Grăunţe din mâna lui!

Redistribuirea avutiei nationale si politicile publice legate de acest subiect sunt vechi de cand lumea. In multe din versetele Bibliei si comentariile aferente le putem recunoaste. Istoric vorbind, primele masuri adevarate in acest sens apartin Republicii Romane ale secolului al III-lea î.Hr. Primele marturii nu le veti gasi in Capitalul lui Marx, ci la Titus Livius – Ab urbe condita (De la fondarea Romei), cartile VI si VII. Legislatia Republicii Romane, in sensul detinerii si justificarea averilor, ar putea fi tradusa si implementata imediat pentru ca ea strabate timpurile, fiind recenta si adecvata, asa cum a fost formulata acum doua milenii si inca trei secole – maruntis.

Daca stimatii nostri judecatori de la Curtea Constitutionala ar fi avut timpul si mijloacele de a studia Lex Baebia si evolutia mai tarzie, Lex Baebia de Ambitu, ar fi inteles aberatia gigantica legata de felul in care au interpretat subiectul “averilor ilicite” si a coruptiei electorale legate de folosirea acestor averi, care perpetueaza motivatia legislativului de a crea legi fara cap si fara coada si judecatorilor de a le interpreta ca pe oracolele sibilice . Lex Cassia  si Lex Cassia Tabellaria ar fi rezolvat si imunitatea parlamentara si votul secret cu “bilele la vedere” si in sfarsit, ANI (Agentia Nationala de Integritate)  ar fi avut puterea pe care a avut-o chestorul (Quaestor) roman (unul din cei zece  ai republicii – care trebuia sa se implice in respectarea acestor legi). Adevarat, noua ne place sa fim urmasii lui Traian numai la meciurile de fotbal ale selectionatei nationale sau la cantarile dupa cateva pahare de vin.

Idealul lui Karl Marx s-a infaptuit in Romania pe 11 iunie 1948, exact acum 63 de ani, cand a intrat in vigoare “Legea nr.119” pentru naţionalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, prin care statul român naţionaliza toate resursele solului şi subsolului care nu se găseau în proprietatea sa la data intrării în vigoare a constituţiei Republicii Populare Române din 1948, precum şi a întreprinderilor individuale, a societăţilor de orice fel, asociaţiilor particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi şi telecomunicaţii, etc.. Tot ce insemna avutie nationala a trecut in mainile unor oameni care habar nu aveau ce sa faca cu ele in afara de a crea cea mai mare si mai prapastioasa tragedie pena in 1990, cand Ion Iliescu a reusit sa comita una mai mare si mai tragica!

Aceasta lege a fost abrogata partial de Legea nr. 15/1990, care trebuia sa fie inceputul redistribuirii avutiei nationale, confiscate de comunisti. Prin Legea nr.58/1991 a inceput adevarata tragedie a acestui proces infam de imbogatire “legala” a fostelor cadre ale PCR, apropiatii lor si crearea celor doua organisme prin care “statul iliescean” si-a consolidat parghiile de putere pana in zilele noastre – Fondul Proprietăţii de Stat (FPS)  si popularea intensiva a noilor Servicii de Informatii cu cadrele fostei Securitati comuniste, ambele dedicate protejarii “statului iliescian”. Cuponiada, privatizările frauduloase, loteriile cu castigatori  si perdanti destinati (jocurile piramidale,  bancile devalizate si “fondurile de investitii”) si mai tarziu asa numitele “afaceri compensatorii” s-au metamorfozat in “baietii destepti de la energie” si la drumarii vesnici. Roman Braşov,  IMGB,  Combinatul Siderurgic Reşiţa (CSR) , Petrom, Romtelecom, Sidex, Combinatul Siderurgic Reşiţa, IPRS Băneasa, Balneoclimaterica Sovata, Tractorul Braşov, Automobile Craiova sunt cateva nume care probabil nu zic prea multe tinerei generatii, ele sunt insa itinerariul tragediei romanesti sub egida statului iliescean.

Din nefericire, acest “stat iliescean” s-a consolidat mult prea temeinic si adanc pentru a mai fi dezradacinat. Ultimele baliverne ale Curtii Constitutionale au demonstrat-o, noua nu ne ramane decat sa asteptam un eveniment care va putea repune in drepturi poporul roman printr-o redistribuire corecta a avutului national. Deocamdata, cel putin pentru o mica retributie morala, ANI trebuie sprijinit cu darzenie cel putin pentru sanitatea acestui popor. Cine stie poate evenimentele universale vor facilita un nou inceput, pentru ca de la institutiile “statul iliescean”  nici o speranta.

Am scris acum un an despre Web Bot Project si “Calugarii Timpului” (The Time Monks), putin SF putina realitate. Am citit ultimele lor predictii, s-ar putea sa fie mai curand decat unii isi inchipuie ( vezi articolul “La o bere cu un profet modern”, publicat de Politeia pe data de 18/07/2010. Nu trebuie citit cu prea multa seriozitate, desi cine stie, in ultima perioada multe lucruri se chiar potrivesc! ).

Bibliografie: Livy, Rome and Italy: Books VI-X of the History of Rome from its Foundation, Penguin Classics, ISBN 0-14-044388-6