Relaţiile SUA-Israel: O ultimă legiune!

O analiza pertinenta asupra relatiilor dintre aceste tari ar avea nevoie de  o intreaga carte, formata probabil din cateva volume. Sa postezi un articol de 800-1000 de cuvinte pe un blog ar fi aproape o sinucidere intelectuala a autorului. Mde’, ce sa fac, asta este subiectul si va asigur ca nu-l voi acoperi nici macar la un nivel de 1%.

In primul rand o asemenea analiza declansata de ultimele afirmatii ale Presedintelui Obama si de raspunsul fulgerator primit de la Premierul Israelian aflat la Washington necesita un proces de de-mitizare si cateva explicatii legate de aceste relatii, ambalate cu multe povesti neadevarate, mituri si conspiratii. De mentionat ca majoritatea lor sunt sustinute de ambele parti pentru a satisface necesitati politice interne sau externe.

Relatiile dintre SUA si Israel, de la inceputurile lor pe  timpul Presedintelui Truman si pana la Presedintele Obama, au variat de la foarte incordate si pana la o coexistenta mai mult sau mai putin pasnica. Daca toti candidatii la Presedintia Statelor Unite au practicat jocul promisiunilor pro-israeliene inainte de alegeri si un “skandenberg” mai mult sau mai putin fatis dupa alegeri, jocurile israelienilor au fost la fel de duplicitare. Ambele parti au practicat un Realpoltik desavarsit, cand mai intotdeauna israelieni au reusit sa castige disputele politice, in primul rand pentru ca interesele americanilor sunt diverse intr-o tara mare si complexa, Israelul fiind insa o tara mica cu spatele la zid si cu ochii spre mare.

Cea mai dificila perioada in relatiile celor doua state a fost fara indoiala administratia Eisenhower, cand America a fost guvernata de facto de fratii Dulles (John Foster, Ministru de Externe si Allen Dulles, seful CIA). Ca o mica paranteza in afara subiectului am citit un articol scris de un tanar (si promitator) analist roman in care care il proslavea pe Eisenhower ca model de presedinte. Daca respectivul ar fi citit arhivele desecretizate de curand ar fi vazut ca Eisenhower nu a facut in cei 8 ani absolut nimic in afara de a-si imbunatati handicapul la golf.

Interesant de mentionat ca asa numitele “relatii speciale” intre Israel si Statele Unite s-au nascut pe timpul singurului presedinte american care poate fi clasificat clar ca antisemit, Richard Nixon. Si asta o cunoastem dupa declasificarea documentelor din arhivele prezidentiale.

Cteva date care probabil vor schimba parerile unora dintre cei care cred ca tot ceea ce zboara se si mananca, in special fiind informati prin metodele zvonului universal:

1. Forta politica pe care o are Israelul in Statele Unite este generata de profunda legatura si adeziune a crestinilor din vestul si sudul American, asa numita Bible-belt. Numai dupa aceea se poate vorbi de adeziunea coreligionarilor evrei din SUA, care in majoritatea lor fac eforturi deosebite de a fi orice in afara de acuzati de standarde duble.
2.   67% din evreii care traiesc in Statele Unite nu au nici o legatura sentimentala fata de Israel, fata de 54% dintre crestinii din Statele Unite. Numai 13% dintre evrei au declarat ca vor sustine Israelul intr-o disputa cu administratia Prezidentiala, numarul crestinilor a fost aproape dublu, 25%.  Datele au fost prezentate de Gallup intr-un sondaj pentru organizatia evreiasca Bnei-Brith, in anul 2007.
3. Majoritatea evreilor din Statele Unite se declara liberal-progresisti, adica de stanga, sustinand in majoritatea lor candidatii presedintilor partidului Democrat. Sustinerea masiva prin vot si contributii o aveti in tabelul alaturat. Singurul presedinte Republican, care a fost votat majoritar de evreii americani, a fost Presedintele Ronald Reagan in anul 1980, cand 55% din electoratul evreiesc a votat impotriva lui Jimmy Carter.
4. Sustinerea evreiasca pe care o primeste Israelul din Statele Unite este prin cumparare de Bonds a statului Israel, care a fost o afacere buna in ultimii 40 de ani, avand in vedere ca economia Israelului a fost mult mai stabila decat cea a SUA. Alta sursa de bani evreiesti care ajunge in Israel din SUA o reprezinta donatiile mici, in special de la persoane in varsta. Donatii mai mari ale oamenilor de afaceri sunt posibile printr-o lege care deconteaza pana la o limita aceste donatii din taxele care trebuie platite de donator. In clipa cand aceasta lege va fi abolita sunt sigur ca foarte putini evrei vor continua sa doneze statului Israel. Frati, frati, branza este oriunde in lume pe bani!
5. Israelul primeste anual 2,1 miliarde de dolari ca ajutor militar in armament, echipament militar sau pentru proiecte militare comune. Trebuie de mentionat ca acesti bani  ajuta enorm in primul rand industriei de armament americane, pentru ca acest bani pot fi cheltuiti numai in Statele Unite. Banii sunt dati prin lege speciala, promulgata de Senatul SUA; incetarea acestui angajament se poate face numai prin anularea acestei legi de catre acelasi Senat. Lucru putin probabil, avand in vedere interesele industriei de armament, in primul rand americane.

Legat de ultimele declaratii de “prietenie” reciproce, provocate de Barak Obama, care si-au gasit un raspuns pe masura de prietenos din partea lui Benjamin (Bibi) Netanyahu.

Cateva date mai putin cunoscute despre Bibi Netanyahu. Bibi este mult mai american decat Obama. Fiul unui mare istoric, Benzion Netanyahu (a implinit recent varsta de 101 ani), Profesor Emeritus la Universitatea Cornell din SUA, fratele unui mare erou israelian, Yonatan (Yoni) Netanyahu, ucis in Antebee cand fortele de comando israeliene (Sayeret Matkal) au eliberat ostaticii tinuti in Uganda. Bibi a fost crescut si educat in SUA, gandeste si traieste realitatile americane la fel de bine ca Obama, cu o sustinere populara in Israel mult mai mare decat are Obama in SUA.

Bibi Netanyahu este un politician cinic, care va face totul pentru a-si instrumenta interesele politice. Dupa parerea mea este probabil singurul politician in Israel care poate semna un tratat de pace cu palestinienii, pentru ca intransigenta lui (bine jucata) poate conduce la un asemenea tratat. In Israel se spune (si experienta o justifica) ca stanga castiga razboaiele si dreapta face pace.

In postarea viitoare vom analiza pierderile reciproce absolut gratuite, care probabil au fost anticipate de Israel, care nu si le poate permite. Ultima legiune americana in Orientul Mijlociu nu se va preda, nu-si pot permite luxul, ea va schimba stapanirea. O pierdere enorma pentru Statele Unite, nici macar o noutate, s-a mai intamplat cand Israelul i-a schimbat pe francezi (1968) cu americanii. Istoria se repeta,  uni politicieni nu o invata  sau nu o tin minte.

O noua postare pe acest subiect in zilele urmatoare.

Bibliografie:

1. U.S. Census Bureau – American Community Survey Office.
2. Underwriting Peace In The Middle East: U.S. Foreign Policy And The Limits Of Economic Inducements; MERIA – Middle East Journal Of International Affairs Volume 6, No. 1 – March 2002.
3. American Jewish Year Book.
4. Bush Benefits From Efforts to Build a Coalition of the Faithful, The New York Times  November 5, 2004.
5. The Israeli and Arab Lobbies; The Complete Idiot’s Guide to Middle East Conflict, 4th Edition reprinted by Jewish Virtual Library