Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Constitutia poporului « suveran » si Republica Judecatorilor (XIV)

Postat de @Cetatean

Motto : « Suveranitatea naţională aparţine poporului român » (art.2. al.1. din Constitutie).

*******

Precizare 1 : Celelalte 13 episoade le gasiti aici , aici  aici aici,   aiciaici , aici. , aiciaici , aiciaiciaici si aici.

Precizare 2 : Acest episod este cel mai lung din serial si este ultimul in care ii raspund domnului judecator Cristi Danilet. Am ajuns la punctual in care el ori nu poate sa priceapa ce scriu eu, ori nu vrea. Ambele situatii sunt sunt sinonime pentru noi.

Episodul de fata este cel mai lung deoarece el demonteaza argumentele finale ale domnului judecator Cristi Danilet. La sfirsitul acestui episod cititorii vor vedea in mod definitiv daca:

  1. ramin in picioare argumentele domnului judecator (care sunt si ale Sandeilor), adica pentru « promovarea » la ICCJ nu mai este nevoie de un nou decret prezidential de « numire » in temeiul legii 303/2004, art.30, al.1 ; sau
  2. ramin in picioare argumentele mele si ceea ce au facut si fac Sandeii din 2004 (« promovare » de judecatori la ICCJ fara decret prezidential de « numire » emis in temeiul legii 303/2004, al.1) inseamna subminarea prerogativelor prezidentiale si, la nivel mai general, subminarea suveranitatii poporului roman care isi alege prin vot direct Presedintele pe care Sandeii il transforma din 2004 incoace intr-un presedinte « notar ».

*******

Sa simplificam : disputa mea cu domnul judecator Danilet trebuie sa se apropie de un final, altmiteri dam in balacareala, si sunt chestii grele de care el trebuie sa se ocupe ca membru CSM, bunaoara mandatele expirate ale Sandeilor care au fost numit pe 6 ani (legea 56/1993) si carora, in temeiul art.155, al.5 din Constitutie, li s-a terminat de mult malaiul de judecatori la ICCJ si cu toate aceste, continua sa joace si azi rolul inchipuit de judecatori inamovibili la ICCJ. Ofer doar un nume : Lidia Barbulescu.

Nu doresc sa ii rapesc timpul domnului judecator Danilet, poate are ceva de facut in legatura cu mandatul Lidiei Barbulescu (si nu numai), iar eu il retin cu episoadele mele kilometrice. Nu vreau ca el sa se plinga peste 6 ani, cind ii expira mandatul de membru CSM, ca nu a putut face « reforma » Justitiei deoarece ca s-a razboit cu bloggeri anonimi. Eu nu am nici un interes sa o lalaim pe bloguri, deoarece scopul serialului meu nu este acela de a purta controverse cu domnul judecator decit in nasura in care controversele clarifica niste lucruri, iar nu le aburesc mai tare. Aburitul cititorilor nu este specialitatea mea. Domnul judecator, repet, are niste restante de care se face ca uita, in calitate de membru CSM : constatarea expirarii mandatelor judecatorilor de la ICCJ numiti pe legea 56/1993. Reforma Justitiei e pe bune sau a fost doar in campania pentru CSM, ca eu tot nu am inteles ?

*******

Constroversa mea cu domnul judecator Danilet refera la mandatele Sandeilor de la ICCJ. Acest punct are pentru domnul judecator o importanta deosebita, intrucit el considera ca eu as fi un politician ori un blogger aservit Puterii care, la adapostul anonimatului, doreste controlul politic al Justitiei. Domnul judecator afirma acest lucru deoarece eu sustin (pe urma tezelor lui @Bascaliosul), ca judecatorii de la ICCJ au nevoie de un decret prezidential de NUMIRE in temeiul legii 303/2004. Judecatorul Danilet afirma ca este suficient ca CSM i-a PROMOVAT (de la Curtile de apel la ICCJ, tot in temeiul legii 303/2004) pe acei judecatori la care eu ma refer numindu-i, dupa @Bascaliosul, « Sandei ». A se (re)vedea si Sandeii mamii lor ! .

Disputa dintre noi nu este pentru a decide daca CSM poate sau nu sa « promoveze », (in conditiile legii 303/2004) judecatori la ICCJ. Acest lucru nu face obiectul discutiei, fiind clar reglementat de Constitutie, art.125, al.2 : « Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice ».

Problema pe care eu si judecatorul Danilet ne duelam consta in a stabili daca pentru promovarea la ICCJ (de catre CSM) judecatorii au nevoie de un nou decret prezidential de numire in functie, emis in temeiul legii 303/2004, mai precis a articolului 30, al.1 (in varianta intiala a legii), articol care confera judecatorilor inamovibilitatea « pe viata » si dreptul de « promova » de la judecatorie pina la ICCJ fara sa mai intervina, pe acest traseu profesional, decretul prezidential de numire care intervenea sub legea 56/1993 si dadea voie judecatorilor sa ajunga la Curtea Suprema.

Eu sustin, pe urmele lui @Bascaliosul, ca au nevoie, iar judecatorul Danilet sustine ca nu.

Judecatorul Danilet utilizeaza ca argument colateral disputei acuzatia conform careia eu, sustinind necesitatea unui nou decret prezidential de « numire » in temeiul legii 303/2004 a judecatorilor care vor sa « promoveze » la ICCJ, sustin de fapt interventia politicului in Justitie.

Eu afirm ca un nou decret prezidential de numire in temeiul legii 303/2004 nu numai ca este legal, ci ca respecta si principiul echilibrului puterilor in stat, principiu descris de CCR in Decizia 98/2008 (a se vedea episodul X din serial :  )

*******

Sa incepem sa descilcim o disputa care ameninta sa devina prea tehnica.

Intii, citeva chestiuni de principiu :

I. De principiu, domnul judecator pare ca manifesta o oarecare retinere organica (ca sa nu zic teama) fata de decretul prezidential. In imaginarul domnului judecator, decretul prezidential trebuie sa intervina in cariera magistratilor cit mai putin, si daca se poate, cit mai formal, altfel poate fi catalogat ca « imixtiune ». Am aratat acest lucru in episodul XI. Reiau pe scurt tezele domnului judecator si le comentez :

I.1 : « Numirea si eliberarea din functie a magistratilor, in lume, o face Executivul sau Legislativul si trebuie sa fie doar formala, altfel inseamna imixtiune ».

Comentariu: asa cum a aratat CCR in Deciziile 375/2009, 98/2008 si 551/2009, prerogativa prezidentiala a numirii prin decret in functii publice nu este o prerogativa lipsita de substanta, adica doar « formala ». In sistemul nostru constitutional, Presedintele nu este notar, si nu poate fi obligat sa semneze ca notarul tot ce ii baga altii sub nas. Presedintele semneaza cu deplina putere si autoritate, si poate chiar refuza sa semneze (macar o data) decrete de numire in functia de ministru, sau in functia de judecator. In ambele cazuri refuzul trebuie sa fie motivat, insa cel care propune este obligat sa vina cu a doua propunere diferita. Deci Presedintele Romaniei nu-i notar, iar pentru a reveni la prerogativa numirii judecatorilor, CCR spune foarte clar in decizia 551/2009 : « Art. 134 alin. (1) din Constituţia României prevede atribuţia Preşedintelui României de a-i numi în funcţie pe judecători şi pe procurori, cu excepţia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. In aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are libertatea de a reglementa competenţa Preşedintelui României de a-i numi în funcţie, inclusiv în funcţii de conducere, şi de a-i revoca pe toţi magistraţii la care textul constituţional se referă. Participarea Preşedintelui României la constituirea în acest mod a autorităţii judecătoreşti concordă în egală măsură cu principiul echilibrului puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţia României, şi nu este de natură să afecteze în vreun fel independenţa judecătorilor, instituită prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, şi exercitarea de către procurori a atribuţiilor lor, cu respectarea principiilor legalităţii şi imparţialităţii prevăzute în art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală ». SURSA

Nu se poate deci sustine, de principiu, ca independenta magistratilor este in vreun fel afectata de interventia, de-a lungul carierei magistratului, a decretului prezidential si ca, de principiu, cu cit decretul prezidential intervine mai putin, cu atit magistratul e mai independent in exercitarea functiei sale (simetric, cu cit intervine mai mult decretul prezidential, cu atit magistratul e mai putin independent).

Decizia CCR e clara ca cristalul. Judecatorul Cristi Danilet pare insa a sustine ca decretul prezidential trebuie sa intrevina cit mai putin si cit mai formal, altfel e « imixtiune ».

I.2. « Ulterior, pe parcursul carierei judecatorilor, presedintele Romaniei nu mai intervine decat pentru functiile de conducere de la ICCJ…Promovarea se face numai de catre CSM, pt orice functie in sistem, inclusive pt ICCJ. Nu mai e nevoie de decret presedintial, legea nu impune asa ceva. La fel pt transfer, sanctionare nu mai intervine nimeni: CSM decide exclusiv ».

Comentariu : In aceasta teza, judecatorul Cristi Danilet merge mai departe decit ii permite legea pe care ar trebui sa o cunoasca. Grabindu-se se arate ca interventia decretului prezidential trebuie sa fie doar « formala » si ca de fapt competenta substantiala in ceea ce priveste cariera magistratilor trebuie sa revina exclusiv CSM-ului, judecatorul Cristi Danilet comite o greseala : afirma ca pentru nici macar pentru sanctionarea magistratilor nu mai e nevoie de decret prezidential : « Nu mai e nevoie de decret presedintial, legea nu impune asa ceva. La fel pt transfer, sanctionare nu mai intervine nimeni: CSM decide exclusiv ».

Voi reaminti aici prevederile legii 303/2004:
– Art. 65, al.1): « Judecatorii si procurorii sunt eliberati din functie in urmatoarele cazuri: […] e) ca sanctiune disciplinara ».
– Art. 65, al.2): « Eliberarea din functie a judecatorilor si procurorilor se dispune prin decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».

Daca nu e de ajuns, iata si legea 317/2004, art.50:

« În cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură a unui judecător sau a unui procuror, hotărârea irevocabilă se transmite Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie ».

Judecatorul Cristi Danilet confunda prerogativa exclusiva a CSM de sanctionare cu oficializarea sanctiunii (stabilita printr-o Hotarire a CSM) prin decret prezidential publicat in Monitorul Oficial. Avem aici un exemplu de decret prezidential de eliberare din magistratura :

Faptul ca CSM decide « exclusiv » sanctionarea unui judecator nu inseamna ca « nu mai e nevoie de decret prezidential ». Ba este nevoie, si acest lucru se face cu respectarea principiului echilibrului puterilor in stat, cum spune si CCR in Decizia 551/2009.

Din aceasta a doua teza sustinuta de domnul judecator observam modul in care el se raporteaza, principial, la acele situatii in care este in joc principiul echilibrului puterilor in stat (in cazul de fata, Presedintele si CSM-ul, ca garant al independentei Justitiei) : judecatorul Danilet tinde se interpreteze necesitatea interventiei (impusa de Constitutie si de lege) decretului prezidential ca un fel de rau necesar (cel putin la numirea judecatorilor) pe care el, ca judecator, il accepta doar daca e pur « formal » ; judecatorul Cristi Danilet vede in decretul prezidential o amenintare perpetua de subminare a separatiei puterilor in stat si a independentei Justitiei, ceva de care CSM-ul nu are nevoie (decretul de eliberare din functie), fiindca CSM-ul decide « exclusiv ». In imaginarul domnului judecator, decretul prezidential e conotat negativ, semnificind pericolul aservirii politice a Justitiei si al subminarii independentei magistratilor.

La rigoare, se poate deduce cu usurinta ca pentru domnul judecator Danilet, independenta maxima a judecatorilor s-ar atinge (situatia ideala) prin eliminarea (la toate nivelurile) interventiei decretului prezidential de: numire in functie, eliberare din functie si numire in functii de conducere la ICCJ. Un judecator perfect independent ar trebui (situatia ideala) sa nu aiba nevoie de decret prezidential niciodata in cariera sa, nici la numire, nici la eliberare. Altfel spus, judecatorul Cristi Danilet s-ar simti pe deplin independent (situatia ideala) daca ar trai intr-o tara in judecatorii nu ar avea niciodata, sub nici o forma, nici o relatie (directa sau indirecta) cu poporul si mai ales cu celelalte doua puteri in stat.

Las cititorii sa deduca relatia dintre acest concept de « independenta » a Justitiei (cu care opereaza in subsidiar domnul judecator Danilet) si suveranitatea poporului (art.2, al.1 din Constitutie).

Parca o aud deja pe Mona Pivniceru tipind catre Presedintele ales al Romaniei: « puterea judecatoreasca isi are fundamentul in insasi puterea judecatoreasca ca autoritate valabila in sine! » (Pivniceru Mona & Luca Catalin, « Reglementari internationale cu relevanta in materia deontologiei judiciare », in Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, coordonatori: Mona-Maria Pivniceru, Luca Catalin, Editura Hamangiu, 2008, p.43).  SURSA

*******

Sa venim acum si la partea « tehnica ».

Domnul judecator, desi initial trintise usa si nu mai vroia sa comenteze pe Politeia, a facut-o totusi, postind un raspuns la cele afirmate de mine in episodul XIII. Aveti aici raspunsul :

I. Vreau sa spun din start ca resping intreaga argumentatie a domnului judecator pentru ca ea se bazeaza pe urmatoarea teza: judecatorii care vor sa « promoveze » la ICCJ in conditiile legii 303/2004 care le confera aceasta posibilitate (art.51 din forma initiala a legii) nu mai au nevoie de un decret prezidential de « numire » in temeiul art.30, al.1) din legea 303/2004, fiindca acest articol nu se aplica tuturor judecatorilor, ci doar celor care abia intra in magistratura (adica absolventi ai INM ) si care au nevoie de decret prezidential initial pentru a fi considerati judecatori. Pentru judecatorii care au deja un decret prezidential emis anterior acestei legi 303/2004, e destul ca ei se prezinte in fata CSM pentru a participa la procedura « promovarii » in ICCJ, fara sa mai fie nevoie de interventia unui nou decret prezidential de numire in temeiul legii 303/2004.

Reamintesc art. 30, al.1 din legea 303/2004 : « Judecatorii inamovibili si procurorii care se bucura de stabilitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».

Judecatorul Cristi Danilet respinge, la rindul lui, cele scrise de @Bascaliosul in ultimul episod din Sandei . Citez pe @Bascaliosul, ultimul episod din Sandeii mamii lor:

« Limitele inamovibilităţii, mai tranşant:

1. Limitele imperative (general obligatorii) – Nivelul instanţei şi durata mandatului. Ambele limite sunt statornicite de norma constituţională şi legea aflate în vigoare la momentul numiri. Numai prin decret nou de numire (universal) se poate dobândi inamovibilitatea în alte limite decât cele iniţiale, deoarece aplicarea legii noi la situatiile juridice in curs nu modifica si nici nu stinge efectele produse sub imperiul legii anterioare. Altfel spus, conform normelor tranzitorii de la art. 155, atât nivelul instanţei (art. 155 alin 4) cât şi durata de 6 ani a mandatului în Instanţa Supremă (art 155 alin 5) nu s-au schimbat la momentul intrării în vigoare a normei constituţionale noi şi trebuie respectate, până la eventualele termene impuse iniţial (limitele imperative conferite prin DI şi DS se pot schimba doar prin DU, dobându-se astfel limite noi, tot imperative)

2. Limitele relative, individuale (sau condiţiile inamovib.): vârsta (limită) de pensionare, mutare (de orice fel, cu acordul persoanei: detaşare, delegare, promovare) şi de natura sancţiunii (exludere din magistratură). Se pot întâmpla sau nu, mai devreme sau mai tarziu, nimeni nu este obligat să atragă aplicarea lor. Spre deosebire de cele de la pct. 1, aceste limite se pot schimba prin lege (pe parcursul mandatului), ţin de regimul condiţiile prevăzute în legea organică.

„Săndeii mamii lor” a avut ca obiect punerea în discuţie numai a limitelor imperative de la pct. 1, total distincte de cele de la pct. 2. Cine încearcă să le invoce pe cele din urmă, le confundă cu primele, rupte orice legătură cu problemele ridicate şi deturneză sensul discuţiei (intenţionat sau din alte cauze… naturale).

Inamovibilitatea decurge din norma constituţională, iar judecătorul ICCJ devine inamovibil, în limitele şi condiţiile noi, doar ca efect al numirii prin decret. Or, publicarea în Monitorul Oficial a actului de numire într-o funcţie publică, prin atribuţiile Preşedintelui Romanei, prevăzute în constituţie la art. 94 lit. c, art. 100 alin 1, art. 125 alin 1 şi art. 134 alin 1), asigură aducerea la cunoştinţa publică – sub condiţia inexistenţei actului – cu atât mai necesară când e vorba de demnitate publică numită în funcţia de judecător al celei mai înalte instanţe. Hotărârile emise de CSM, ascunse în subsolul acestei instituţii din ce în ce mai prestigioasă, nu se pot substitui Decretelor de numire în funcţia de judecător ICCJ ».

Judecatorul Danilet se raporteaza astfel la cele scrise @Bascaliosul : « Inteleg argumentele lui @bascalios, dar nu le accept: el sustine ca daca la momentul intrarii in magistratura legea prevedea anumite conditii si proceduri de promovare, astea nu mai pot fi modificate pe parcursul carierei ».

Nu, nu, nu si iarasi nu ! @Bascaliosul nu sustinea asa ceva ! El sustinea, si eu sustin ca el, urmatorul lucru : exista doua tipuri de limite ale inamovibilitatii:

limitele general obligatorii (valabile pentru toti judecatorii), stabilite de Constitutia si de legea in vigoare la numirii prin decret prezidential publicat in Monitorul Oficial. Caci inamovibilitatea judecatorilor este acordata de Constitutie, prin coroborarea ei cu legea organica: « Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii » (Art.125, al.1 din Constitutie).

Limitele general-obligatorii sunt nivelul instantei si durata mandatului. Orice judecator, la numirea in functie, este trimis la o instanta bine determinata spatial (mentionata explicit in decret : judecatoria Buftea, de exemplu) si pentru un timp bine determinat (mentionat in decret prin indicarea articolului din legea organica ce reglementeaza durata mandatului : 1 an, 3 ani, 6 ani, 45 de ani sau « pe viata », depinde de legea organica). Aceste limite sunt determinate de Constitutia si de legea organica in vigoare in momentul emiterii decretului prezidential publicat in Monitorul Oficial : aceasta e « intinderea » inamovibilitatii primita de judecator la numirea prin decret oficial : un loc si o durata bine determinate, precizate in decretul de numire in functia de judecator. Orice judecator numit printr-un decret prezidential sta sub aceste limite general-obligatorii, caci nu exista « numire » fara precizarea : a) instantei la care este trimis judecatorul si b) duratei mandatului de judecator la acea instanta (prin indicarea articolului din lege care reglementeaza acest aspect).

limitele individuale. Aceste limite, vorba lui @Bascaliosul, « nimeni nu este obligat sa atraga aplicarea lor ». De pilda, mutarea la alta instanta (daca este posibila) nu este pentru judecator o obligatie (daca ar fi o obligatie, inamovibilitatea nu ar mai avea nici o noima !), ci doar o posibilitate de care unii judecatori vor vrea sa profite. Mutarea aceasta poate fi : detasare, delegare, promovare. Insa un judecator poate foarte bine activa ca judecator fara sa promoveze, fara sa fie delegat sau fara sa fie detasat niciodata in decursul perioadei inscrisa pe mandatul de numire la alta instanta decit cea la care a fost numit. E dreptul lui de a ramine la instanta la care a fost investit, pe durata primita prin decretul de investire. Altfel spus, perfect inamovibil, aparat de limitele general-obligatorii ale inamovibilitatii si neputind fi obligat sa apeleze la limitele individuale (sa se mute la o instanta superioara sau la una mai aproape de casa).

*******

Cind judecatorul Cristi Danilet spune « « Inteleg argumentele lui @bascalios, dar nu le accept: el sustine ca daca la momentul intrarii in magistratura legea prevedea anumite conditii si proceduri de promovare, astea nu mai pot fi modificate pe parcursul carierei », el se inseala cumplit, crezind ca @Bascaliosul sustinea ca sub legea 303/2004 se pastreaza in continuare conditiile « promovarii » la ICCJ din legea 56/1993, adica nevoia unui nou decret prezidential suplimentar de « numire la ICCJ », decret care se adauga celui primit initial pe legea 92/1992.

Nu, nu, nu si iarasi nu !

Niciodata nu a fost vorba de asa ceva si judecatorul Danilet ori nu intelege, ori nu vrea sa inteleaga.

« Promovarea » tine de limitele individuale ale inamovibilitatii, iar nu de cele general-obligatorii. Sa nu confundam cele doua limite, ca apar Sandei de peste tot !

Eu (la fel ca @Bascaliosul) nu sustin ca promovarea (la orice nivel al instantelor) sub legea 303/2004 necesita un nou decret de « numire la ICCJ » (ca in legea 56/1993), ci un nou decret universal (DU) de numire, emis cu mentionarea art.30, al.1 din legea 303 ; universal, adica valabil pentru toate instantele, si care confera inamovibilitate « pe viata » tuturor judecatorilor celor care il au inscris pe decretele lor prezidentiale publicate in Monitorul Oficial.

Numai prin acest nou decret universal emis in temeiul art.30, al.1) din legea 303/2004 se pot modifica limitele general-obligatorii puse de decretele initiale anterioare (DI – legea 92/1992 si DS – legea 56/1993) : « limitele imperative conferite prin DI şi DS se pot schimba doar prin DU, dobându-se astfel limite noi, tot imperative » (citat din @Bascaliosul).

Abia acest nou decret universal de numire (fie ea la judecatorie, tribunal, curte de appel, ICCJ) in temeiul legii 303/2004 da posibilitatea celor care il au pe decretele lor sa fie « promovati » de CSM la ICCJ fara sa mai astepte, ca in legea 56/1993, un decret prezidential : vorbim de limita general-obligatorie numita « nivelul instantei ».

Abia acest nou decret universal de numire (fie ea la judecatorie, tribunal, curte de appel, ICCJ) da posibilitatea celor care il au pe decretele lor sa invoce inamovibilitatea « pe viata » : vorbim de limita general-obligatorie numita « durata mandatului ».

Judecatorul Danilet confunda cele doua tipuri de limite (general-obligatorii si individuale) si se incadreaza perfect in ceea ce scrise @Bascaliosul in 2010: « Cine încearcă să le invoce pe cele din urmă, le confundă cu primele, rupte orice legătură cu problemele ridicate şi deturneză sensul discuţiei (intenţionat sau din alte cauze… naturale) ».

Faptul ca prin legea 303/2004 CSM a primit dreptul a a « promova » judecatori de la Curtile de Apel la ICCJ fara sa mai fie nevoie de un decret prezidential suplimentar de numire la ICCJ (cum era in legea 56/1993, art.12) tine de modificarea, prin lege organica, a limitelor individuale ale inamovibilitatii. Asta nu inseamna ca insa ca CSM, primind dreptul de a « promova » judecatori, a primit si dreptul de a modifica limitele general-obligatorii ale inamovibilitatii judecatorilor care se cer « promovati », deoarece aceste limite general-obligatorii sunt stabilite prin decretele anterioare de numire a celor care vor promovarea.

CSM nu poate, printr-o Hotarire de « promovare », sa confere alte limite general-obligatorii ale inamovibilitatii decit cele care au fost fixate la momentul numirii prin decret prezidential a acelor judecatori care vor promovarea. Judecatorul care vrea sa « promoveze » pe legea 303/2004 poate el sa vrea mult si bine daca ultimul lui decret de numire (pe legea 92 sau 56) il tine fixat pentru un anumit timp la un anumit nivel al instantei. El nu poate face translatia dintr-un tip de inamovibilitate (legea 92 sau legea 56) la alta, mult mai apetisanta (legea 303) decit daca intervine un nou decret prezidential universal, in temeiul legii 303/2004, care ii permite sa primeasca atit : a) noua inamovibilitate « pe viata » cit si b) dreptul de a fi « promovat » (de catre CSM) la orice nivel al instantelor, de la judecatorie la ICCJ, fara sa se mai solicite un decret prezidential special, cum era in legea 56/1993.
Nici judecatorul nu isi poate acorda singur dreptul de a se considera inamovibil « pe viata » in mod automat, la aparitia legii 303/2004 (judecatorul trebuie sa aiba nominal un decret prezidential care sa mentioneze aceasta lege si faptul ca el personal cade sub incidenta ei, fiind numit in temeiul ei), nici CSM-ul nu il poate extrage prin « promovare » de la nivelul instantei unde l-a trimis decretul prezidential initial de numire. CSM il poate « promova » doar daca nu se opune decretul initial de numire, cu limitele lui imperative. Or, decretele initiale de numire, pe legea 92/1992 si 56/1993, nu ii confereau judecatorului nici inamovibilitatea pe viata, nici dreptul de parasi instanta unde a fost trimis si de ajunge, prin « promovare » ce catre CSM, direct la ICCJ. Abia decretele de numire pe legea 303/2004, art.30, al.1) confera si inamovibilitatea pe viata, si accesul, prin promovarea de catre CSM, la ICCJ. Insa pentru a avea decret de numire pe aceasta lege un judecator are nevoie de interventia printr-un nou decret a Presedintelui Romaniei. Decretele vechi (legea 92 si 56) nu folosesc pentru a obtine beneficiile inamovibilitatii aduse de legea noua (303).

Sustinind ca CSM poate « promova » judecatori la ICCJ care au doar decrete de numire pe legea 92/1992 (si, eventual, pe legea 56/1993), judecatorul Danilet sustine de fapt ca CSM poate modifica limitele general-obligatorii ale mandatelor, asa cum au fost stabilite ele prin decrete prezidentiale de numire in functie emise de Presedintele Romaniei. Or, doar un nou decret prezidential este singurul act care poate determina schimbarea limitelor general-obligatorii care au fost puse de un decret prezidential initial.

Daca apare, in decursul mandatelor unor judecatori inamovibili pe legile 92/1992 sau 56/1953 o noua lege (303/2004) care reglementeaza noi limite general-obligatorii ale inamovibilitatii, judecatorii inamovibili nu beneficiaza « automat » de noile limite (poate mai dezirabile profesional ca primele), ci doar daca primesc nominal un nou decret prezidential, emis in temeiul noii legi. Sa ne reamintim art.125, al.1 din Constitutie : « Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii ». Trebuie deci, pentru a beneficia de conditiile inamovibilitatii aduse de legea noua, sa existe un nou decret de numire facut cu mentionarea legii noi. Altfel s-ar ajunge la situatia in care, fara sa aiba decrete pe legea noua, unii judecatori si-ar aroga, cu tupeu, beneficiile aduse de legea noua.

De fapt exista deja aceasta situatie : Sandeii, adica acei judecatori numiti pe legea veche (92 sau 56) si care nu au mai apucat sa primeasca decrete iliesciene de (re)numire pe legea noua (303), si cu toate acestea se comporta ca si cum le-ar avea : desi le-au expirat mandatele de 6 ani la ICCJ ramin in continuare in functie acolo si sustin ca au inamovibilitate pe viata la aceste nivel al instantei (incalcind Constitutia, art.155, al.5). Vorbim de Sandeii expirati.

Exista insa si Sandeii care ajuns la ICCJ invocind niste Hotariri ale CSM de « promovare », desi Hotaririle de CSM nu au puterea de a modifica limitele general-obligatorii ale inamovibilitatii, ele au doar puterea de a modifica, la cererea expresa a judecatorului, limitele individuale ale inamovibilitatii (in caz de promovare), insa numai daca acei judecatori care solicita « promovarea » la ICCJ fac dovada ca au decrete de numire pe legea 303/2004, art.30, al.1. Altfel ei ramin la nivelul instantei si pe perioada pentru care au fost trimisi prin decretele pe legea cu care au fost numiti. Vorbim aici de Sandei « parasutati ».

Domnul judecator lupta din rasputeri sa salveze nu doar mandatul Monei Pivniceru si al celorlalti parasutati, insa el lupta de fapt si pentru Sandeii expirati. Caci altfel nu imi explic faptul ca nu o vede pe Lidia Barbulescu cum sta la ICCJ desi are mandatul de 6 ani expirat inca din 2007. Halal « reforma » Justitiei in complicitate cu Sandeii.

*******

Sa venim acum si la ultima parte a argumentelor domnului judecator Danilet, care a incercat sa explice de ce Ion Iliescu a emis 8 mandate pe care aparea art.30, al.1 din legea 303/2004. Eu sustineam ca aceasta e dovada ca interpretarea lui Mister Bascaliosul si a mea e cea corecta si ca, sub legea 303/2004, pentru a beneficia de noua inamovibilitate si de dreptul de a fi promovat de CSM pina la ICCJ, toti judecatorii au nevoie de un nou decret universal de numire in temeiul art.30, al.1 din legea 303/2004. Prin urmare, miza era, pentru domnul judecator, sa arate ca acel articol care confera inamovibilitatea « pe viata » nu apare acolo din motivul sustinut de mine, ci din altele, pe care urma sa le explice domnia sa.

1. Lasam departe decretele procurorilor care deveneau judecatori si invers, caci e normal ca la acestia sa apara art.30, al.1). Ele nu ne ajuta prea mult in situatia de fata, iar eu am semnalat ca nu fac din aceasta situatie un argument central : « Cu exceptia procurorilor (Decretele 871, 872, 1019, 1020) care au nevoie de decret prezidential pentru transferul in functia de judecator, ceilalti mentionati (Decretele 766 – 1032, 1021 si 1041) erau judecatori care beneficiasera deja in cariera lor de decrete de numire ». Sunt de acord cu dl judecator ca pentru procurorii care deveneau pentru prima data judecatori si invers, aparitia art art.30, al.1) pe decretele de numire « nu este nefiresc sau nelegal”. Nici eu nu sustinusem altceva.
2. Linia mea de argumentatia merge pe directia aratarii ca aparitia art.30, al.1) pe decretele celor care fusesera deja judecatori si isi pastrau functia de judecatori era necesara ca semn al aplicarii corecte a legii 303/2004 in sensul descris de mine : conferirea noii inamovibilitati de tip C unor oameni care avusesera inamovibilitate de tip A sau B, adica Lungeanu Viorica (Decretele 766 si, rectificativ, 1032) si Ciubotaru Mihai, fost judecator la ICCJ, renumit la ICCJ (Decret 1041). Linia de argumentatie a domnului judecator merge in directia demonstrarii faptului ca acel articol 30, al.1) nu poate fi interpretate ca o (re)numire in sensul conferirii noii inamovibilitati, ci din alte motive pe care domnul judecator le descrie astfel :

a) Lungeanu Viorica : « Explicatia este urmatoarea: pana la modificarea Constitutiei in 2003, mandatul judecatorilor la Curtea Suprema de Justitie era de 6 ani, iar legea speciala (art 13 din Legea 56 din 1993 şi art. 88 lit b din Legea 92 din 1992) cereau expres decret de NUMIRE la suprema dat de catre PR [Presedintele Romaniei] la propunerea CSM. Cand se terminau cei 6 ani, presedintele te reinvestea in functie (deci mai dadea un decret de NUMIRE la SCJ), iar daca nu o facea trebuia sa pleci oriunde vroiai mai jos, conf art 63 din Legea 56 – si pentru asta PR iti dadea un alt decret de NUMIRE, ca sa existe temeiul legal al inceperii activitatii tale la alta instanta. Asa a fost cazul lui Lungeanu Viorica, pe care sfarsitul mandatului a prins-o la SCJ devenita ICCJ dupa revizuirea Constitutiei, femeie care a optat sa plece la CAB unde PR a trebuit sa o NUMEASCA ».
b) Mihai Ciubotaru : « […] El a avut mandat pana in 14 sept 2004 si PR a intarziat luarea unei decizii cu privire la el: nici nu l-a numit la alta instanta mai jos, nici nu l-a reinvestit la suprema, pana a dat decretul emis in 6 dec 2004 […] Asadar, de ce s-a dat un decret de numire la instanta suprema dupa intrarea in vigoare a legii 303/2004 […] ? Pentru ca acel judecator avusese initial un mandat la suprema sub Legea 92 si 56, pentru ca sub aceasta din urma legea avea dreptul la reinvestire (art. 13), pentru ca sub noua Constitutie modificata cei care erau numiti la fosta SCJ isi continuau mandatul in noua ICCJ pana le expira (art 155) si, mai mult, pentru ca dispozitiile cu privire la reinnoirea mandatului celor de sub legea veche au fost abrogate de abia de la 1 ian 2005 (conform art. 107 alin. 3 din Legea 303. Asadar, Ciubotaru fiind la suprema la sfarsitul primului mandat a avut dreptul la o reinvestire in functie, aceasta s-a dat intre sept 2004 si 1 ian 2005, prin urmare procedura legala pe atunci era aceea de a exista decret de NUMIRE de la PR, singura deosebire a intrarii in vigoare a modificarilor la Constitutie fiind aceea ca durata mandatului nu mai era de acum cea de 6 ani, ci a fost pana la pensionare ».

Am citat din raspunsul dat de Cristi Danilet ( Vezi aici  ), extragind pentru cititori miezul argumentatiei, intrucit judecatorul Danilet are o scriitura destul de incilcita in acest raspuns.

Cele doua explicatii oferite de judecatorul Danilet pentru aparitia articolului 30, al.1 din legea 303/2004 pe decretele judecatorilor Lungeanu si Ciubotaru au o linie comuna care le uneste, anume aceea ca numirea prin decret prezidential, in temeiul art.30, al.1, se datoreaza pastrarii pentru un timp determinat a efectelor legii vechi (56/1993) sub regimul legii noi (303/2004). Toata argumentatia sa sta sub semnul acestei teze centrale. Fara ea, demonstratia domnului judecator se face tandari.

Sub legea veche, cum ne spune si judecatorul Danilet, dupa terminarea mandatului la Curtea Suprema (caci ambii judecatori activasera la Curtea Suprema, avind mandate de 6 ani conferite in 1998 prin acelasi decret nr. 304/1998, (vezi aici ), judecatorii respectivi aveau dreptul la (re)numire (printr-un nou decret prezidential) tot la ICCJ sau aveau obligatia (obligatia, nu dreptul) sa mearga, in caz de refuz al (re)numirii, la o Curte de Apel. Reinvestirea ca judecator la Suprema nu era deci automata, ci necesita un nou decret de numire in functie, insa acest decret era conferit, evident, de Presedintele Romaniei. Si pentru a merge mai jos, la o curte de Apel, trebuia un decret prezidential de numire la acea Curte de Apel.

Judecatorul Danilet afirma ca Lungeanu Viorica a avut nevoie de decret prezidential de NUMIRE (chiar dupa aparitia legii 303/2004 !) tot in temeiul legii vechi (56/1993) : « Cand se terminau cei 6 ani, presedintele te reinvestea in functie (deci mai dadea un decret de NUMIRE la SCJ), iar daca nu o facea trebuia sa pleci oriunde vroiai mai jos, conf art 63 din Legea 56 – si pentru asta PR [Presedintele Romaniei] iti dadea un alt decret de NUMIRE, ca sa existe temeiul legal al inceperii activitatii tale la alta instanta. Asa a fost cazul lui Lungeanu Viorica, pe care sfarsitul mandatului a prins-o la SCJ devenita ICCJ dupa revizuirea Constitutiei, femeie care a optat sa plece la CAB unde PR a trebuit sa o NUMEASCA ».

Reamintesc art.63 (mai precis teza care ne intereseaza), legea 56/1993 : « Dupã încetarea functiei la Curtea Supremã de Justitie, prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datoritã unor cauze neimputabile, judecãtorul îsi pãstreazã rangul dobândit în ierarhie si are dreptul sã revinã la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie, sau poate opta pentru un alt post din magistraturã ori avocaturã ».

I. Judecatorul Cristi Danilet sustine ca decretul de NUMIRE a Vioricai Lungeanu la Curtea de Apel s-a facut in temeiul art.63 din legea 56 « si pentru asta PR [Presedintele Romaniei] iti dadea un alt decret de NUMIRE, ca sa existe temeiul legal al inceperii activitatii tale la alta instanta. Asa a fost cazul lui Lungeanu Viorica ».

Intrebare : unde este inscris pe cele DOUA (culmea ironiei !) decrete ale Vioricai Lungeanu (vezi Decretul 766/2004  si Decretul rectificativ 1032/20004 ) acest articol 63 din legea 56/1993 pe care il invoca Cristi Danilet ca temei legal al numirii? Acest articol din legea veche nu apare nici pe primul decret, nici macar pe al doilea decret (de abrogare a primului, si renumire prin indicarea corecta a temeiului legal) ! Daca argumentul judecatorului Cristi Danilet ar fi corect (adica : numirea  judecatoarei la Curtea de Apel, sub legea 303/2004, s-a facut tot in temeiul articolului 63 din legea 56/1993) ar trebui sa avem mentionat pe oricare din decretele Vioricai Lungeanu (ar fi de preferat pe ultimul) acest articol invocat de Cristi Danilet. Or, la ce temei legal face trimitere ultimul decret de numire al Vioricai Lungeanu ?

« In temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 30 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, precum si ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
avand in vedere Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 199 din 27 octombrie 2004,

Presedintele Romaniei d e c r e t e a z a, […] ”.

Unde vede judecatorul Cristi Danilet ca numirea s-a facut, sub legea noua (303/2004), in temeiul legal al articolului 63 din legea veche (56/1993)??? Daca asa ar fi stat lucrurile, ar trebui sa avem acest temei legal inscris explicit in decretul 1032/2004. Or, el nu apare. Concluzia? Teza judecatorului Danilet cade (numirea ca judecator la Curtea de Apel sub legea 303/2004 s-a facut in temeiul unui articol din legea 56/1993), iar interpretarea corecta a decretului de numire ramine cea data de mine in episodul anterior: numai printr-un nou decret de numire in temeiul art.30, al.1) dn legea 303/2004 judecatorul poate primi inamovibilitatea « pe viata » la nivelul la care este trimis (si dreptul de a fi, daca vrea, « promovat » apoi pe legea 303/2004 la o instanta superioara).

II. « Maiestria » interpretativa a judecatorului Danilet atinge limita maxima in momentul in care are de-a face cu Decretul 1041/2004 a lui Mihai Ciubotaru, NUMIT la ICCJ prin decret prezidential chiar sub legea 303/2004. Judecatorul Danilet rafineaza aici tipul de argumentare folosit in cazul Lungeanu si invoca (iarasi !) persistenta, sub legea noua, a unui articol din legea veche care dadea voie Presedintelui sa il NUMEASCA la ICCJ pe un judecator caruia ii expirase mandatul primit anterior : « Asadar, de ce s-a dat un decret de numire la instanta suprema dupa intrarea in vigoare a legii 303/2004 ? […] Pentru ca acel judecator avusese initial un mandat la suprema sub Legea 92 si 56, pentru ca sub aceasta din urma legea avea dreptul la reinvestire (art. 13) […], mai mult, pentru ca dispozitiile cu privire la reinnoirea mandatului celor de sub legea veche au fost abrogate de abia de la 1 ian 2005 (conform art. 107 alin. 3 din Legea 303). Asadar, Ciubotaru fiind la suprema la sfarsitul primului mandat a avut dreptul la o reinvestire in functie, aceasta s-a dat intre sept 2004 si 1 ian 2005, prin urmare procedura legala pe atunci era aceea de a exista decret de NUMIRE de la PR».

Asadar, ca sa simplific argumentatia domnului judecator : chiar sub legea 303/2004, Mihai Ciubotaru a fost numit tot in temeiul unui articol din legea veche (art.13 din legea 56/1993), intrucit acest articol a fost abrogat abia de la 1 ianuarie 2005 iar intre 29 septembrie 2004 si 1 ianuarie 2005 articolul 13 din legea veche (care dadea voie Presedintelui sa (re)numeasca la ICCJ judecatorii cu mandat expirat) si-a pastrat, temporar, valabilitatea.

Remarcati simetria interpretativa : pentru Lungeanu Viorica s-a pastrat sub legea noua articolul 63 din legea 56, pentru Mihai Ciubotaru s-a pastrat sub legea noua articolul 13 din legea 56. Reamintesc ca decretele Vioricai Lungeanu si a lui Mihai Ciubotaru sunt date dupa intrarea in vigoare a legii 303/2004.

Daca ar fi insa asa cum spune domnul judecator, ar trebui deci sa avem inscris pe decretul lui Mihai Ciubotaru acest articol 13 din legea 56/1993 in calitate de temei legal al numirii. Or, la ce temei legal al numirii face trimitere decretul lui Mihai Ciubotaru ?

«În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, ale art. 30 alin. (1) şi ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, precum şi ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere Hotãrârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 203 din 4 noiembrie 2004,

Preşedintele României decreteazã […] :

Unde vede domnul judecator mentionat temeiul legal al numirii (art.13 din legea 56/1993) pe care il invoca el??? Prin urmare, teza judecatorului Danilet (numirea prin decret prezidential sub legea noua s-a facut in temeiul unui articol din legea veche in vigoare pina in 1 ianuarie 2005) se face tandari (contrazisa chiar de decretul prezidential!) si ramine in picioare interpretarea mea: pentru a ajunge la ICCJ, in conditiile legii noi, nu e suficient ca judecatorii sa fie « promovati » de catre CSM, ci au nevoie si de (re)numire, prin decret prezidential, in temeiul art.30, al.1 din legea 303/2004 (cum se vede clar pe decretul lui Mihai Ciubotaru).

Care este insa treaba cu art.13 din legea 56/1993 pe care il invoca Cristi Danilet ca temei legal al numirii de catre presedinte, valabil provizoriu sub legea noua (sustine el) pina la data de 1 ianuarie 2005? Ei bine, lucrurile sunt simple:

1. Sub legea veche, temeiul legal al numirii de catre Presedinte la ICCJ nu este articolul 13, cum crede Cristi Danilet, ci articolul 12 din legea 56/1993 ! Dovada, ultimul decret emis de Ion Iliescu in temeiul acestei legi vechi : Decretul 744 din 27 septembrie 2004, cu doua zile inainte de intrarea in vigoare a noii legi :

Ce spune decretul ?

In temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 47 si ale art. 88 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 12 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,avand in vedere Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 151 din 22 septembrie 2004,

Presedintele Romaniei decreteaza:

ARTICOL UNIC

Se numeste in functia de judecator la Curtea Suprema de Justitie, pentru un nou mandat, domnul Costica Ionescu, fost judecator la Curtea Suprema de Justitie ».

Prima observatie : judecatorul Danilet nu cunoaste temeiul legal din legea 56/1993, in temeiul careuia erau judecatorii la numiti la Suprema. Confunda art.12 cu art.13.

Prima intrebare : acest adevarat temei legal al numirii pe legea veche (art.12 din legea 56/1993) fusese el abrogat de legea noua sau isi pastrase valabilitatea pina la 1 ianuarie 2005 ?. Citez Legea 303/2004 (varianta initiala), art.107 : Vezi legea

« Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
a) dispozitiile art. 6, art. 12, art. 14-16, art. 36-43, art. 55, art. 58 si art. 59-69 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare ».

A treia intrebare : poate fi invocata producerea de efecte sub legea noua de cattre un articol abrogat din legea veche, efectul fiind numirea (ca exceptie !) prin decret prezidential al lui Liviu Ciubotaru ? Articolul 12 din legea veche fiind clar  abrogat, raspunsul este nu, nu, nu si iarasi nu.

A patra intrebare : ce era totusi cu articolul 13 pe care il invoca, gresit, Cristi Danilet ? Citez legea 303, art. 107, al.3: « Dispozitiile art. 13 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga pe data de 1 ianuarie 2005 ».

Mergem la legea 56/1993 si citim: « Art. 13. – Pentru a fi numiti la Curtea Supremã de Justitie judecãtorii trebuie sã îndeplineascã conditiile prevãzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, si sã aibã o vechime de cel putin 15 ani în magistraturã pentru presedinte, vicepresedinte si presedintii de sectii si de cel putin 12 ani pentru judecãtori. Se considerã vechime în magistraturã, în sensul alin. 1, si perioada în care o persoanã a îndeplinit functiile de cadru didactic la Facultatea de drept, cercetãtor stiintific la Institutul de Cercetãri Juridice al Academiei, judecãtor la Curtea Constitutionalã, consilier în Ministerul Justitiei ori de avocat ».

Retinem : prin pastrarea sub legea noua (pina la 1 ianuarie 2005) a dispozitiilor art.13 din legea veche nu s-a pastrat pina la 1 ianuarie 2005 dreptul Presedintelui de numire la ICCJ prin decret (cum sustine Cristi Danilet), ci s-au pastrat doar dispozitiile privind calculul vechimii celor care vroiau sa ajunga la ICCJ. Ca s-au pastrat deliberat pina la 1 ianuarie 2005 doar dispozitiile privind calculul vechimii vedem si din art.107, al. 2, litera b) din legea 303/2004 : « La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga … dispozitiile art. 2 alin. (2), art. 3, art. 42-69, art. 91-1201 si art. 121-1311 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia dispozitiilor art. 66 privind vechimea in magistratura necesara pentru promovarea in functia de judecator sau procuror, care se abroga pe data de 1 ianuarie 2005 ».

Concluzii partiale la decretul lui Mihai Ciubotaru:

1. Numirea lui la ICCJ prin decret prezidential nu a fost facuta in temeiul legii 56/1993, art.13 (cu efecte pina la 1 ianuarie 2005), cum sustine inselator Cristi Danilet, ci in temeiul art.30, al.1) din legea 303/2004.
2. Articolul 13 invocat de el din legea 56/1993 nu se refera la numirea prin decret prezidential la ICCJ, ci la calculul vechimii celor care vor sa ajunga la ICCJ. Faptul ca s-a pastrat sub legea noua, pina la 1 ianuarie 2005, acest articol nr. 13 invocat de Cristi Danilet, nu inseamna deloc ca numirea lui Ciubotaru s-a facut in temeiul acestui articol. Pe decretul 1041/2004 nu scrie asa ceva si, in plus, numirea la ICCJ era facuta pe legea veche in temeiul art.12, iar nu pe articolul 13.
3. Nefiind o « exceptie » (nici nu avea cum !), cum sustine Cristi Danilet (« DECI, dupa intrarea in vigoare a Legii 303 (in sept 2004) orice promovare de la o instanta inferioara la suprema s-a facut numai de CSM (cum e cazul lui Aron), cu o exceptie in perioada sept 2004-ian 2005 numai pentru judecatorii aflati deja la instanta suprema care au putut fi reinvestiti doar de PR la ICCJ (cum e cazul lui Ciubotaru) »), argumentul lui cade, si ramine in picioare argumentul meu : numirea prin decret prezidential a lui Mihai Ciubotaru s-a facut in temeiul legii noi, art.31, al.1) din legea 303/2004, cum bine se vede pe decretul 1041/2004

Consideratie finala la decretul lui Mihai Ciubotaru :

Sa citim mai cu atentie doua temeiuri legale din legea 303/2004 invocate in decretul 1041/2004 :

– art.30, al.1 : « Judecatorii inamovibili si procurorii care se bucura de stabilitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».
– art.51, al.1 : « Promovarea in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie se face de catre Consiliul Superior al Magistraturii, dintre judecatorii sau procurorii care au calificativul foarte bine in ultimii 5 ani, nu au fost sanctionati disciplinar, s-au remarcat in activitatea profesionala si au o vechime efectiva in magistratura sau in invatamantul juridic superior acreditat de cel putin 15 ani ».

Vedem cum apare in decretul de numire aprerogativa CSM de a « promova » la ICCJ judecatori (art.51, al.1)? Vedem. Este aceasta prerogativa suficienta pentru a se asigura « promovarea », fara interventia prerogativei prezidentiale de numire printr-un nou decret prezidential care schimba limitele general-obligatorii ale decretului celui care solicita promovarea ? Nu, pentru ca intervine, pe linga prerogativa CSM de « promovare », si noul art.30, al.1) din legea 303/2004, care vorbeste de prerogativa « numirii » prezidentiale prin decret, pentru a se conferi judecatorului numit printr-un decret prezidential pe legea veche o noua inamovilitate (pe viata) si dreptul de a fi promovat acum de CSM (pe care sub legea veche judecatorul nu il avea).

Fara interventia art.30, al.1), care schimba limitele general-obligatorii ale decretului prezidential anterior prin care a fost numit judecatorul ce se cere acum « promovat », CSM-ul nu ar putea sa il « promoveze », « extragindu-l » din limitele general-obligatorii (durata mandatului si nivelul instantei) impuse de vechiul decret prezidential. Dovada e faptul ca art.51, al.1) din legea 303/2004 nu poate functiona singur pentru a asigura « promovarea » la ICCJ a judecatorilor, si el se cere insotit, neaparat, de art.30, al.1), care face trecerea judecatorului din cadrul limitelor general-obligatorii ale decretului vechi la noile limite general-obligatorii aduse de Constitutia si legea noua.

Prin urmare, pentru a « promova » la ICCJ sub legea 303/2004, nu e de ajuns sa intervina, printr-o Hotarire, prerogativa CSM de « promovare » (art.51, al.1), ci trebuie sa intervina, asa cum a fost cazul judecatorului Mihai Ciubotaru (care nu este o exceptie ciudata, ci insasi dovada corectei interpretari a legii 303/20004) noul decret prezidential emis cu invocarea art.30, al.1 din legea 303/2004.

Decretul 1041/2004 este decretul-model (singurul !) de interpretare corecta a legii 303/2004, care presupune, sub Constitutia din 2003 si legea 303/2004, conlucrarea intre prerogativele Presedintelui (care schimba limitele general-obligatorii ale vechilor decrete, in temeiul prerogativei prezidentiale de numire printr-un nou decret ce trimite la un articol din lege in care se mentioneaza noua inamovibilitate « pe viata ») si prerogativa CSM (care dispune « promovarea » la ICCJ, insa numai odata eliberat judecatorul de vechile limite general-obligatorii ale vechiului decret prezidential) : principiul echilibrul puterilor in stat in realizarea unui obiectiv constitutional in care doua autoritati publice au competente conjuncte si au, prin urmare, obligatia sa colaboreze. Nimic neconstitutional, cum o afirma si CCR in Decizia 551/2009 :

“Participarea Preşedintelui României la constituirea în acest mod a autorităţii judecătoreşti concordă în egală măsură cu principiul echilibrului puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţia României, şi nu este de natură să afecteze în vreun fel independenţa judecătorilor, instituită prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, şi exercitarea de către procurori a atribuţiilor lor, cu respectarea principiilor legalităţii şi imparţialităţii prevăzute în art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală »

Judecatorii care se cer « promovati » la ICCJ au deci nevoie de un nou decret prezidential de numire in functia publica de judecator, decret publicat in Monitorul Oficial si emis cu invocarea atit a prerogativelor constitutionale ale Presedintelui (de numire prin decret in functii publice, mai ales a judecatorilor) si ale CSM (de propunere de numire in temeiul legii noi si de promovare a judecatorilor astfel numiti), cit mai ales cu invocarea temeiurilor legale ale noii inamovibilitati (adica art.30 al.1) conferita de Presedinte, singura care da voie apoi CSM sa « promoveze » (art.51, al.1) judecatori la ICCJ.

De ce nu a mai aplicat Ion Iliescu acest model corect de interpretare a Constitutiei si legii 303/2004 si in ultimul lui decret (1170/2004) prin care un procuror devenea judecator ? Pentru ca, in complicitate cu CSM-ul vechi  (si tare ar fi bine de stiut daca ideea asta i-a venit lui sau vechiului CSM), a pus la cale evitarea (re)numirii, in temeiul art. 30, al.1) din legea 303/2004 de catre noul Presedinte ales al tarii, atit a judecatorilor exirabili (cu mandate pe 6 ani) cit si a celor care urmau sa fie « promovati » de acum inainte in mod fraudulos de catre CSM.

Evitarea (re)numirii, pe art.30, al.1) din legea 303/2004 a judecatorilor iliescieni (de la ICCJ sau de la Curtile de Apel) avea drept scop conturnarea prerogativei prezidentiale de respingere a judecatorilor propusi pentru a fi facuti inamovibili « pe viata ». Prerogativa prezidentiala de respingere la numire era buna doar in mina lui Ion Iliescu, insa nu trebuia pusa si in mina lui Traian Basescu, altfel erau in pericol atit judecatorii iliescieni de la CSM cit si cei de la ICCJ.

Asa ca, din 2004 incoace, nici o (re)numire in temeiul legii 303/20004, art.30, a1) a judecatorilor aflati deja la ICCJ sau promovati la ICCJ nu a mai ajuns pe masa Traian Basescu si apoi in Monitorul Oficial.

E ca si cum Sandeii ar fi spus incepind cu 2004 : « Las ca modificam noi, prin Hotariri de CSM, limitele general-obligatorii inscrise pe decretele noastre prezidentiale initiale. Ne luam singuri inamovibilitatea « pe viata » (raminind la ICCJ chiar si dupa expirarea mandatelor de 6 ani) si ne acordam singuri dreptul de a ne « promova » acolitii de la Curtile de Apel la ICCJ, in vederea perpetuarii la virful Justitiei (cum trebuia sa fie cu ajutorul Presedintelui Iliescu sau Nastase). Ne baricadam in ICCJ si CSM si apoi tipam ca orice interventie a unui nou decret prezidential de numire pe legea 303/20904 inseamna « imixtiune » in Justitie. Cind nu va tipa Mona Pivniceru, o va face Cristi Danilet ».

*******

Am lungit nepermis de mult argumentatia si imi cer sincer scuze, insa ea trebuia sa fie completa si sa arate ca judecatorul Danilet nu are deloc dreptate : decretele prezidentiale emise pentru Viorica Lungeani si Mihai Ciubotaru (cazurile cele mai clare pentru situatia despre care discutam) sunt emise pe legea 303/2004, iar nu pe legea 56/1993, cum sustine el gresit. Or, fie si numai daca ne raportam la decretul lui Mihai Ciubotaru (cel mai potrivit pentru intelegerea disputei intre noi), vedem ca este nevoie, pentru a ajunge la ICCJ, de interventia (prin puterea unui nou decretului prezidential) articolului 30, al.1) din legea 303/2004, care confera inamovibilitatea pe viata si dreptul de a fi promovat la ICCJ.

Eu sustin ca este absolut scandalos si inadmisibil ca un membru al CSM aparent « reformist » sa apere cu atita inversunare intrepretarea uzurpatoare a Sandeilor si sa ne aduca argumente inselatoare legate de pastrarea, sub legea noua, a unui articol din legea veche. Intrucit eu am aratat in episodul XI ca decretul lui Mihai Ciubotaru era un decret-model de interpretare corecta a Constitutiei si legii 303/2004, judecatorul Danilet nu avea decit o singura cale pentru a-mi demonta argumentatia : sa arate ca acest decret (nu mai mentionez decretele Vioricai Lungeanu, acolo e mai simplu), nu este un decret-model al interpretarii corecte, ci doar o exceptie.

Pentru a arata acest lucru, el a fortat inadmisibil interpretarea decretului de numire, cautind cu infrigurare in dispozitiile tranzitorii ale legii 303/2004 vreo prevedere care sa ii permita sa sustina ca un articol din legea veche se mai aplica, temporar, si sub legea noua. Trebuia gasit ceva care arata ca prerogativa de « numire » prin decret prezidential a judecatorilor care « promoveaza » la ICCJ se pastreaza sub legea noua, insa doar temporar. Si a gasit acest articol din legea veche (art. 13 din legea 56), numai ca articolul era totalmente inutil, deoarece numirile prin decret prezidential sub legea 56 se faceau pe articolul 12 (dovada ultimul decret emis de Ion Iliescu, 744/2004, citat mai sus) !

Este inadmisibil ca judecatorul Dailet nu stie acest lucru. Insa judecatorul nu stie (grav !) sau nu vrea sa stie (gravissim !) acest lucru ? Daca ar fi mers la art.13 pe care el insusi l-a invocat ca argument pentru a justifica « exceptia » numirii lui Ciubotaru la ICCJ sub regimul legii noi, ar fi vazut ca in acel articol sunt doar dispozitii cu privire la conditiile generale ale numirii la ICCJ si conditii specifice privind calculul vechimii judecatorilor, si nu dispozitii cu privire la prerogativa prezidentiala de numire, care sunt cuprinse la articolul anterior, nr. 12 (care era insa abrogat de legea noua !).

Din doua una : ori judecatorul Danilet este cel putin nepriceput in citirea legilor, ori el stie foarte bine sa le citeasca insa, pe fondul ideii sale generale (descrise la inceputul acestui episod) cum ca interventia decretului prezidential in cariera magistratilor inseamna « imixtiune », si-a insusit (treptat sau dupa ce a ajuns in CSM) intrepretarea falsa a Sandeilor : « sa ne luam singuri mult dorita inamovibilitatea pe viata si sa promovam singuri judecatori la ICCJ. La dracu’ cu decretul prezidential pe legea 303/2004! Vrei sa fim respinsi la (re)numirea in temeiul legii noi?! Mai bine sustinem ca interventia decretului inseamna « imixtiune » si ca suntem « independenti » doar cind evitam la maximum decretul Presedintele Romaniei pe legea 303/2004 ».

Eu sustin, in incheierea acestui episod, ca pe fondul retinerii (fricii?) de decret prezidential si pe fondul unei inaceptabile (dpdv constitutional) idei despre « independenta » Justitiei despre care am discutat la inceputul episodului, tinarul si cindva promitatorul judecator Cristi Danilet a ajuns sa se dea peste cap pentru a justifica interpetarea falsa si uzurpatoare a Sandeilor privind inutilitatea decretului prezidential pe legea 303/2004 pentru conferirea inamovibilitatii pe viata si a dreptului de a « promova » la ICCJ, in loc sa recunoasca pur si simplu ca atit Mister @Bascaliosul cit si eu avem dreptate.

Lucrurile sunt cu adevarat triste pentru Justitia romaneasca cind citesc ce mi-a scris la finalul pseudo-demonstratiei sale in apararea tezei sandelistice : « Regret ca va daram din nou constructia…De data asta chiar am facut-o cu placere ».

Eu citesc asa : « Regret ca, incercind sa arat ca nu aveti dreptate, am fortat nepermis interpretarea legilor si m-am transformat din reformistul care eram intr-un Sandel. Insa am facut-o cu placere ».

Ce sa mai dezbat cu judecatorul Cristi Danilet ? Punct final.

(multumesc pentru lectura, va urma)

82 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Buna ziua!

    Cer inca o data iertare tuturor pentru lungimea excesiva postarii, insa este ultima in care ii raspund domnului judecator Danilet. Trebuia ca raspunsul sa fie complet. De datille viitoare revin la postari mai scurte.

    Ies de pe net si revin mai tirziu.

    Multumesc inca o data celor care au citit sii ii asigur ca serialul merge mai departe.

    Cetatean

    04/11/2011 at 3:52 pm

    • Buna 🙂
      Felicitari! Am citit cateva comentarii excelente pe Contributors la postarea cu nr Xlll si mai ales a fost vizualizata de 1355 persoane.

      mar

      04/11/2011 at 4:11 pm

    • @Cetatean, felicitari pentru munca depusa! Blogul asta e citit de oameni cu pareri asemanatoare. Stiu ca este reconfortant sa ne dam indreptate intre noi, dar se pune intrebarea: acum ce urmeaza? Ar fi grozav daca toata demonstratia ta ar fi condensata si trimisa ca sesizare catre CCR. Stie cineva cum se poate face asa ceva? Exista sanse de reusita, sau trebuie trimisa de un personaj suficient de puternic ca sa poata fi bagata in seama? Se poate crea un moment propice, o publicitate suficienta acestui act, in asa fel incat sa nu fie ingropat (de Sandei sau de trecerea timpului)? Se poate determina o reactie a CSM la un astfel de demers? Adica nu o parere personala a domnului CD (asa, ca simplu cetatean), ci un raspuns oficial al CSM?

      Adrian

      05/11/2011 at 6:16 am

      • Neata, Adrian!

        Sperante de reactie oficiala a CSM, sa nu iti faci. Sa iti spun de ce:au devenit o casta care isi apara membrii. Vrei ca MOna Pivniceru, de exemplu, sa recunoasca faptul ca s afla ilegal in CSM? Vrei ca CSM sa recunoasca faptl ca TOTI judecatorii actuali de la ICCJ, cu exceptia Vioricai Lunganu, nu au mandate pe legea 303/204, art.30 al.1?

        Oamenii se cred Dumnezeii Romaniei, cred ca au inamovibilitate pe viata si ca nimeni nu e deasupra lor, isi permit sa sustina ca nici macar CCR nu le poate face nimic cind fac timpenii.

        Daca exista solutie, ea nu poate veni de la CSM, ci din alta parte, si am sa scriu despre asta, mai les ca si Mister B. m-a indemnat, si aveam oricum de gind sa o fac.

        Cristi Danilet e ori incapabil sa inteleaga corecta interpretarea legii, ori mai rau. La cum e comporta si la ce scrie in apararea uzurpatorilor care nu au decret legal, e deja convins de tezele Sandeilor. Iata unde te poate aduce pregatire juridica precara, combinata cu autismul celui care crede ca nimeni nu il poate nvata e el cum se citeste o lege si o Constitutie. Are un ego prea mare pentru a-si indeplini corect obligatiile de CSM-ist. Si el si Adrian Neacsu, care are niste teze despre inamovibilitate de te crucesti: „Notiunea de inamovibilitate este incompatibila cu durata limitata a mandatului. Aceasta e premisa de la care plec, pe care daca o acceptati cititi in continuare argumentele, iar daca nu, nu.

        https://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/05/07/sandeii-mamii-lor-v/#comment-60535

        Neacsu era convins inca inainte de a ajunge in CSM ca orice fel de inamovibilitate e „pe viata”. Omul habar nu are, nici el, sa citeasca corect legea si Constitutia.

        Adrian, Danilet si Neacsu au vrut in CSM nu ca sa faca reforma, ci findca ii invidiau pe Sandei din vechiul CSM pentru puterea pe care o aveau!!!

        Cetatean

        05/11/2011 at 7:41 am

    • Salut 🙂
      Asta este deja SF 😦

      Theophyle

      04/11/2011 at 4:30 pm

      • Deci 🙂
        – Din 36 de abateri disciplinare , doar 16 pot fi puse pe seama domnului politist si 6 doar partial . 😆
        Ma intreb care o fi numarul minim pentru care un politist poate fi dat afara . 🙂
        – Nu-i ajung banii in urma demiterii . 😆
        Nu a specificat domnul daca banii nu ajung pentru a face viata premergatoare destituirii sau asa , ca moare efectiv de foame . 😆 😆
        – Probleme de imagine si incredere fata de colegi , subordonati in urma destituirii . 😆
        Deci in Romania nici un bugetar nu se poate destitui din cauza pierderii imaginii personale sanatoase fata de restul lumii . 😆 😆
        – Stimate Theophyle , asta e tara prostiei umane ajunse pe funcii si a debandadei totale . La dracu toate intentile de a reforma pasnic ceva aici . Doar cu AK-47 mai sint ceva sanse ca in rest faptele ma fac sa rid si cu curul .

        Ștefan A.

        04/11/2011 at 4:45 pm

        • Stimate Stefan 🙂
          am mai incercat-o in trecutul recent si l-am primit pe Iliescu. Deci nu merge cu mizeria de pusca trebuie sa incercam cu mijloace democratice!

          Theophyle

          04/11/2011 at 4:48 pm

          • Theophyle , in viata mea nu am citi un concentrat de prostie omeneasca ca in sentinta tribunalului asta . O condensare de incompetenta , slugarnicie care te face sa te intrebi unde dracu au studiat judecatorii astia . La fara frecventa sau la comasati ? 🙂 Ce justitie e asta ? E o trufa si insult la adresa cetateanului din taxele caruia astia obtin salariile , primele si sporurile pe care si le acorda singuri .
            ASTA NU E JUSTITIE . E CRIMINALITATE ORGANIZATA . 😦

            Ștefan A.

            04/11/2011 at 4:55 pm

    • Hai ca se potiveste perfect la serialul lui cetatean cu justitia. Motivarea Curtii a fost scrisa de Caragiale?

      Aha

      04/11/2011 at 4:45 pm

    • grotesc!

      skorpion

      04/11/2011 at 9:20 pm

  2. Ștefan A.

    04/11/2011 at 5:05 pm

    • Stefan,
      Cred ca decizia la care faci referire este un accident 😯
      Au astia o asa suparare si jena ca au ajuns sa se simta haituiti – „Este nefiresc sa ni se aminteasca noua, judecatorilor, de echilibrul puterilor in stat, in conditiile in care, prin vointa politicului, justitia este scoasa la mezat pe taraba galcevilor politice sterile, i se neaga statutul de putere in stat, este obligata sa functioneze in parametrii bugetari la limita subzistentei, iar denigrarea ei a devenit politica de stat.”

      http://www.hotnews.ro/stiri-esential-10607884-asociatia-magistratilor-judecatorii-romaniei-nu-accepta-nici-tonul-nici-mesajul-dictatorial-presedintelui-tarii.htm

      mar

      04/11/2011 at 5:15 pm

      • Salut mar
        Tara extremelor . Nu exista o linie de mijloc care sa uneasca oamenii sau politicienii. Ori in o extrema , ori in alta . Se chema (daca nu ma insel ) radicalizare a societatii . De regula se termina cu macel . 😦

        Ștefan A.

        04/11/2011 at 5:22 pm

        • Ce naiba te-a apucat violenta astazi.
          Care macel?La noi se termina sau cu resemnarea sau cu emigrarea!

          Theophyle

          04/11/2011 at 5:32 pm

          • Nu sint violent Theophyle . 🙂
            Chiar daca uneori am chef sa dau cu bita unde stiu eu , ma abtin ca ardeleanu . 🙂
            Deci daca am emigrat nu sint resemnat ? 😆
            PS . societatile radicalizate pe extreme , rezolva situatia prin macel . E dovedit istoric . Explodeaza problemele si atunci ori razboi civil , ori revolutii . USA a avut razboiul de secesiune . Franta cu revolutia si „ghilotina in frunte” .
            Rusia cu razboiul civil intre albi si rosii . s.a.m.d. Deci eu constat nu dau „indicatii ” .
            Gata , de acum tac ca denaturez prea mult discutia de la esenta articolului .

            Ștefan A.

            04/11/2011 at 5:42 pm

  3. e de inteles: basescu tipa ,justitia tipa…
    dialog? nu exista acest cuvint
    daca uita lumea as reaminti ca la discutia basescu-obama ,ultimul ,s-a referit la justitie;
    nu ca vreau sa se „bage „americanii,dar daca astas-a considerat acolo ca este un lucru care trebuie spus tare,raspicat=justitia,o fi ceva;aia la bruxelles s-au saturat
    deh,cind 10 insi iti spun ca esti beat,te dcuci sa te culci
    cind toti spun ca justitia are o problema,poate incepi sa te gindesti…dacqa ai glagorie incepi sa te gindesti,daca nu,nu….

    intimplator

    04/11/2011 at 5:34 pm

  4. seara buna tuturor! treburi urgente m-au tinut departe de internet. un baiat de-l stiu mi-a dat un material despre vehicolele de spalare a creierelor – tembeliziunile si despre cine crede el ca le controleaza. daca sunteti interesati, va poftesc si pe la mine.
    http://sareinochi.com/2011/11/04/serviciile-secrete-si-televiziunile-din-romania/
    @cetatean, Danilet si sa vrea nu mai pricepe – e prea deasa iarba unde paste. stiti caprele au un obicei extrem de scarbos: legate de par intr-o tarina cu iarba deasa nu scot nici un behait, sa nu atraga atentia asupra lor. cum se termina iarba de jur imprejurul parului cum incep sa behaie sfasietor sa fie mutate la belsug. Danilet era foarte activ cata vreme vroia sa fie mutat („promovat”)…

    Sare'n Ochi

    04/11/2011 at 5:38 pm

    • 😆

      ela

      04/11/2011 at 5:50 pm

    • Asta cu capra e foarte tare! 🙂 Chiar asa! Danilet asta e o capra b… Pacat ca judecatorii tineri, care l-au votat, s-au lasat pacaliti de discursurile si „luarile de pozitie” ale lui Danilet pe vremea cand nu daduse de iarba…

      Observator

      05/11/2011 at 1:14 am

      • un impostor, a mimat „reformismul” doar ca sa ajunga inCSM, iar acolo face reforme de fatada, cit sa uga ochii fraierilor.

        Cetatean

        05/11/2011 at 7:43 am

  5. Buna seara.
    Cetatean,
    sunt sigur ca toata munca asta va avea efectul dorit, indiferent de dorintele lui Pivniceru, Barbulescu sau Danilet.
    Cred ca asta este abordarea cea mai potrivita pentru a schimba ceva.
    Alta abordare este cea mentionata de Stefan.

    Gino

    04/11/2011 at 5:39 pm

  6. Saluttare!
    Cetățene, te felicit pentru consecvență și străduință!
    M-am dat la abținență, dar acum n-am încotro, simt nevoia să intervin în susținerea celor scrise de tine.

    Să presupunem că în textele revizuite în 2003 ar intervini o nouă modificare a Constituției (implicit și a statutului judecătorilor) astfel încât să se revină la durate limitate, să zicem, astfel ca mandatele judecătorilor de la ICCJ să fie de 4 ani. (pentru simplificare, să le botezăm cronologic și pe astea: mandate de tip D)
    Ce vor spune cei care se consideră numiți deja la această instanță? Că ei sunt numiți pe viață, noile modificări ale Constituției și/sau ale legii nu se pot aplica retroactiv și nu-i afectează pe cei aflați deja în funcție, iar mandatele judecătorilor care vor accede în viitor la ICCJ vor putea fi de 4 ani. Pentru cei numiți pe viață raționamentul este corect, dar e același și pentru cei prinși în ofside după revizuirea din 2003 și intrarea în vigoare a legii 303/2004.

    Să repetăm simbolizarea simplificatoare pentru urmărirea limitelor și situațiilor diferite (oferite de lege și Constituție în perioade diferite):
    A- numai până la nivelul unei curți de apel și pe durată nelimitată, judecătorii erau numiți prin decret în temeiul legii 92/1992.
    B- pentru Curtea Supremă și numai pentru maximum 6 ani, art. 124 alin 1 din Constituția 1991 impunea pentru această instanța o altă numire-distinctă de prima: (dispozițíe preluată în legea CSJ nr. 56/1993, numirile în temeiul art. 12)
    C- după revizuirea din 2003 și în temeiul legii 303/2004
    D- după Danileț, potopul!

    *
    Constituția 1991,art. 124 alin 1: “Judecătorii numiţi de presedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele ca si ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioada de 6 ani. Ei pot fi reânvestiţi in funcţie. Promovarea, transferarea si sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.”
    *
    A se observa distincția dintre “numire” (atribuție exclusivă a Președintelui) și „promovare” (numai CSM); la Instanța Supremă se putea ajunge numai prin numire și numai pe o perioadă de 6 ani; cu alte cuvinte, conform Constituției și legii anterioare, numirea de tip A nu era valabilă la Instanța Supremă ci permitea promovarea judecătorilor în același loc sau de la o judecătorie la un tribunal sau cel mult de la tribunal la curtea de apel, bineînțeles, cu acordul prealabil al judecătorului. Doar cu această primă numire, nivelul maxim al curții de apel nu putea fi depășit. Evident vorbim de inamovibilități diferite între A și B, întrucât norma constituțională le-a acordat prin numiri distincte, în instanțe diferite și pe durate diferite. (numirea unui judecător la instanțele inferioare era necesară, dar insuficentă pentru acederea la Instanța Supremă, întrucât nu se opera prin promovare din dispoziția CSM ci numai prin altă numire, cu alt decret)
    *
    Precizare esențială: Din momentul dobândirii, astea două limite (imperative) ale inamovibilității nu pot fi schimbate ulterior de nicio lege sau normă constituțională modificatoare. (repet, la fel cum nici mandalele celor numiți pe viață la ICCJ nu ar putea fi scurtate ulterior la 4 ani și să dobândească astfel inamovibilitatea de tip D). Idem, însă, nici mandatele limitate la 6 ani pentru CSJ nu pot fi considerate ulterior pe viață și nici cei numiți în instanțele inferioare sub imperiul legii/Constituției anterioare nu pot fi considerați după revizuirea din 2003 că au dobândit automat și fără o altă numire un al treilea fel de inamovibilitate, tip C: nelimitată (și) pentru ICCJ.
    *
    PS. Întrucât judele Danileț pretinde că la ICCJ se poate ajunge prin numire sau promovare, cât timp apelează la raționamentul său mai tare decât adevărul gol-goluț, nu va ieși la limanul unui răspuns adecvat, dacă se va întreba:
    1. Cum îi consideră dl Danileț pe expirații aflați și acum în ICCJ, numiți sau promovați? În ce temei legal? Aceștia au fost numiți doar pentru 6 ani… în urmă cu mai mult de 6 ani și n-au niciun act de reînvestire în funcție (după legea 303/2004 n-au fost promovați dintr-o instanță inferioară, fiindcă la intrarea în vigoare a legii aceștia erau deja în Instanța Supremă; n-au fost nici numiți, dar sunt deja renumiți. Tot pentru simplificare, cum să-i botezăm și pe aceștia?
    2. Dacă legile și Constituția pot fi modificate și peste asemenea limite, după cum pretinde dl Danileț, nu-i așa că i-ar surâde să devină operantă cât mai curând și pentru toți judecătorii ICCJ inamovibilitatea de tip D?
    Mandatele noi, pe 4 ani, ar fi ultimul răcnet. (dacă nu se va răzgândi reformismul rațional din CSM).
    *
    PSS. S-ar impune un capitol special pentru prezentarea avantajelor suveranității reale, în situația când binefacerile prezidențiale ale numirilor de judecători în ICCJ ar fi reluate, inclusiv și mai ales puțintel triate, dacă CCR ar tranșa cum se cuvine problema legalității acestor mandate din ICCJ, la sesizarea Președintelui dispus s-o pună de-un conflict. Au fost vremuri când n-au fost condiții pentru o asemenea acțiune prezidențială, dar uite cum se schimbă vremea în curte, de dă pe-afară!

    Bașcăliosul

    04/11/2011 at 5:45 pm

    • He, He 🙂
      Ce onoare – Salutatiuni cordiale Mr. B
      🙂

      Theophyle

      04/11/2011 at 5:56 pm

      • Theophyle, onoarea este de partea mea. 🙂

        Bașcăliosul

        04/11/2011 at 6:19 pm

    • Ha, ha, ha! În cazul D, domnii sofişti ar face o tumbă de similitudine şi ar transfera fraudulos din dreptul penal, clauza cea mai favorabilă inculpatului.

      • Sigur că da! 🙂
        De asta se adună ce în ce mai multe zvonuri ale infracționalității la nivelul ICCJ.
        Ceva similar s-a încercat în 2005 prin legile reformei în justiție, când s-a propus ca mandatele de 5 ani ale celor aflați în funcțiile de conducere (din instanțe și parchete) să înceteze și să fie organizate concursuri pentru mandate noi mai scurte, de 3 ani. CCR s-a opus pe considerentul că inamovibilitatea dobândită sub imperiul legii anterioare nu poate fi schimbată prin noua lege decât pentru viitor, după ce se vor fi încheiat mandatele începute. Se pot institui reguli noi de pierdere a mandatului început de un judecător sub o lege anterioară, dacă vor fi încălcate… în viitor (diferă de limitele inamovibilității dobândite odată cu obținerea unui mandat în temeiul legii anterioare)

        Bașcăliosul

        04/11/2011 at 7:09 pm

  7. Salut mister Bascaliosul 🙂
    Sa sti ca am simtit lipsa .

    Ștefan A.

    04/11/2011 at 6:01 pm

    • Resalut, Ștefane! Eu, dimpotrivă, nu v-am simțit lipsa. 🙂 🙂 🙂

      Bașcăliosul

      04/11/2011 at 6:21 pm

  8. Draga Mister B 🙂

    Nici ca se poate surpriza mai mare si multumire mai mare ca aprecierile tale 🙂

    Sa stii ca si mie mi-a trecut prin cap ceva legat de inamovibilitatea de tip D si ma gindeam sa o fac doar de 1 an, cit sta cioara in par, sa vad atunci daca se mai inghesuie toti sa o inhate, prin „promovare” frauduloasa 😆 ce repede ar mai descoperi ca le trebuie decrete noi care sa i iscoata din vechile inamovibilitati!

    Sa iti spun sincer, am inlemnit cind am vazut „argumentatia” lui Danilet cum ca ciubotaru era numit pentru ca supravietuia norma anterioara, abrogata. Ma intreb ce facea daca Iliescu reusea sa numeasca vreo citeva zeci de judecatori ca Ciubotaru. Spunea la fel?

    Nu exista nimic din ce afirma el care sa arate ca Mandatul Monei Pivncieru e ilegal. A devenit un fel de Pivncieru cu pantaloni. Macar Mona e Mona, insa el e „reformist”.

    Merci pentru interventia prieteneasca si pentru reperele inconturnabile din Sandei, Biblia omului care nu inghite grasoavele Sandeilor!

    Cetatean

    04/11/2011 at 6:13 pm

  9. Salut, @Cetăţean. Ai expus impecabil. Aş avea doar o adăugire, dar numai cu scop comprehensiv.

    Domnul judecător Danileţ, în lăudabilu-i elan reformist, inventează o nouă categorie de acte oficiale: propunerea definitivă, irevocabilă şi executorie. (Asta, da, deformaţie profesională.)
    În viziunea domnului judecător, Preşedintele, un fel de scriitor pe asfalt, dacă nu consemnează şi nu dă curs propunerii definitive, irevocabile şi executorii venite din partea „suveranului” CSM, treaba ar merge, vezi, Doamne!, şi fără el. (Greşesc?)

    I-aş spune domnului judecător Danileţ că, dacă în materie penală şi civilă o fi tare, în materie constituţională, minte, şi se minte în cel mai sofist mod. Dar poate dl. judecător Danileţ nu ştie interpretarea doctrinară a unui decret prezidenţial de numire, din punctul de vedere al reprezentării democratice:

    În spiritul Constituţiei, toate decretele prezidenţiale de numire sunt referendumuri în efigie – în baza art. 2(1), legitimate prin art. 80 (tot) şi 81(1) – formalizate prin atribuţia de la art. 94(d).

    Aşadar, simbolic, orice decret prezidenţial publicat în MO este un referendum consumat, şi care produce efecte. Simbolic, aceeaşi intrepretare nu ar merge în cazul în care Preşedintele ar fi ales indirect.

    Aşadar, nu întîmplător, Preşedintele e investit şi cu prerogativa de a iniţia referendum popular în chestiunile pe care le găseşte importante, dar pentru care limita ar fi art. 2(2). Tot ceea ce e sub limită, reprezintă un referendum prin reprezentant ales direct de popor. Raţinuea nu e greu de intuit. Reprezentarea democratică la cel mai înalt nivel scurtează timpii şi costurile de deliberare.

    În acest spirit, orice propunere venită pe căi procedurale şi constituţionale, din partea oricărei puteri în stat, este nulă de drept, atîta timp cît semnătura Preşedintelui pe decretul ce pecetluieşte şi oficializează propunerea, nu este prezentă. (Excepţiile sunt delimitate în Constituţie. v. Secţiunea a III-a – legiferarea).

    Aştept de la domnul judecător Danileţ argumentele doctrinare, exprimate altfel decît sofist-păsăreşte. (Dacă se poate, fără Veneţia.)

  10. Sa stii ca am in plan un asemenea capitol de are ai amintit 😉

    Cetatean

    04/11/2011 at 6:14 pm

    • Foarte bine,stimate Cetățean, dă-i bice! E de tratat comasat și cu concluzii simple, clare și la obiect.
      Meriți felicitări și pentru cum ai cizelat câteva idei de principiu și le-ai legat de problema mandatelor.
      PS. Erai adeptul formelor mai prescurstate, dar văd că ți-ai mai trecut, probabil după ce ai văzut cum se înlănțuie și, în același timp, riscă să se mai piardă pe traseu unele puncte de referință. 🙂

      Bașcăliosul

      04/11/2011 at 8:03 pm

      • Mister B, cu o intoziere iti raspund ca nici nu vroiam sa scriu un episod asa kilometric daca nu m-ar fi scos din pepeni judecatorul „reformist” cu raspinsul lui postat la 2 noaptea (hehe!) si in legatira cu care i-a declarat lui Skorpi: „Am raspuns, desi mi-a mancat o groaza de timp si nu stiu la ce imi foloseste.”

        Apoi daca pentru un raspuns cit un mic comentariu i-a trebuit atit de mult, sa afle ca pentru a spune adevarul si pentru a scrie o postare ca cea de azi, nu iti trebuie prea mult timp, pentru ca nu trebuie sa contorsionezi legile.

        Raspunsul pe care l-a dat si la care eu am contra-raspuns sper sa ii foloseasca in cariera stralucita de „reformator”.

        Cetatean

        04/11/2011 at 9:16 pm

  11. Iar va scrie cetatean o carte……..
    Salut bascaliosule, ma bucur sa te citesc iar..

    andrzej

    04/11/2011 at 6:14 pm

    • Și eu mă bucur să te salut, Andrzej.
      Am văzut că ești din ce în ce mai rău. 🙂

      Bașcăliosul

      04/11/2011 at 6:23 pm

  12. Theophyle

    04/11/2011 at 6:15 pm

  13. Cata ticalosie ascunsa atat la fostul presedinte Iliescu cat si la vechiul si noul CSM. Foarte trist, de acord cu Cetatean.
    Macar minciuna lor a fost dovedita. Eu tot sunt curios cum putem noi, simplii cetateni, sa reparam ce au stricat ei.

    Daniel

    04/11/2011 at 6:23 pm

  14. he he, asociatia magistratilor nu accepta „mesajul dictatorial”. Mai minunatie, pe linga Basescu, dictator prin definitie, mai avem o sumedenie de mesaje cu continut negativ la adresa justitiei, deci prin analogie deasemenea dictatori: dictatorul Obama, dictatorii de la UE, dictatorii din Olanda, dictatorul ambasador din UK. De unde nu avem nici un fel de critici? Pai de exemplu din Belarus si de pe la Moscova, carevasazica acolo e democratie.

    Aha

    04/11/2011 at 6:49 pm

  15. oho ho, si ce mai vad in comunicatul asta al AMR, de mi se rupe inima? Cica „…pentru justitie nu se gaseste nici macar maruntis….sa functioneze in parametrii bugetari la limita subzistentei…”. Mai oameni buni, haideti sa deschidem un cont unde sa donam niste bani pentru bietii judecatori, eventual sa propuna Ponta un impozit, dar musai progresiv, un fel de taxa de prima infatisare care sa suplineasca salariile judecatorilor. Nu-i vedeti ca sint rupti in coate si costelivi de atita trai la „limita subzistentei”?

    Aha

    04/11/2011 at 6:56 pm

  16. Tonta a mai gasit un motiv de suspendare – criticile la adresa justitiei. Daca spui ca „are probleme cu capul” folosesti un eufemism, nu asta este un pericol ptr. societate si democratie, ptr. Romania.
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/victor-ponta-criticile-lui-traian-basescu-la-adresa-justitiei-motiv-de-suspendare-952643.html

    mar

    04/11/2011 at 7:36 pm

  17. Servus Cetatean,
    stiu ca nu este permisa reclama, dar nu ma pot abtine sa nu ma laud cu un inceput de nou serial de animatie care are ca animatori/ilustratori o parte din echipa REEA :

    http://www.trilulilu.ro/bulanmedia/8d94085fe2384f

    Poate o sa ajungem si la Sandei si cu ajutorul tau vom face o animatie reusita 🙂

    Dan MAȘCA

    04/11/2011 at 7:54 pm

  18. seara buna din nou, am revenit dupa o pana de net.

    acuma, trebuie sa observam un lucru, daca tot am incheiat orice dialog cu judecatorul Danilet: e admirabil efortul pe care il face, sa le apare pe doamna Mona (parasutata) si pe doamna Lidia (expirata).

    Ma intreb cum se mai gindeste el la doamna Monica.

    Cetatean

    04/11/2011 at 9:07 pm

  19. @cetatean,

    oi fi vrut tu sa-l spargi pe danilet, dar m-ai spart pe mine in primul rind…
    🙂
    am citit cu mare placere teoria ta si zic (in cor) ca ai perfecta dreptate, argumentatie beton.

    sa vad acum ce au mai comentat ceilalti.
    sa vad daca cristi danilet a intrat pe blog,
    voiam intii sa iti citesc postarea si apoi sa vad ce s-a mai comentat

    again toate felicitarile mele !
    jos basca mea de proletar!
    🙂

    skorpion

    04/11/2011 at 9:13 pm

  20. Draga Bascaliosule,
    Chiar ma intrebam cind vor bate tobele si va intra B. Ilie. 🙂 Era momentul sa apari. Multumesc si toate cele bune Tara asta amarita are nevoie de tine.

    Un tanar de stanga

    04/11/2011 at 9:19 pm

    • Dragă TDS, în afară de Bască ilie sau Bascăliosul (în loc de Bă…), alte schimbări n-au prea intervenit în viața și obiceiurile mele, doar mi-am propus să le tratez cu ceva mai multă considerație. Îți mulțumesc pentru cuvintele tale ademenitoare, dar am mari îndoieli că tara asta amărâtă se va descotorosi în timp util de rezistența celor chemați de parvenitism, lăcomie și indolență, doar fiindcă le-aș atrage eu atenția cu observații. Ori ne ignoră, ori ne disprețuiesc fără scrupule, efectul pare să fie același.
      Țara asta are nevoie de timp și de oameni care știu să prețuiască timpul… dacă îl mai au.

      Bașcăliosul

      04/11/2011 at 10:11 pm

      • Mr B.
        Posibil sa ai dreptate. Mai mult decat atat – probabil ai. Dar caii nu trebuie sa moara cand vor cainii!

        Theophyle

        04/11/2011 at 10:17 pm

        • Theophyle, nu când vor câinii, dar nici mai devreme. 🙂

          Bașcăliosul

          04/11/2011 at 10:32 pm

          • cine stie, poate se mai amana 🙂

            Theophyle

            04/11/2011 at 10:34 pm

            • Cine sa baga hingher, sa rezolvam radical dilema? 😆

              Cetatean

              04/11/2011 at 10:36 pm

        • Nici ciinii cind vor caii, Dar probabil cer prea mult
          🙂

          Un tanar de stanga

          04/11/2011 at 10:32 pm

  21. merci ! 🙂

    Sa iti spun sincer, judecatorul Danilet s-a ahihilat singur cu un raspuns ca cel pe care mi l-a dat alaltaieri noaptea. lasa-l, nu il mai stresa, are treburi importante, bunaoara sa spoiasca fata Justitiei.

    Cetatean

    04/11/2011 at 9:20 pm

  22. @daniel

    Eu tot sunt curios cum putem noi, simplii cetateni, sa reparam ce au stricat ei.

    se poate repara cu luari de pozitii precum ale lui mister B si acum continuate excelent de @cetatean

    skorpion

    04/11/2011 at 9:44 pm

    • spunem adevarul in piata publica. Uzurpatoarea aceea de Pivnciereasa sa nu fie singura care vorbeste despre Justitie.

      Cetatean

      04/11/2011 at 9:55 pm

  23. salve, mister B

    ma bucur sa te vad si sa te citesc,
    chiar daca nu ne-ai simtit lipsa, e da!
    si poate ne mai onorezi cu prezenta ta
    🙂

    skorpion

    04/11/2011 at 9:48 pm

    • corectura: eu da in loc de „e da”

      skorpion

      04/11/2011 at 10:09 pm

    • Saluttare, mr. Sk!
      Sper să fii bine, sănătos și vânjos.
      PS. V-am urmărit și n-aveam cum să vă simt lipsa.

      Bașcăliosul

      04/11/2011 at 10:16 pm

  24. Multumiri celor doi distinsi autori, Mister B si Mister C . Din pacate, nu pot spune la fel si celui de-al treilea, Mister D.

    ribelalu

    04/11/2011 at 10:08 pm

    • La D a fost un mister ceva vreme, dar între timp s-a lepădat până la edificare. 🙂

      Bașcăliosul

      04/11/2011 at 10:41 pm

  25. haha. Mister D, asta suna bine 🙂 vezi ca acus apare Miss P si il face cu ou si cu otet pe Mister D ca sta de vorba cu bloggerii anonimi aserviti Puterii si care vor sa distruga indiepiendienta Justitiei, adica Mister B si Mister C.

    Cetatean

    04/11/2011 at 10:10 pm

  26. mister P = miss piggy??
    :mrgreen:

    skorpion

    04/11/2011 at 10:12 pm

  27. Haideti sa va delectez cu ceva ce am mai postat cindva, ca sa vedeti cit de independenta trebuia sa fie Justitia sandeilor in 2004:

    Dupa ce in episodul anterior v-am povestit despre minarelile la alegerile „noului” CSM, in 2004, acuma am sa va povestesc/linkuiesc despre Operatiunea Agrafa, tot din 2004.

    Alegerile prezidentiale, 2004:

    „In urma tragerii la sorti de la Curtea de Casatie pentru alegerea celor sapte judecatori ai Biroului Electoral Central (BEC) “a iesit cine trebuia” . Cum de s-a intamplat asa, in conditiile in care tragerea din urne s-a facut in prezenta tuturor judecatorilor instantei supreme si a unui numar considerabil de jurnalisti? In plus, au asistat reprezentanti ai Puterii si Opozitiei.

    Aparent au existat garantiile minime pentru corectitudinea extragerii biletelor din urne. Adica acele biletele pe care au fost trecute numele magistratilor ce aveau dreptul sa participe la tragerea la sorti conform legii.

    Pentru un observator atent al operatiunii de extragere a biletelor au existat “elemente atipice” ale procedurii de introducere a mainii in urne si de selectare a “biletelului castigator”. Elementele atipice au fost urmatoarele (toate, combinate, au contribuit la pacalirea spectatorilor din sala):

    1 – Urnele celor patru sectii ale CSJ (care au continut fiecare cate 15-20 de biletele) au fost tinute jos si nu la inaltime pe o masa inalta pentru a fi asigurata transparenta operatiunii. Persoana care a extras biletele si-a interpus corpul intre urne si “spectatori”.

    2 – Ca niciodata, in comparatie cu alti ani, mana aflata in urne a scotocit mai mult timp decat ar fi fost necesar pentru o simpla introducere a degetelor intre biletele si o extragere la intamplare.

    3 – Biletelele au fost pentru prima data in istoria alegerilor membrilor BEC asigurate cu o agrafa (vezi foto alaturata). Numai ca dupa plierea (impaturirea) hartiilor anumite biletele au fost “agrafate” la “cotor” (adica in partea indoiturii. Restul biletelelor care nu trebuiau sa… iasa la extragerea “LOTO” (7 din 75) au fost agrafate la partea “foietata”.

    Cum o urna (din cele patru) nu a avut decat 15-20 biletele, a fost relativ usor ca mana selectionerului sa fie atrasa ca un magnet de biletelul agrafat pe “cotorul” fara… asperitati. Cum la fel de usor i-a fost respectivei maini sa fie respinsa de biletele agrafate pe “foetaj”.

    Vineri dupa alegeri mai multi judecatori comentau mirati faptul ca pe sectii au iesit chiar persoanele la care se asteptau sa… iasa.

    Schepsisul acestei operatiuni de “tragere la sorti” pentru BEC – cea mai importanta institutie intr-un stat democratic, in perioada alegerilor parlamentare si prezidentiale – a fost unul mai mult decat diabolic. O dovada in plus ca imixtiunea politicului in actul de justitie este chiar o poveste adevarata cu o vrajitoare de la Kotroceni (Hotnews. despre Operatiunea Agrafa a scris Romania Libera, pe 19 octombrie 2004)

    Comunicatul SCJ de a doua zi:

    “Urmare a articolului “Operaţiunea Agrafa” publicat în cotidianul România Liberă din 19 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face următoarele precizări :

    Urnele în care s-au introdus biletele cu numele judecătorilor incluşi în procedura de desemnare pentru Biroul Electoral Central au fost aşezate pe un suport folosit la toate operaţiunile de acelaşi gen şi care face parte din inventarul mobilierului sălii în care s-a efectuat extragerea.

    Biletele au fost prinse în clame pentru ca acestea să nu se desfacă în timpul operaţiunii de amestecare şi extragere. Prinderea biletelor în clame s-a făcut în mod uniform, în aşa fel încât nu au fost diferenţe între acestea.

    Faţă de reglementările existente în materie, cei 7 judecători membri în Biroul Electoral Central au un rol prioritar tehnic în desfăşurarea procesului electoral, mai ales că acest organism este completat cu reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare, ai minorităţilor naţionale şi cu alte persoane.
    Cât timp fiecare judecător al instanţei supreme este numit în urma unor proceduri ce asigură o înaltă selecţie, ţinându-se seama de atribuţiile de ansamblu ce le revin, de calităţile şi însuşirile ce au justificat numirea lor, se impune să nu existe nici o suspiciune cu privire la integritatea şi echidistanţa judecătorilor desemnaţi în Biroul Electoral Central faţă de partidele ce vor participa la alegeri. Biroul de Informare şi Relaţii Publice”

    http://www.scj.ro/19-oct-04-3.asp

    Perfect independenta Justitia iliesciana, nu-i asa?

    Cetatean

    04/11/2011 at 10:15 pm

  28. DEAR MATH,
    I AM NOT A THERAPIST
    SOLVE YOUR OWN PROBLEMS
    🙂

    Un tanar de stanga

    04/11/2011 at 10:37 pm

  29. travestita pivniceru, are neobräzarea sä rätzoie la presedinte, cä este sdi semnätura sa pe

    legi, …….. cuc-oanä, tocmai de aia, are dreptul sä spunä.

    poantä-nereusitä isi dä si el cu pärerea, pärerea unui coate goale, matze fripte.

    un mitocan increzut.

    theo

    04/11/2011 at 10:41 pm

  30. magistratzii astia läträi, ce nu lucreazä nimic, dar vocifereazä,

    au ajuns, ca o mafie, ce trebuie desfintzatä.

    theo

    04/11/2011 at 10:43 pm

  31. theo, nu sunt o mafie, multi dintre ei sunt protectorii mafiei 😉

    Cetatean

    04/11/2011 at 10:44 pm

  32. La multzi ani ! si multä sänätate dlui. Presedinte Bäsescu.

    theo

    04/11/2011 at 10:52 pm

  33. o judecatoare de la iasi condamnata definitiv de ICCJ:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/judecatoare-condamnata-la-45-ani-de-inchisoare-952590.html

    Va reamintesc ca aceasta judecatoare a candidat in 2004 pentru CSM-ul cel nou si independent, sanchi.

    Cetatean

    04/11/2011 at 10:55 pm

    • Si eu ce am scris la 5:05 ?
      Complectind ca as fi confiscat si toata averea . 🙂
      cetatean 🙂 adio lingouri . 😆

      Ștefan A.

      04/11/2011 at 11:02 pm

      • linkul era prea lung, nu l-am citit, sorry 😉

        ai dreptate, averea o impartim noi doi!

        Cetatean

        04/11/2011 at 11:13 pm

  34. cum sä nu radä si curcile de romania, cand magistratzii, dä nup, unuia ca vantu, ca

    nästase, amanä procestele cu securistul voiculesc, DD , sova-ponta,etc.

    cat se vor uita romanii, cum zburdä mafiotzii, interlopii, cum spalä banii, iar procesele lor,

    sunt jucärii, magistratzii coruptzi, se acoperä unii pe altzii.

    theo

    04/11/2011 at 10:58 pm

  35. cetätean,

    la 45 de ani???????

    noapte bunä!

    theo

    04/11/2011 at 11:15 pm

    • nu, theo, ci la 4 ani si jumatate!
      🙂

      skorpion

      04/11/2011 at 11:22 pm

  36. cat primesc,

    oaia barsanä cat?dar voicu, costiniu,sova,dragnea

    dar pe nesätulul nästase?

    dar firma de spälat bani grivco ?

    dar mafiotul vantos.

    asteptäm ceva amanäri, nup, condamnäri cu suspendare……………………….

    theo

    04/11/2011 at 11:56 pm

  37. Buna dimineata 🙂
    Test…
    (intrucat nu am gasit disponibil simplu DanSu – pe gavatar) 😦

    dansu56

    05/11/2011 at 8:57 am

  38. Vad ca a bagat poza si pe Guest !
    (scuzati testul)

    DanSu

    05/11/2011 at 8:58 am

    • Buna Dan 🙂
      Esti programat la azi la 14:30 🙂

      Theophyle

      05/11/2011 at 9:04 am

  39. Buna Diumineata 🙂
    Postare noua!

    Theophyle

    05/11/2011 at 9:03 am

  40. […] Română. Nu am nici timp nici calmul necesar pentru un asemenea demers. Slavă Domnului, o face Cetățean destul de bine. Dar pur și simplu simt că nu mă mai rabdă neuronii nervoși ai capului în […]

  41. […] alt discurs de “săndei” îl au acum. Cu privire la termenul “săndei”, urmăriți serialul “Constituția poporului «suveran» și Republica Judecătorilor” pentru a vă lămuri. Deci, cu privire la cum funcționa/funcționează sistemul de “justiție” […]


Comentariile sunt închise.