Revista Presei Europene / 8-14 Mai –2011

In 9 mai, agenţia de rating Standard&Poor’s a coborât din nou nota Greciei, informează Ta Nea, semn de îngrijorare a pieţelor, pe când ţara, jugulată de datoria sa, a demarat negocierea unui nou plan european de susţinere. Giorgios Papandreu, primul ministru, se află în pană de soluţii pentru reglarea acestei probleme a datoriei ca şi pentru a determina ieşirea guvernului său din inerţie, constată pe prima pagină cotidianul de seară. În post din octombrie 2009, socialistul trebuie să înfrunte fronda câtorva miniştri: Andreas Loverdos (Sănătate) a cerut astfel o accelerare a reformelor şi a privatizărilor. În 11 mai, Angela Merkel, cancelarul german, şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, ca şi preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, trebuie să se întâlnească la Berlin. În cursul acestei „întrevederi cruciale”, troica ar trebui să discute despre lupta împotriva crizei din zona euro, precizează ziarul. Ta Nea

Să supunem moneda euro unui referendum! Previziunile economiştilor americani sunt pe cale să se îndeplinească: euro divizează mai mult decât îi uneşte pe cetăţenii europeni, constată Die Zeit. “Nordul nu mai vrea să fie casier, Sudul vrea să se debaraseze de agenţii colectori. Pentru contribuabilul german, economiile sale salvează băncile germane”. Partidele eurosceptice au luat avânt, ca şi cele naţionaliste, populiste şi alte casandre ale crizei. “Istoria nu este un proces linear”, previne săptămânalul din Hamburg, şi “Europa poate să se dezintegreze în acelaşi mod cum s-a unit, dacă nu punem punct acestui proiect al elitei fără participarea cetăţenilor şi dacă nu începem să dezbatem democratic”. “Prin manevrele lor neîndemânatice, forţele politice stabilite deja au pierdut multă credibilitate. Poate că nu rămâne decât ofensiva – un referendum european referitor la viitorul monedei euro. Poate că schimbul de argumente ar putea să-i convingă pe sceptici. Ar fi o afacere riscantă, pentru că nimeni nu ştie cum s-ar sfârşi. Dar în democraţie nu putem guverna împotriva poporului. Ceea ce este clar, este că problemele economice ale euro – oricât ar fi de grave – pot fi rezolvate. Dacă uniunea monetară se prăbuşeşte, va fi din motive politice”. Die Zeit

Twitter îngenunchează super-injoncţiunile. „O criză juridică în 140 de semne”, titrează The Independent, după publicarea pe Twitter a unor informaţii despre mai multe celebrităţi, clasificate ca fiind confidenţiale prin ordin al tribunalului. Aceste proceduri juridice, numite „super-injoncţiuni”, împiedică organele media britanice să publice  informaţii clasificate confidenţiale şi să dezvăluie identitatea celor implicaţi. Pentru apărătorii libertăţii presei în Marea Britanie, această procedură judiciară, în general favorabilă personalităţilor bogate şi  celebre, reprezintă o formă de cenzură. Dezvăluirile făcute anonim pe Twitter – care implicau un fotbalist profesionist, doi actori şi un mare bucătar, „îngenunchează sistemul super-injoncţiunilor”, scrie cotidianul londonez. Acesta observă totuşi că informaţiile dezvăluite pe Twitter se referă exclusiv „la chestiuni sexuale” şi că această acţiune „s-ar putea întoarce împotriva celor care apără libertatea de exprimare”. Potrivit unui redactor al site-ului Index on Censorship, o ONG care apără libertatea presei, dacă „dezbaterea ‘dreptul la viaţă privată împotriva libertăţii de exprimare’ este redusă la cine se culcă cu cine, trecem pe lângă cazuri cu adevărat importante care trebuie să fie denunţate, în care dreptul la viaţă privată merită să fie încălcat în interesul public”. The Independent

Pregătiţi-vă să ştergeţi datoria Atenei. Tragedie greceasă fără actul final”, titrează Die Presse: în momentul în care zona euro stă ca pe ace, anumite media celebre ca fiind serioase evocă o ieşire a Greciei din zona euro, în timp ce agenţia de rating Standard&Poor’s a scăzut nota datoriei suverane greceşti la un nivel „toxic”. În consecinţă, cotidianul vienez se întreabă: „Exit Grecia? Nu. În realitate, este vorba despre cu totul altceva. După un an de negare încăpăţânată, guvernele europene trebuie să mărturisească faptul că, până la urmă, coşmarul grecesc nu va lua sfârşit decât dacă Atenei i se va şterge o parte din datorie, care este echivalentă cu 150 % din PIB”, şi aceasta înainte de vara anului 2013. O simplă expropriere a investitorilor fiind imposibilă, Europa va adopta probabil modelul crizei sud-americane a anilor 1990: schimbarea obligaţiunilor greceşti contra obligaţiunilor emise de Fondul european de stabilitate financiară. Însă mai există o problemă: pentru această soluţie este necesară unanimitatea celor Douăzeci şi şapte, şi mai ales acordul Angelei Merkel. Die Presse

“Salvarea imposibilă” de pe prima pagină din Handelsblatt, este cea a Greciei, care s-ar grăbi să ceară un nou ajutor financiar internaţional. Imposibil, estimează ziarul, căci iniţiativele luate până în prezent au eşuat una după cealaltă, fără să se suporte şi consecinţele: mai 2010, 110 miliarde au fost alocate Greciei pentru stabilizarea economiei, “dar stabilitatea nu apare”. Martie 2011, perioada de rambursare a creditelor este prelungită de la 3 la 7.5 ani pentru a calma pieţele, “dar pieţele nu se calmează”. Pe 10 mai, cancelarul Angela Merkel anunţă din nou într-o “mişcare disperată” că trebuie luate măsuri “pentru o Grecie mai puternică”, dar pare surdă “la experienţa principală a acestui ultim an: măsurile sale – de fapt credite ce ajung la miliarde – nu sunt eficiente. Drumul celei care vrea să îi salveze pe greci nu duce nicăieri. […] Şi totuşi, salvatorii de serviciu” – FMI şi Banca Centrală Europeană – “sunt deja din nou în drum spre Atena” pentru a discuta o extindere a creditului de aproximativ 60 de miliarde de euro şi o nouă prelungire a perioadei de rambursare, care ar trece de la 7.5 la 10 ani, scrie cotidianul economic. “Din nou, vrem să stabilizăm Grecia îmbinând o austeritate brutală cu miliarde de credite. Dar acest gen de ajutor nu face decât să agraveze criza”, conchide ziarul. Handelsblatt

„Independenţa este de acum înainte inevitabilă”, titrează The Scotsman după alegerile generale scoţiene din 5 mai. Partidul naţional scoţian (SNP) a câştigat 69 din cele 129 de locuri din Parlament. Este pentru prima oară că SNP, care cere cu insistenţă separarea Scoţiei de Marea Britanie, obţine majoritatea absolută în această adunare creată în 1999. Primul ministru scoţian, şef al SNP în acelaşi timp, Alex Salmond, a declarat, fără a da totuşi o dată precisă pentru un viitor referendum asupra sciziunii de Marea Britanie: „Părerea mea este că independenţa este mai mult sau mai puţin inevitabilă, însă poporul scoţian este cel care trebuie să decidă momentul”. Cotidianul din Edimburg notează că „un purtător de cuvânt al lui David Cameron a subliniat că primul ministru britanic nu doreşte absolut de loc un referendum asupra independenţei şi că nici măcar nu vede utilitatea organizării unui asemenea vot”.The Scotsman

Merkel îi spune până la urmă “Ja” lui Draghi. „Bine aţi venit domnule preşedinte!”, titrează Handelsblatt după „da”-ul definitiv al Angelei Merkel la nominarea guvernatorului Băncii Italiei, Mario Draghi, în vârful Băncii Centrale Europene (BCE), în octombrie viitor. Luată pe neaşteptate de retragerea „propriului” candidat, patronul Bundesbank, Axel Weber, Merkel s-a lăsat aşteptată, constată cotidianul economic. „În plină criză a monedei euro, ea nu credea că va putea impune nemţilor un bancher care provine dintr-o ţară campioană a inflaţiei şi a datoriilor”, scrie Handelsblatt. Totuşi, notează ziarul, Draghi este văzut drept un stâlp al stabilităţii, cu mult mai potrivit, fiind italian, în a convinge statele din Sudul Europei să meargă pe calea cea bună. „Viitorul euro nu este asigurat doar de simpla numire a lui Draghi. Însă şansele unei întoarceri spre stabilitate au crescut: Mario Draghi este omul potrivit la momentul potrivit”, trage concluzia ziarul. Omologul său italian La Stampa scrie  că „Draghi a fost invitat să se aşeze într-un fotoliu puternic şi nu prea confortabil, în momentul cel mai dificil al istoriei monedei unice, într-un cadru general de confuzie în interiorul pieţelor financiare internaţionale. Sarcina cea mai urgentă şi cea mai delicată a preşedintelui BCE va fi să evite, pe de o parte, restructurarea datoriei greceşti, şi pe de alta, de a aduce economia acestei ţări – în aceste timpuri rezonabile – spre o funcţionare normală, care să-i permită să-şi plătească datoriile. Faţă de Irlanda şi de Portugalia, lovite şi ele de o gravă boală financiară, va trebui dusă aceeaşi politică”. Handelsblatt