Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Sâmbătă la Operă: Mozart – Don Giovanni

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat care făcea parte din   Imperiul Roman-German (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prinţului arhiepiscop din Salzburg. La nastere, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, şi-a luat numele de „Amadeus”, traducerea latină a lui “Theophilus”.

La vârsta de 5 ani, înainte de a şti să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obţine de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol”. Acest turneu va dura 9 ani! Prima apariţie are loc la München, unde Wolfgang execută muzică la clavecin în faţa prinţului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în faţa familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris şi Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franţa, Elveţia şi Bavaria. Între decembrie 1769 şi martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florenţa, Roma şi Napoli au fost principalele staţiuni de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlineşte 16 ani şi pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), renumit pedagog în arta compoziţiei. La întoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcţie rămîne timp de şase ani, deşi relaţiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l de servitor şi interzicându-i să părăsească oraşul Salzburg. Nemaiputând suporta umilinţele, Wolfgang îşi dă demisia în 1777 şi pleacă, însoţit de mama sa, la München, unde solicită un angajament la curtea prinţului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă tentativă nereuşită la Mannheim, se hotărăşte să-şi încerce soarta la Paris, unde – în timpul turneului din 1763 – avusese mult succes. Publicul parisian nu-şi mai amintea însă de copilul minune de atunci şi Mozart se loveşte de multe greutăţi. La toate acestea se adaugă moartea mamei, care îl însoţise peste tot. Starea lui morală se ameliorează cu greu, compoziţiile sale încep să fie apreciate. Lipsurile materiale îl constrâng totuşi să părăsească Parisulse intoarce  din nou in ianuarie 1779 la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuşi în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului.

La 4 august1782 se căsătoreşte cu Constanze Weber. La 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care – până atunci foarte reticent – constată cu satisfacţie reuşita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: „Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut”. La sfârşitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif – prezent în sală – se ridică în picioare agitându-şi pălăria şi strigând „Bravo Mozart !”. În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobişnuit, lucrează cu obstinaţie la splendidele cvartete dedicate lui Haydn şi la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluţionară, ca muzică şi conţinut istoric.

În timp ce Mozart termină compoziţia operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăveşte şi moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educaţia muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie şi contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.

Între 1784 şi 1786, Mozart realizează în medie o compoziţie la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga şi este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puţin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise şi protectorul său, împăratul Iosif II, care îl numise compozitor al curţii imperiale.  În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obţine un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficienţă renală.

Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era: hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Probabil cauza morţii lui Mozart trebuie căutată într-o boală în timpul copilăriei lui. Medicina modernă tinde spre o infecţie cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, şi ca urmare s-a produs o insuficienţă cardiacă şi care a antrenat şi afectarea altor organe. La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la compoziţia Requiem-lui, pe care nu va reuşi să-l termine. Există mărturii că Requiemul a fost comandat compozitorului de o persoană necunoscută, care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în straie de culoare neagră. Persoana a fost mai tîrziu identificată. Acesta era un slujitor al unui conte vestit. Contele, pe numele Welsegg, avea intenţia de a se interpreta Requiem-ul compus de Mozart cu ocazia încetării din viaţă a soţiei sale, reclamând creaţia drept o compoziţie proprie. Despre această întîmplare Mozart nu a mai aflat. El era convins că muzica şi-o scrie pentru propria sa moarte. În ziua de 5 decembrie 1791, viaţa scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart moare. Avea numai 35 de ani.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menţionat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 şi nr. 41 Jupiter.

A compus 27 concerte pentru pian şi orchestră, 7 concerte pentru vioară şi orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă şi flaut, pentru corn şi orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menţionat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară şi pian, trios pentru vioară, violoncel şi pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.

Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate şi astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.

A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană şi orchestră, oratoriul „Die Schuldigkeit des ersten Gebots” şi, în fine, „Requiem”-ul în re minor.

Don Giovanni – Don Giovanni este o operă a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte. Premiera absolută a operei a avut loc la Praga, la „Ständetheater”, la data de 29 octombrie 1787, sub conducerea muzicală a compozitorului.

Bibliografie si citate:

Abert, Hermann (2007). W. A. Mozart. Cliff Eisen (ed.), Stewart Spencer (trans.). New Haven: Yale University Press.
Sadie, Stanley, ed (1998). The New Grove Dictionary of Opera. New York: Grove’s Dictionaries of Music Inc..
Sadie, Stanley, ed (1980). The New Grove Dictionary of Music and Musicians (6th ed.). London: Macmillan.
Wiki-Commons

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Buona sera Theophyle,

    Vreau să îmi reînnoiesc mărturisirea că „In Theophyle I trust”, în aceste vremuri de o încărcătură istorică particulară. Viziunea dvs. este, în măsura în care am avut şi eu ocazia să citesc în particular (nu sunt istoric de profesie), corectă istorică şi sinceră intelectual, calităţi rare pe scena dezbaterii publice româneşti.

    Personal, sunt mai puţin entuziasmat faţă de ideea de stat naţional decât dumneavoastră, şi un pic mai ataşat de libertatea individuală ca valoare politică supremă. Statul naţional este bun în limitele bunei credinţe a elitelor, iar dacă în alte părţi aceasta există predominant, la noi pare să existe minoritar, accidental.

    Cred că nu avem suficient Hayek în discursul politic de astăzi. „The Use of Knowledge in a Society”, acea demonstraţie a bunului simţ ca unealtă optimă de „politică publică”, acea pledoarie împotriva ridicolului „tehnocraţilor binelui public” şi pentru revenirea la libertatea individuală ca sursă permanentă a diseminării valorii tuturor membrilor comunităţii, pare a fi demonstrată pe zi ce trece mai puternic.

    Principalii inamici ai libertăţii individuale, dar şi ai bunăstării economice au devenit în acest moment hazardul moral în marea finanţă (notă: lucrez într-o bancă de investiţii), democraţia deficitului bugetar şi politica monetară a banilor fiat. Toate acestea sunt generate direct sau indirect de un tip de stat naţional prost înţeles, acela al utilizării resurselor sclavilor de către luminaţii din diferitele fracţiuni politice sau autorităţi (mă refer în special la băncile centrale), sub numele utopic de „stat social”.

    Metamorfoza statului naţional, care se petrece sub ochii noştri, este până la urmă marele câştig al crizei. Limitarea puterilor conducătorilor şi a debandadei cu bani publici prin reguli organice a devenit principala prioritate mondială.

    Toată lumea a aflat, pentru a n-a oară, cât de puţin ştim despre noi înşişi. Acelaşi Hayek spunea “The curious task of economics is to demonstrate to men how little they really know about what they imagine they can design.”

    Traian Băsescu, ce a ţinut un discurs bestial la London School of Economics (nu el l-a scris, ştiu cine dar nu spun), nu a făcut decât să reitereze aceste adevăruri simple.

    http://tismaneanu.wordpress.com/2011/06/07/10789/

    Deşi este neîndemânatic câteodată în afirmaţii şi acţiuni, Traian Băsescu este cu un cap peste orice alt lider post-revoluţionar, inclusiv peste maleficul amic al Moscovei, şi va fi reţinut ca atare de istorie.

    Bogdan P

    02/07/2011 at 8:59 pm

    • a, şi pentru că mie nu prea îmi place Mozart, răspund cu un umil Fauré, auzit în St. Paul’s săptămâna trecută:

      Bogdan P

      02/07/2011 at 9:03 pm

      • Excelent 🙂

        mar

        02/07/2011 at 10:01 pm

  2. Salut Theophilus 🙂
    In sfirsit o postare in care nu sint afon . 🙂
    Amadeus a fost un mare client al meu . Factura a fost platita de tatal lui , Leopold . Documentele nu mint . 😆
    Aici muzicaseta cu autograf original primita dupa terminarea lucrarilor . 🙂

    Ștefan A.

    02/07/2011 at 9:12 pm

  3. Don Giovanni, don Juan, oaspetele de piatra(Puskin), ….o tema vasta si incitanta ca si muzica marelui Mozart.

    andrzej

    02/07/2011 at 9:16 pm

  4. ela

    02/07/2011 at 9:17 pm

  5. Propun cateva amanunte legate de eroul acestei opere cat despre auorul fictiunii care sta la baza libretului operei: http://www.amosnews.ro/2009/index.php?name=News&file=article&sid=266228&theme=Printer

    andrzej

    02/07/2011 at 9:22 pm

  6. Buna seara! 🙂

    mai Stefane, nu ma innebuni! Miine-poiminne vii si cu factura care demonstreaza ca pina si Orfeu isi cumpara compozitiile de la tine 😆

    Cetatean

    02/07/2011 at 9:23 pm

    • 😆

      Ștefan A.

      02/07/2011 at 9:25 pm

      • Salut cetatean 🙂
        Am furnizat si tablitele pe care un prieten a scris niste legi sacre . 🙂 Nu a vrut factura . 😆

        Ștefan A.

        02/07/2011 at 9:27 pm

  7. Stefan, asta era clientul tau ? 😆

    ela

    02/07/2011 at 9:29 pm

    • Salut ela 🙂
      Inteleg ca pentru notorietate se face orice dar asta e un pic diliu cum se spune pe malul Somesului . 🙂

      Ștefan A.

      02/07/2011 at 9:38 pm

    • 😆

      mar

      02/07/2011 at 10:16 pm

  8. Stafane, tablitele alea contin 10 legi sau un cod? 😆

    Cetatean

    02/07/2011 at 10:17 pm

  9. Sper ca cele 10 legi si codul au trecut de proba exceptiei de neconstitutionalitate si ca mod Predescu semnase pe ele in calitate de judecator CCR 😉

    Cetatean

    02/07/2011 at 10:18 pm

  10. mar

    02/07/2011 at 10:22 pm

  11. Buna Dimineata 🙂
    Postare noua!

    Theophyle

    03/07/2011 at 7:44 am

  12. […] More here: Sâmbătă la Operă: Mozart – Don Giovanni […]


Comentariile sunt închise.