pm

    • Cetatean, asta imi aduce aminte ce spunea un istoric despre mentalitatea imperiala (se referea la Imperiul Bizantin) – imperiul nu putea avea vecini, ci doar vasali sau inamici. Constiinta de casta a aparatului justitiei din Romania se indreapta in mod periculos acest gen de gandire.

      Cred ca ar trebui pusi la locul lor. Nu ma indoiesc de faptul ca o buna parte din actualii judecatori din CSM se si vad rasplatiti cu inamovibilitati de tip C in ICCJ. De catre cine? pai de catre viitoarea Putere, ca doar Basescu n-o sa ramana vesnic presedinte. In mod particular, purtarea domnului CD imi sugereaza exact acest lucru. S-a zbatut sa urce acolo, iar cand a reusit s-a speriat de inaltimea la care se afla si nu vrea sa faca nici o miscare gresita, ca sa nu cada. Coriolan Draganescu ….

      Adrian

      06/11/2011 at 3:29 am

      • Adrian, corpul judecatorilor din Romana deja a devenit o casta. Nu mai poti aafirma nimic despre Justitie, cind este evident si pentru un orb, ca exact la virful ei dtricat ceva, ca sare CSM-ul (institutionalsau ca pizitii individuale) si te ataca, oricine ai fi tu in tara asta, ca subminezi independenta Justitiei.

        Cind, prin ceea ce fac, ei insisii o submineaza! Cai se va ajunga, daca ei merg tot asa, la momentul cind nimeni nu va da doi bani pe o decizie judecatoreasca, stiindu-se ce aberatii de decizii emit magistratii.

        Vezi cazul de la Giurgiu.

        Cetatean

        06/11/2011 at 8:21 am

  24. 1. Știți care este asemănarea dintre un judecător român corupt și prostie?
    Inamovibilitatea.
    2. Dar deosebirea?
    Niciuna.
    De ce?
    Au aceeași credibilitate, n-au nicio durere și se folosesc reciproc pentru a-și susține în exces ceea ce au comun: inamovibilitatea.

    Bascăliosul

    05/11/2011 at 11:21 pm

  25. Inainte de culcare, doua intamplari de prin salile de tribunalem demne de caietul grefierului.
    Mare proces cu homosexuali, prinsi la Baile Felix (pe acea vreme homosexualitatea era pedepsita). Nu stiu care era motivul real (in afara de inclinatiile sexuale), probabil unii „fluierasera in biserica”. Oricum erau nume cunoscute (nu numai in urbe).
    Dupa cateva sedinte in care nu reusisera sa se intruneasca avocatii, tuturor inculpatilor, unul din ei (avocati) se ridica si spune: „Domnule presedinte, va rugam sa luati cauza cu homosexuali ca suntem aicea toti!” 😆
    Alta, vazuta cu ochii mei, in ’88 iarna spre ’89, este prins la granita un avocat vestit in urbe (actualmente deputat, daca nu ma insel). Cauzele cu „trecere frauduloasa” erau asa de multe, ca se judecau pe banda rulanta cu 6 luni „la locul de munca”. Doar vestitul avocat, era imbracat in zeghe. Chiar inaintea lui, un proces cu niste „conlocuitoare” ce confundasera potofelele (sau buzunarele). La care una din ele i se adreseaza judlui: „Eu, domnule judecator recunosc ca am furat. Dar ganditi-va ca nu am vrut sa fug din tara ca astia!”.
    Si pentru ca am zis de doua, o sa fac o aproximare si va mai povestesc una, in care a fost „implicat” ca avocat chiar amicul meu – avocat pe atunci. Un caz cu o prostituata, fara loc de munca, ma rog, fara nimic in afara de proprii nuri. Intrucat ea a si recunoscut ca a luat „foloase materiale”, amicul nu mai avea ce face, dar a cerut instantei o pedeapsa „cu executare la locul de munca in acelasi loc si avand aceiasi functie” 😆 .
    Intrucat judecatorul nu a sesizat umorul situatiei, mi-am dat seama ca asa era de inradacinata „formula”, incat nimeni nu mai „judeca” de fapt in sala ( cu exceptia amicului – care dinainte imi atrasese atentia care va fi formularea), ci lua formularea ca pe ceva firesc. Culmea a fost ca aceasta a fost si verdictul. 🙂
    Multumesc inca odata tuturor pentru aprecieri.
    Noapte buna, si o duminica placuta.

    DanSu

    05/11/2011 at 11:26 pm

    • 🙂 🙂 🙂
      Noapte bună!
      Mi-am programat televizorul să mă trezească la Bute.

      Bascăliosul

      05/11/2011 at 11:34 pm

  26. Buna dimineata, 🙂
    Postare noua!

    Theophyle

    06/11/2011 at 8:46 am

  27. […] @DanSu este comentator activ al blogului Politeia din februarie 2010. Acesta este cel de al  treilea articol al autorului. Primul a fost “ “România – despre pensii şi pensionari”, al doilea,  “Umanizarea demersului: A gândi – a judeca” […]


Comentariile sunt închise.