Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Sâmbătă la Operă: Verdi – Traviata

Giuseppe Fortunino Francesco Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole, în apropierea Parmei, Italia. Părinţii săi, Carlo Giuseppe Verdi şi Luigia Uttini, deţineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia. Giuseppe ia lecţii de muzică de la organistul din comună, făcând exerciţii acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă şi-i plăteşte lecţii de muzică la un nivel mai ridicat.

În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depăşise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primeşte postul de maestru de muzică al comunei şi se căsătoreşte în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia şi Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcţia muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obţinând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi şi a celor doi copii.

Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obţine la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte şi interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoţească până către sfârşitul vieţii.

În 1848 se mută la Paris. Din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de „Trilogia populară”, şi anume: Rigoletto, Il Trovatore şi La Traviata, la care se mai adaugă şi I vespri siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabileşte împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea „Sant’Agata” din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se reprezintă Un ballo in maschera („Bal mascat”). În acelaşi an se căsătoreşte cu Giuseppina Strepponi.

Din 1861, Verdi ia parte şi la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mişcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominaţia austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ‘ Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-şi întrerupe activitatea muzicală şi dă la iveală opera La forza del destino („Forţa destinului”) şi Messa di Requiem, celebrată în 1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivităţile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera Aida. În 1887, este reprezentată capodopera sa Otello iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff, după care se retrage la „Sant’Agata” şi îşi ia adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge şi el din viaţă la Milano, la 27 ianuarie 1901.

La traviata

Una din operele din “Trilogia Populara”  a fost compusă de Giuseppe Verdi pe libretul în limba italiană al lui Francesco Maria Piave. La baza operei stă romanul lui Alexandre Dumas fiul, “Dama cu camelii”. Premiera operei a avut loc la Teatro La Fenice din Veneţia, în data de 6 martie 1853. Prima reprezentaţie a fost un eşec, datorat în primul rând mediocrităţii interpretării. Abia la reprezentaţia din 6 mai 1854 pe mica scenă a teatrului San Benedetto, tot de la Veneţia, opera a avut un nare succes. In Romania primul spectacol cu aceasta opera a avut loc Timisoara pe 9 februarie 1855.

Traviata a fost inspirată de Rose Alphonsine Plessis (1824 – 1846. Născută în satul Nonant, nu departe de oraşul Bayeux din Franţa), care a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsă la Paris fără bani, a început să practice prostituţia. La 18 ani devenise deja o cunoscută ca una din cele mai scumpe curtezane („La Traviata”). Spre a scăpa de urmărirea familiei, şi-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis. În această perioadă, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas-fiul (1824 – 1895), care s-a îndrăgostit de ea şi cu care a avut legături amoroase. Legătura lor au continuat chiar şi după căsătoria ei, până la prematura ei moarte, în urma unei tuberculoze, in  1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o mulţime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre. În anul 1848, Alexandre Dumas fiul a publicat romanul „Dama cu camelii”, roman puternic autobiografic, care a servit apoi ca sursă de inspiraţie pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi, La Traviata, cu singura diferenţă că în operă, personajul feminin apare sub numele de „Violetta Valery”.

Bibliografie, note si citate:

Cosma, M. Capodopere verdiene,  , București: Editura U.N.M.B. 2008

Wikicommons under GNU

Anunțuri

23 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Theophyle, Stefan A. ,
    multumesc pentru raspunsuri si link.
    O sa ascultam si muzica.

    victor L

    11/06/2011 at 8:35 pm

  2. Aici sint si eu de acord . E placut sa asculti Verdi . Mai ales alaturi de tantii aia din poza , imbraca cu rochia albastra . 🙂

    Ștefan A.

    11/06/2011 at 8:37 pm

    • Tot cu tantii, dar nu are rochie albastra 🙂

      mar

      11/06/2011 at 8:41 pm

  3. Buna seara, buna seara.
    Chiar ma gandeam ca ptr sambata muzicala ai sa pui ceva opera!
    Din „Triologia populara”, opera mea preferata este totusi Trubadurul. In rest frumoase clipuri iar Angela Gheorghiu este una din cele mai frumoase si emotionante Violete.

    clemycali

    11/06/2011 at 8:42 pm

  4. superb, multzumesc mult.

    theo

    11/06/2011 at 8:49 pm

  5. Buna seara ! 🙂

    Un moment de istorie, un „nugget” dintr-o arhivă:

    oldhashu

    11/06/2011 at 8:54 pm

  6. mar

    11/06/2011 at 9:07 pm

  7. Sint fan Virginia Zeani

    skorpion

    11/06/2011 at 9:10 pm

  8. Frumoase serile de sambata ale lui Theophyle. Cel putin pentru cei care nu pot pleca de acasa si raman cu netul, ca mine.

    luminita

    11/06/2011 at 9:23 pm

    • si pentru voi fac asta 🙂

      Theophyle

      11/06/2011 at 9:24 pm

  9. off topic 🙂
    Astazi la Roma – Italia a avut loc mega demonstratia gay – lesbiche – transexuali , s.a.m.d. . 🙂
    In seara asta si dupa demonstratie , tot la Roma va cinta Lady Ca Ca . Pardon . 🙂 Lady Ga Ga .
    Dat fiind ca a venit gratis (marketing frate nu gluma ) , va cinta putin timp . 15- 30 mimute max . 😆
    Dificil sa cinte mai mult timp . Depinde cum hotareste business man care ne este domnisoara respectiva . 🙂

    Ștefan A.

    11/06/2011 at 9:30 pm

    • Nu este in loc de ne este . 🙂 berea are efecte colaterale . 😆

      Ștefan A.

      11/06/2011 at 9:32 pm

  10. 2.000 de tigani primiti in audienta la Vatican . Prima data in istorie si cu ocazia sarbatoririi fericitului Zeffirino ( Ceferino) Gimenez Malla (1861- 1936 ) , martir de origine gitana .

    Ștefan A.

    11/06/2011 at 9:40 pm

  11. Un cor celebru, cunoscut pe vremea Împușcatului ca poantă a unui banc pe care acei cu ceva ani „în dotare” poate și-l mai amintesc! 😉

    oldhashu

    11/06/2011 at 9:46 pm

  12. O voce fantastica . Maria Callas – la Traviata .

    Asta sa nu ziceti ca vorbesc doar la arme , bani si lingouri . 🙂

    Ștefan A.

    11/06/2011 at 9:47 pm

  13. Ștefan A.

    11/06/2011 at 9:51 pm

  14. Un colos al muzicii.

    mar

    11/06/2011 at 9:58 pm

  15. amintiri…
    Bucuresti
    iarna anului 1987-1988,
    Romania – cel mai crunt lagar socialist european – fara caldura, cu multe intreruperi de lumina,
    adeseori fara gaze, fara hrana, fara informatii de afara, fara pasaport, fara libertate!

    Opera Romana din Bucuresti.
    Nabucco de Verdi…

    Se cintă corul sclavilor – spectatorii sunt cuprinsi de incordare, sperante, teama, emotie puternica, vibra in ei/noi senzatia ca sintem sclavi in aceasta tzara – si cind s-a terminat Corul, absolut toata sala, inclusiv spectatorii din balcoane, s-au ridicat in
    picioare si au batut frenetic din palme….cerind un bis, bis, bis……..si a mai fost un bis senzational cu corul sclavilor – aveai impresia ca la Opera Romana mai traieste doar un singur suflet imens, care vibra prin toti porii…..

    al doilea bis nu s-a mai dat, desi sala il cerea cu frenezie…

    a fost fantastic, coplesitor….o amintire de neuitat!

    skorpion

    11/06/2011 at 10:43 pm

    • Skorpy, salut! 🙂

      Era atunci o asteptare, o dorința de evadare din realitatea atât de încremenită, de șablonata până și la nivelul de adresare între persoane că o replică mai hazlie din „Romulus cel Mare” pe scena Nationalului bucureștean – „Împărații trec, găinile rămân” rostită ce-i drept cu inegalabilă măiestrie de Radu Beligan păru un act de curaj…

      Subtextul pentru Corul sclavilor… care a favorizat reactia sălii în care toți stiau bancul: Corul sclavilor făcea parte din „opera de construire a socialismului”! 😀

      oldhashu

      11/06/2011 at 11:19 pm

      • asa este, oldH,
        🙂

        skorpion

        11/06/2011 at 11:27 pm

  16. Buna dimineata,

    Tot un gen al operei – opera bufa. Vanghelie din salariul de primar cinstit si de stanga merge la nuna cu elicoperul : evil:
    http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/fite-de-primar-vanghelie-a-venit-la-o-nunta-cu-elicopterul-228086.html

    mar

    12/06/2011 at 9:23 am

  17. Buna Dimineata,
    Postare Noua 🙂

    Theophyle

    12/06/2011 at 9:57 am


Comentariile sunt închise.