Trezirea din iluzii a „prizonierului instituţionalizat”

Am sa incep articolul cu ajutorul unui citat, mai mult sau mai putin adecvat, dintr-un articol tradus de mine in limba romana a unei analize STRATFOR despre Romania si vecinii ei. Analiza respectiva a starnit multe divergente acum un an cand a fost publicata si a fost preluata de presa centrala. Bineinteles, autorul, care nu este in nici un caz sfant, a fost criticat si cotat ca o reminiscenta a razboiului rece. Aveti originalul in limba engleza si traducerea unor fragmente in postarea mea din 15.12.2010. Zice STRATFOR:

“Romania a iesit din 70 de ani de catastrofe continue visand lucruri simple si neavand iluzii ca acestea vor fi usor de obtinut sau ca le vor putea controla. Ca toti vecinii lor, dar poate cu o intensitate marita, romanii au crezut ca salvarea lor sta in organizatiile Vestului. Daca li s-ar permite sa acceada in NATO si mai ales in UE, acestea vor avea grija de securitatea lor nationala, ca si de nevoile economice. Romanii au dorit sa devina Europeni pentru ca a fi  numai roman era periculos.

Cand ma gandesc la Romania imi vine in minte termenul „prizonier institutionalizat”. In SUA, cand cineva sta in inchisoare prea mult devine „institutionalizat”, adica nu mai poate sa se imagineze traind independent, fara ca cineva sa-i spuna intotdeauna ce sa faca. Pentru Romania, independenta nationala a fost un proces de acomodare fata de natiuni si imperii mai puternice. Asa ca, dupa 1991, Romania a cautat pe altcineva careia sa i se subordoneze. Mai mult, Romania a atribuit acestor entitati – NATO si UE -puteri extraordinare. Odata intrata in ele totul va fi bine. Si pana recent asa a fost, in termenii nevoilor modeste ale unei victime istorice. Problema Romaniei este ca aceste sanctuare sunt in mare parte iluzorii. Se uita la NATO pentru aparare, dar NATO este o organizatie consensuala si un singur membru poate bloca orice decizie. Romanii par sa prefere iluzia confortabila.”

Daca ne place sau nu, daca vom considera cele mentionate mai sus ca realitati sau nu, acesta este exemplul unor perceptii pe care le au unii despre noi si despre faptele petrecute in istoria noastra recenta. Intre timp, s-au intamplat doua lucruri importante. Primul ar fi acordul convenit intre Romania si Statele Unite ale Americii in legatura cu scutul impotriva rachetelor balistice si „Declaratia comuna privind Parteneriatul Strategic pentru Sec. XXI intre SUA si Romania”. Al doilea eveniment ar fi refuzul de a admite România in spatiul Schengen din cauza vetoului impus de Olanda si Finlanda. Cred ca “The New York Times” are dreptate cand mentioneaza ca masura luata la Bruxelles are “impact practic redus sau chiar inexistent pentru majoritatea cetăţenilor celor două ţări, care pot călători fără dificultăţi în Uniunea Europeană, dar reprezintă o lovitură politică pentru cele două guverne, care sunt sensibile în privinţa considerării lor drept ţări de categoria a doua.”

Schengen nu este problema, nici macar “dispretul politic” reprezentat de atitudinea Olandei nu este cine stie ce grozavenie, ci uzurparea unor drepturi contractuale, ancorate intr-un tratat semnat de ambele tari si care sta la baza Uniunii Europene – Tratatul de la Lisabona. Mai grave, poate si mult mai dificile ar fi problemele care pot fi legate de functionalitatea Tratatului de Alianta NATO.

Trebuie sa fi complet tampit sa crezi ca vre-un soldat olandez ar lupta pentru apararea Romaniei in cazul unui posibil conflict. La fel de convins ca inversul nu ar fi reciproc si Romania si-ar respecta obligatiile contractuale in acest caz pana la ultima virgula.

Important este sa intelegem clar ca atitudinea Olandei nu este numai un fenomen anti-romanesc sau anti-bulgar, ci erodeaza tratatele de baza ale Uniunii Europene. La fel de clare sunt problemele interne ale Olandei si faptul ca guvernul este sustinut de “vadimul” local, Geert Wilders, care mentine  de fapt guvernul lui Mark Rutte la guvernare. Tot de inteles este ca cei un milion si jumatate de alegatori olandezi care l-au votat pe Geert Wilders s-au saturat de cele 4 decenii de “Multiculturalism”, emigrare ilegala si aproape o ocupatie civila a Olandei. Ce sunt insa de vina romanii si Romania?

Adevarat, Romania exporta tigani cu miile si acesti tigani nu ajung in Olanda si Finlanda sa munceasca cinstit, la fel de adevarat ca Justitia Romaneasca este la fel de eficienta ca cea din Burkina Faso (sper ca nu-i jignesc pe africani) totusi Romania nu reprezinta numai tiganii si justitia de gen african, ci si afacerile si investitiile pe care le are Olanda in Romania, care au atins respectabila suma de  11 miliarde de euro si exporturile de 1 miliard de euro anual. Deci banii sunt buni, dar romanii put?

Romania si romanii nu au comis niciodata atrocitatile pe care Imperiul Olandez le-a comis in doua secole in coloniile lor si nici nu a vandut oameni ca sclavi si in nici un caz nu au trimis-o pe Ana Frank la Auschvitz – olandezii au fost cei care au  facut-o.

Astazi am citit ca Olanda se impotriveste fata de abordarea subiectului la intalnirea sefilor de stat ai Uniunii, care va avea loc în perioada 17-18 octombrie la Bruxelles. Asta in nici un caz nu trebuie sa se intample!

In cazul apararii, Romania a reusit sa cumpere o “poliţa de asigurare” fata de cea existenta cu NATO, parerea mea ca ar fi necesara una suplimentara in legatura cu UE.

Pe Curs de Guvernare puteti citi o postare complementara in acest subiect – Gingăşii europene