Despre “moment” şi “masa critică”

Sunt foarte sigur ca printre membrii si suporterii miscarii “Noua Republica” sunt sociologi mult mai buni decat mine, probabil si analisti mai buni – intotdeauna am considerat ca inca o opinie cinstita nu poate fi daunatoare. Deci sper ca ceea veti citi in randurile acestui articol vor folosi celor care cred in aceasta miscare si in viitorul ei public si pana la urma cel politic.

In primul rand despre o lozinca interesanta si cu semnificatii multiple “Miscarea prinde radacini”, desi eu am crezut intotdeauna ca radacinile au fost acolo cam de multicel. Ceva sau cineva trebuia sa creeze evenimentele propice cresterii unei tulpini. S-au creat! Deci noi vorbim deja de mugurii unei impliniri care s-a creat din radacinile sperantei care a existat dintotdeauna.

Am vazut dimineata cifrele inregistrate si distributia lor locativa (geografica). Sper din tot sufletul ca ele nu vor fi publicate si distribuite cu grija necesara si asta din trei motive: (1) Numarul membrilor nu reflecta numarul sustinatorilor; (2) sunt destul de numerosi  pentru a creea iluzii de suficienta pentru optimisti sau lipsa de impact serios pentru cei pesimisti; (3) distributia geografica nu arata nici pe departe adevaratul potential al miscarii. De aici – securizarea datelor acum este mai mult decat importanta, este esentiala.

Masa critica, din punct de vedere al unei dinamici sociale, este profund dependenta de “momentul” pe care l-a creat mesajul / mesajele socio-politice pe care le-a generat miscarea. Din punctul meu de vedere masa critica este numarul suficient de membri si suporteri care pot duce la inregistrarea miscarii ca partid politic. Asta nu inseamna ca personal, acum,  mi-as dori aceast lucru. Deci cred ca numarul ar trebui sa ajunga la 40-50 de mii de membri si suporteri.

Mesajele creatoare ale momentului care vor duce la formarea acestei mase critice trebuie sa fie putine si scurte. Justificarile trebuie sa fie adevarate, profesionist elaborate si bazate pe date controlabile.

Pentru mine lucrurile sunt foarte clare:

1. Stat de drept – institutii functionale si o noua Constitutie;
2. Lupta neîmpaciuitoare împotriva coruptiei si a clientelismului politic;
3. Sistem electoral reprezentativ, inclusiv vot prin corespondenta pentru diaspora; Respectarea referendumului din 2009;

Restul va veni in timp! Deocamdata este nevoie de gasirea numitorului comun cel mai cuprinzator.

Pe Politeia Europeana puteti citi articolul: Nobel pentru “patologie” economica 🙂