Europa, vremea lupilor şi babele care se piaptană

Mozaicul, conform definitiilor traditionale, este un ansamblu de elemente eterogene care impreuna pot alcatui o imagine clara. Cu asta m-am ocupat in ultimul timp pentru a alcatui o imagine compusa din aceste evenimente diferite in scopul de a realiza  totusi o imagine a realitatilor pe care eu cred ca le traim.

Am sa incep la nivel European si am sa dezvolt putin de la centru spre marginile teritoriului Uniunii. Intr-un articol urmator am sa incerc sa dezvolt o teza si la nivel national.

In Europa problema bancilor a trecut de la stadiul cronic la cel acut, aproape terminal, fara o operatie drastica de amputare a necrozei financiare. Toata lumea stie ca miliardele necesare Greciei nu sunt o mare problema pentru statele puternice ale Europei, problema este ca in afara Greciei exista o coada de “nevoiasi cu mana intinsa” care se uita cu jind la posibilitatea moratoriului financiar pentru greci. La fel de bine toata lumea stie ca nici un moratoriu nu va salva Grecia si singurul lucru pe care il pot face creditorii este sa stearga o parte substantiala a datoriei. Economia Greciei nu va putea plati niciodata nici macar dobanzile, ca sa nu vorbim de datoria integrala.  Care este rezolvarea si cum trebuie aplicata, ei bine aici incepe adevarata problema care ne aduce la posibilitatea sfarsitului lunii de miere a cuplului “merkozy.”

Merkel încerca sa evite niste cheluieli care nu pot fi recuperate  pentru a salva niste debitori “lipsiti de responsabilitate” pe spinarea contribuabililor germani. In acelasi timp, Germania se lupta pentru independenta Bancii Centrale Europene (BCE) şi doreşte ca ea să nu fie implicată în Fondul European de Stabilitate Financiara (FESF), destinat sa sustina tarile cu mari probleme financiare (PIIGS).

Sarkozy vrea in primul rand sa castige alegerile prezidentiale programate anul viitor  in Franta. Presedintele Francez  apara in primul rand bancile franceze care sunt expuse la maximum si care au o expunere dubla fata de cele germane in tarile PIIGS + Belgia. (Vezi T-1)

Daca cineva crede ca Grecia este adevarata problema se inseala amarnic – adevarata problema este Italia, cu politica ei porcoasa si cu escrocul de Premier cu care s-au pricopsit. Ghiciti cine este marele creditor al Italiei? Ati ghicit, tot bancile franceze. Si aici cifrele sunt devastatoare, expunerea francezilor fiind dubla fata cea a germanilor. Motorul franco-german, care trebuia sa scoata zona-euro din mlastina, nu poate functiona atata timp cat si manopera de asamblare si combustibilul sunt de la nemti si francezii se ocupa de cosmetica si PR.

Intorcandu-ne la zona in afara monedei unice observam un fenomen extraordinar, as spune unul aproape istoric. Cu ajutorul unei analize Stratfor (care nu intentiona de loc sa se ocupe de fenomen decat marginal) se poate observa tendinta unor foste imperii sa-si recastige influenta cu ajutorul unei “colonizari financiare”, termenul imi apartine si nu este deloc impropriu. Daca ne vom uita la harta pe care am insemnat-o cu T-2, veti putea observa vectorii de dezvoltare a posesiunilor financiare ale suedezilor, austriecilor si ale grecilor. Cele trei state au incercat in “zilele bune” ale Uniunii Europene sa-si refaca zonele de influenta considerate de ei ca istorice. Suedezii acaparand de facto piata financiara a Danemarcii si a tarilor Baltice. Austria a incercat sa-si refaca zonele de influenta  dinaintea Primului Razboi Mondial si grecii ca grecii au incercat sa “fure” balcanii. Suficient sa vezi harta ca sa intelegi tendinta si sa mai intelegi de ce Basescu batea seaua greceasca ca sa inteleaga calul austriac. (Vezi T-2)

Propun si lecturarea unei analize foarte interesante publicate integral pe Politeia Geopolitical Analyses.

Pe Politeia Europeana puteti citi o completare a materialului de mai sus – Inamicul public nr. 1 – “pieţele financiare”