Orientul Mijlociu, vremea lupilor şi babele care se piaptănă

Nota:  Generalizez Orientul Mijlociu incluzand si Magrebul.

Dupa o perioada de animozitati violente lucrurile se indreapta spre o noua asezare geopolitica si pe aceste meleaguri bantuite de fantomele trecutului schimbate recent in unele ale prezentului. Intrebarea centrala ar fi daca s-a terminat sau nu? Personal nu cred! Cred insa ca vom asista cel putin la inca doua reprize, la fel de violente ca cele pe care le-am parcurs, poate mai violente.

Totul depinde de asa numita “vointa internationala”, pe care am numit-o intodeauna jocul “celor mari” cu destinele “celor mici”. Lucrurile s-au transat in Nordul Africii (Magreb), cel putin temporar. Victoria insurgentilor in Libia si alegerile din Tunisia au aratat cu sarguinta ca “transplantul social” este absolut imposibil si ca democratia poate avea multe feluri de manifestare. Sper ca cei care au crezut in democratie pentru Orientul Mijlociu nu sunt deziluzionati.

Democratia occidentala nu este singura posibila si cetatenii care au declansat “Primavara Araba” au aratat-o din plin. Intre Atena si Washington poate exista si alt gen de democratie – cea care s-a nascut intre Mecca si Medina – democratia islamica. Cetatenii Magrebului au decis (democratic) ca ei nu sunt interesati de democratia liberala de sorginte occidentala, ci de un alt soi de democratie, nascuta din paginile Quranului, asa cum il inteleg ei. Legitim cred eu!

Babele care se pieptanau la Bruxelles si la Washington  (in nici un caz nu fac referinta la dna Ashton si dna Clinton) vor trebui sa recunoasca ca singura optiune va fi coexistenta, pentru ca alternativa ar fi razboiul. Rusii si Chinezii au invatat-o foarte repede, ei profesand la randul lor democratii diferite – cea a lui Petru cel Mare si cea a lui Confucius, de ce nu ar intelege-o si occidentalii?

Deocamdata lucrurile in Magreb vor ramane neschimbate in apusul lui. Se pare ca regele Marocului, Muhammad al VI-lea, va ramane pe tronul lui cu puteri mai limitate, incadrandu-se de facto in monarhia constitutionala de jure. Algeria, probabil cel putin in viitorul apropiat, se va mentine cu o stabilitate  relativa daca Abdelaziz Bouteflika va intelege noile curente de opinie care bantuie prin regiune. Asta ar insemna niste concesii la fluxurile islamice deja existente in tara. Putem spune cu multa convingere ca Islamul a invins in Magreb si probabil viitoarele generatii vor hotari ce fel de islam va fi acesta.

Egiptul este o alta problema, nicidecum neglijabila, avand in vedere ca este poate cea mai puternica tara din punct de vedere militar (nu am spus islamica, pentru ca aici am avea si Pakistanul si Iranul). In Egipt vom asista la o tranzitie lunga si misterioasa spre “altceva”. In orice caz armata va ramane arbitrul politic principal. Lucrurile vor depinde de ajutorul pe care il va primi aceast arbitru de la principalii sponsori, SUA si tarile bogate din Peninsula Araba. Ambii sponsori sunt interesati in repectarea tratatului de pace cu Israelul – si de acea “pace rece”, care este extrem de profitabila tarilor din Peninsula Araba.

In Siria lucrurile raman la fel de “fluide” cum au fost aproape intotdeauna. Siria a fost si este un client devotat al Rusiei (inainte al URSS). Familia Assad a fost un aliat loial al Moscovei din anii ’60 ai secolului trecut si a ramas. Rusia nu-si uita prietenii daca nu este in interesul lor imediat. Politic Siria va fi aparata de Rusia. Militar va fi aparata de Iran, care are un interes strategic de prima mana in Siria – continuitate  teritoriala spre principalul aliat in Levant, Hezbollah. Nu prevad nimic amenintator pentru Siria acum. Daca Bashir Assad va trece iarna, probabil ca va rezista si primavara. Sirienii revoltati vor continua sa-si verse sangele fara mari rezultate, din nefericire!

Haita de lupi s-a regrupat in Yemen. Statul, care nu prea a fost stat mai niciodata, este sfasiat si impartit intre fractiuni pro si contra. Maresalul Ali Abdullah Saleh, care a fost dictatorul “ales” de yemeniti din anul 1990 (de fapt Presedintele Yemenului de Nord din 1978),  probabil se va retrage sau va fi retras cand se va ajunge la o intelegere intre triburi. Saleh este seful unei confederatii tribale (Hashid) foarte puternice si nimic nu se va rezolva fara o intelegere tripartita Saudia-Hashid si revolutionari. (Vezi harta Y-1)

Pentru cei care nu cunosc situatia acolo, Yemenul ar arata ca un stat ca celelate din regiune, ei bine, nu este. Yemenul este o confederatie tribala extrem de fragila, cu lupte de insurgenta care dureaza de aproape jumatate de secol (poate mai mult). De facto, nord-vestul tarii este controlat de rebeli “Al-Houti”, care se lupta cam de trei decenii cu regimul de la Sa’ana. Teritoriul din apropierea stramtorilor Bab-el-Mandeb, Lahaj, este de facto secesionist si cam peste tot Al-Qaeda s-a regrupat dupa loviturile primite in Afganistan. Prezenta lor preponderenta este in muntii din Nordul Yemenului, la granita cu Arabia Saudita.  Sunt sigur ca analize mult mai complicate sunt facute unde si de cine trebuie. Accelerarea haosului in Yemen ar fi poate o mare tragedie pentru toata lumea, in special pentru preturile de petrol din regiune.

Pentru cei care doresc mai multe detalii despre Yemen, propun trei articole postate pe Politeia Geopolitical Analyses ( primul, al doilea  si ultimul)

In sfarsit cateva concluzii din punctul meu de vedere:

1. Sa nu ne asteptam la minuni in Magreb si Orientul Mijlociu, nimic sau aproape nimic nu se va schimba din punctul european de vedere;
2. Europa trebuie sa invete cum sa se foloseasca eficient de resursele “soft power” pe care le are la indemana. Americanii au inceput deja sa inteleaga preturile “hard power” – o politica externa comuna ar fi mai eficienta. Bineinteles ca dna Ashton nu este exact personalitatea ca sa implementeze o astfel de politica;
3. Romania trebuie sa aiba o pozitie Europeana, bineinteles pana la momentul afacerilor. Aici fiecare pentru el si din nefericire in Romania jocul asta este invocat numai pentru jaful intern, in alte zone mai greu sau deloc.
4. Romania area multe atuuri, care desi mie nu-mi plac din cauza originii lor, nu pot sa ma abtin sa nu ma folosesc de vorbele atribuite lui Vespasian – pecunia non olet!