O altă Constituţie şi sfârsitul statului iliescian

Postat de @Cetatean

Traian Basescu a intrat in ultima sa lupta politica, care poate parea din start pierduta intrucit nu vizeaza nimic altceva decit reformarea din temelii a chintesentei statului iliescian, anume sleampata, neclara si imobila constitutie iorgovaniana.

Constitutia iorgovaniana poarta in intregime chipul parintelui ei spiritual, Iliescu Ion: aparent democratica si moderna (precum rinjetul emanatului ucigas de tinere vlastare ale Revolutiei deturnate cu nepretuit ajutor sovietic) insa in realitate hidoasa precum talpa iadului, prin viziunea ei imobilista si retrograda despre raportul poporului roman cu sine insusi si cu clasa politica emanata.

Traian Basescu a deschis ultimul front al activitatii sale politice in calitate de sef al statului, si pare hotarit sa ucida cu mina lui aceasta Constitutie care e perfida tocmai prin aceea ca are in ea mecanismele unui blocaj perpetuu prin care poporului ii este confiscata, de 20 de ani, suveranitatea, de catre o clasa politica ce isi aroga dreptul de a-l reprezenta in (dez)onor Parlamentul Romaniei.

Nu voi face aici o analiza in extenso a proiectului noii Constitutii. Desi vorbim de « revizuirea » Constitutiei, e de fapt « rescrierea » ei din temelii, caci Basescu a atacat inima sistemului iliescian, anume modul in care suveranitatea este delegata de catre suveran (poporul) la reprezentanti (clasa politica), in care ea este exercitata in decursul celor 4 ani de mandat si in care ea este conservata de aceeasi oameni (organizati ca o casta in care animozitatile de suprafata palesc in fata prieteniilor de adincime intre Putere si Opozitie, concepte care sunt vide cind vine vorba de interesele strategice de grup).

Pentru cine citeste modificarile propuse de Basescu, ele sunt de bun simt. Trebuiau sa fie acolo inca din 1991, ca de pilda ideea ca nu toata averea este ferita de confiscare, ci numai cea licita, sau ca un Parlament nu poate suspenda un Presedinte pentru ca asa i s-a sculat unui batrin kagebist dupa intrarea Romaniei in UE, ori ca un parlamentar toxic precum Catalin Voicu nu poate fi arestat decit daca niste colegi de partid binevoiesc sa voteze pentru acest lucru.

Faptul ca e nevoie de o revizuire a Consitutiei cu rescrierea exact a acelor articole care privesc direct atributiile si functionarea puterilor in stat arata nu ca Basescu este un Presedinte care nu stie sa intre in haina prezidentiala croita pentru Ion Iliescu, ci, dimpotriva, ca a probat-o, a simtit de la inceput ca este croita prost si ca trebuie sa faca ceva sa ii plesneasca toate cusaturile, altmiteri ea va sfirsi prin a sufoca nu numai Presedintele, ci si poporul care l-a ales si care habar nu are despre modul cum aparatcikul cu rictus fortat si-a planuit eternizarea spirituala intre filele unei Constitutii care striga din toate articolele ca este facuta pentru a frina o tara intreaga din evolutia ei naturala spre democratie reala si capitalism adevarat.

Vom mai avea ocazia sa revenim pe indelete asupra Constitutiei, deocamdata sa ne limitam la a analiza sansele acesteia de a fi adoptata de actualul Parlament.

***

Primele reactii la proiectul noii Constitutii au fost furibunde si nici macar nu ar trebui sa ne mire. Daca ai fi sa judeci astazi sansele de concretizare ale proiectului de revizuire, ai zice ca ele sunt sub zero, pentru ca baietii din Parlament nu il vor vota nici picati cu ceara. Cine ar fi nebun sa isi taie craca de sub picioare ?

I) Sa privim totusi mai indeaproape timing-ul politic. Am avut doua referendumuri in 2007, unul pentru reconfirmarea unui Presedinte suspendat abuziv de Parlament si unul pentru introducerea votului uninominal. La primul scorul a fost zdrobitor in defavoarea Parlamentului si in favoarea Presedintelui. La al doilea, in noiembrie, nu au fost prezenti nici macar 27% dintre electori, insa ciine-ciineste parlamentarii au adoptat o struto-camila uninominala desi puteau face pe-a porcii in porumb, ca tot sunt obisnuiti cu postura asta. Au votat totusi modificarea legii electorale si auc disparut listele de partid, la care tineau toti mai ceva ca la moastele unor sfinti.

Am avut apoi un referendum in 2009 pentru unicameral si 300 de parlamentari, referendum care a intrunit conditia constitutionala si legala de validare, fiind prezenti peste 50% din cei inscrisi in listele electorale.

Dupa referendumul din 2009 am avut prezenta masiva a crizei economice, care a pus in lumina nu doar eternele gauri negre ale Romaniei, ci insusi modul intim de functionare si de perpetuare al unui model comun de actiune politica, anume asistentializarea masiva a cetatenilor in sprijinul voturilor o data la 4 ani.

Criza a strins Statul de git, Statul s-a apucat, cu chiu cu vai, sa isi faca ordine prin ograda, iar noi ne-am pus miinile in cap cind ne-am dat seama ca oricita curatenie ai face, exista un pietroi de neclintit in mijlocul curtii pe care scrie : « Stat Social, Ineficient, Corupt, caut votanti creduli pe care sa ii pacalesc din 4 in 4 ani. ».

Tot romanul a simtit efectele crizei si inca o va mai simti, si acest lucru a readus in discutie problema responsabilitatii celor care au ajutat criza sa muste mai adinc in buzunare : politicienii de toate culorile, cu demagogia lor, cu clientela lor, cu siguranta lor de baieti de neinlocuit care cer suplimentari de buget si nou parc auto in ani de criza.

A cam venit vremea sa cerem obolul clasei politice pe altarul reformei. Nu doar pentru ca din 2007 tot mergem la referendumuri, ci si pentru ca e vremea ca o reducere numerica sa fie aplicata si celor care sunt in virful piramidei. Romanii s-au vazut concediati, cu salarii diminuate, zbatindu-se in somaj prelungit si cu taxe marite. Iar in astfel de vremuri, ideile de Justitie si de Dreptate au mai mare forta, cu atit mai mult cu cit ele ii vizeaza pe cei care pina mai ieri erau intangibili, anume casta parlamentarilor.

Traian Basescu stie ca nimeni altul sa foloseasca in 2012 arma culpabilizarii unui Parlament care ar refuza sa voteze revizuirea Constitutiei in sensul dorit de popor. Politicienii care se iluzioneaza ca o pot lalai ca de obicei si ca pot scapa in 2012 fara a revizui Constitutia se inseala amarnic. Traian Basescu a fost redutabil si periculos chiar si cind a avut obiectivul realegerii ca Presedinte; in acest al doilea mandat, scapat de obiectivul realegerii, joaca pe o miza enorma. Nu mai are nimic de pierdut. Alegerile parlamentare din 2012 nu se vor juca decit in orizontul revizuirii Constitutiei iar politicienii care vor vrea sa mai aiba o sansa sa fie realesi vor trebui sa voteze proiectul.

II) In al doilea rind, Basescu este un abil negociator si le va face politicienilor, in special celor din Opozitie, o oferta pe care nu o pot refuza : voteaza Constitutia si el renunta la o parte din mandat. Inca nu e singur, un an sau doi, in functie de nevoi, insa aici el a spus azi rizind « nu ma pot duce in fata Parlamentului fara sa am nimic in buzunar », intelegind prin asta ca mai are si alte propuneri pe marginea carora este dispus sa negocieze. In practica, tentatia de a scapa de Basescu este enorma pentru partidele din Opozitie, mai ales ca Basescu a avut grija sa le spuna pe 14 martie, intr-un interviu la TVR, ca are pentru ei si varianta de a le oferi inca 4 ani de stat pet usa : « Pot oferi liniste Opozitiei si inca 4 ani dupa 2012 ». O fraza care, spusa de Basescu, are de ce sa provoace fiori. Prin urmare, voteaza Constitutia si scapa de Basescu, si obtin in schimb si recuplarea alegerilor prezidentiale cu cele parlamentare sau…inca o tura de stat pe margine, timp in care si cel mai bogat baron local PSD ar da faliment, iar « junilor » Crin Antonescu si Victor Ponta le-ar creste plete albe ca ale lui Mos Craciun de nici toata pomada de la coaforul la care merge si Udrea nu ar reusi sa le mascheze.

III) Nu in ultimul rind, in procedura revizuirii Constitutiei, daca Parlamentul refuza sa voteze proiectul, Traian Basescu poate apela la Curtea Constitutionala. Nu intimplator el a invocat astazi art. 2 din Constitutie, alineatul 1 (« Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum »), amintind ca referendumul nu este consultativ, cum spun politicienii, ci este act de suveranitate al poporului, iar Parlamentul este obligat sa tina cont de vointa electoratului.

Basescu a amintit si de alineatul 2, fara insa a-l cita (« Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu »): « In articolul 2 din Constitutie se precizeaza ca poporul isi exercita suveranitatea direct, prin referendum, sau indirect prin cei alesi. Din punctul meu de vedere e o chestiune de respectare de catre Parlament a suveranitatii poporului. Nu trebuie confundat cu prevederea din Constitutie ca referendumul e consultativ. E consultativ ca forma. Nu cred ca avem ca si conditie de discreditare a demersului faptul ca nu exista o majoritate de doua treimi. Chestiunea e de responsabilitate a Parlamentului fata de votul dat de unicul detinator direct al suveranitatii, care e poporul ».

Ce poate face Basescu in situatia in care Parlamentul refuza sa se conformeze vointei poporului sa sa adopte macar unicameralul si reducerea numarului de parlamentari ?

Sa sesizeze CCR, pe motiv de conflict juridic de natura constitutionala (CJNC) intre, pe de o parte, Presedintele statului, ca mediator intre stat si societate (art. 80 : « Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”) si ca initiator al referendumului din 2009 si al procedurii de revizuire in 2011 si, de cealalta parte, Parlamentul care refuza sa isi indeplineasca o atributie, aceea de a pune in aplicare un referendum.

Definitia CJNC, asa cum o da CCR in jurisrudenta ei este urmatoarea :

« Conflictul juridic de natura constitutionala intre autoritati publice presupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor » (Decizia 53/2005).

In situatia in care Parlamentul ar refuza sa voteze noua Constitutie, doua intrebari se ridica :

a) non-actiunea Parlamentului (refuzul de a dezbate si de a vota) poate fi considerata o « actiune concreta » in sensul definitiei CJNC data de CCR ?
b) refuzul de a dezbate si vota noua Constitutie poate fi considerat un refuz de a indeplini un act care intra in obligatiile Parlamentului, refuz generator de CJNC? Altfel spus, Parlamentul este obligat, daca nu de litera, macar prin spiritul Constitutiei sa voteze o revizuire in sensul dorit de popor la referendum ?

Aparent, litera Constitutiei interzice mandatul imperativ (Art. 69, al.2. « Orice mandat imperativ este nul »), si parlamentarul nu poate fi obligat sa voteze intr-un fel sau altul nici macar o revizuire a Constitutiei pentru care poporul s-a pronuntat printr-un referendum valid.

Cu toate acestea, in situatia unui refuz, Parlamentul care s-ar prevala de calitatea de « reprezentant » al poporului si care decide sa foloseasca mandatul de reprezentant impotriva vointei poporului, confirmata prin referendum valid, ar incalca direct doua articole din Constitutie, anume art. 69, alineatul 1 (« In exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului »), si art. 2, al. 2 (« Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu »).

Cum naiba sa fii « in slujba poporului » si sa decizi ca mergi frontal impotriva vointei poporului (exercitata direct, prin referendum valid), sau cum naiba sa te prevalezi de calitatea de « reprezentant » al poporului suveran pentru a folosi suveranitatea exercitata cu delegatie tocmai impotriva suveranului care si-o exercita direct ? Nu inseamna acest fapt exercitatea suveranitatii « in nume propriu », ceea ce Constitutia interzice expres ?

Problema unui posibil conflict de natura constitutionala intre Presedinte si Parlament nu tine doar de raspunsul la intrebarea formulata mai sus, « refuzul de a dezbate si vota noua Constitutie poate fi considerat un refuz de a indeplini un act care intra in obligatiile Parlamentului ?» la care ar trebui sa raspunda CCR, ci si de raspunsul la intrebarea « Ce inseamna pentru un parlamentar a fi in serviciul poporului (art.69, al.1) din moment ce parlamentarul refuza sa aplice vointa poporului suveran ? ».

Se pare ca exista la acest nivel o ambiguitate fundamentala cuprinsa in chiar textul Constitutiei, care interzice explicit mandatul imperativ, punind totusi parlamentarul in serviciul poporului, iar aceasta ambiguitate care se refera la raportul intre popor si Parlament se regaseste si in art..2, in care suveranitatea este considerata ca exercitindu-se in egala masura prin referendum si prin intermediul reprezentantilor alesi. Cine are deci ultimul cuvint in caz de conflict intre suveran (poporul) si reprezentantii sai (parlamentarii) ?

Constitutia nu spune nimic, insa CCR statueaza, referitor la CJNC, ca « notiunea de conflict juridic de natura constitutionala nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei” (Decizia 901/2009).

Or, in cazul unui refuz al Parlamentului de a vota noua Constitutie, am avea in mod evident un conflict intre Presedinte (care invoca art.2 : suveranitatea se exercita prin referendum, si, de ce nu, art. 69, al.1 : parlamentarii sunt in serviciul poporului) si Parlament (care ar invoca art. 69, al.2 : orice mandat imperativ e nul), conflict care rezida direct in textul Constitutiei.

CCR ar fi nevoita, asadar, la o eventuala sesizare a lui Traian Basescu, sa se pronunte si sa transeze un eventual CJNC intre Presedinte (ca initiator al referendumului consultativ de revizuire a Constitutiei) si Parlament (ca reprezentant care ar refuza sa aplice vointa suveranului). Nu spun ca asa se va si intimpla, insa exista premise suficiente pentru ca CCR sa intervina, daca ar fi sesizata, deoarece Constitutia actuala este suficient de ambigua cit sa jongleze in mod periculos cu notiunea de suveranitate in asa fel incit sa nu mai stii cine are ultimul cuvint in caz de conflict intre popor si Parlament pe marginea aplicarii unui referendum valid.

In opinia mea, cele trei arme ale lui Traian Basescu, respectiv : culpabilizarea politica a Parlamentului, oferta de nerefuzat privind reducerea mandatului prezidential si solicitarea interventiei CCR pentru solutionarea unui posibil CJNC fac din revizuirea Constitutiei un proces care are ceva sanse sa se materializeze.

Intii vor urla ca e dictatura, apoi se vor opune, apoi vor negocia si in cele din urma vor vota.