Déjà vu

Aproape ca nu exista fiinta umana care sa nu fi experimentat intr-un fel sau altul sentimentul de Déja-vu (paramnesia). Vorbind mai “profesional” acesta simţire poate fi definita in diverse forme care apar impreuna sau separat, de exemplu: Déjà visité (recunoasterea locatiei); Déjà vécu (am experimentat); Déjà entendu (am auzit) Déjà gôuté (am gustat); Déjà connu (am cunoscut persoana); Déjà dit (am mai spus); Déjà présenti (am avut presentimentul); Déjà rêvé (am mai visat). Ne folosim de terminologie franceza din cauza lui Émile Boirac (1851-1917), filozof si academic francez, care intr-o carte extrem de interesanta „L’Avenir des Sciences Psychiques” s-a ocupat profund de acest subiect, incercand sa-l analizeze filozofic si social.

Săptămâna Presei Europene / 24-30 Aprilie-2011

Roma se alătură războiului din Libia. Şi Italia va bombarda Libia”, titrează Corriere della Sera. După săptămâni de ezitări în privinţa campaniei – a deschis baze aeriene coaliţiei, dar şi-a limitat rolul la “acţiuni neletale” – guvernul italian a anunţat că aeronavele sale sunt acum disponibile pentru misiunile de atac ale NATO împotriva trupelor lui Gaddafi. Dar Liga Nordului şi alţi membri ai coaliţiei de guvernare a Italiei şi-au exprimat opoziţia fermă referitoare la această schimbare, susţinând că prăbuşirea regimului de la Tripoli va avea consecinţe grave pentru controlul imigraţiei şi interesele italiene din zonă. Pentru a evita complicaţii, decizia nu va merge pentru vot, în Parlament. Editorialul din Corriere aprobă mişcarea, în urma căreia Italia nu mai este “prinsă la mijloc” între conflictele de poziţie dintre Franţa şi Germania, în timp ce La Repubblica se plânge că a fost făcută “în cel mai rău mod, nu datorită evaluării strategice, ci din cauza presiunii SUA […] Slăbit cum este, Berlusconi nu suportă să-şi facă duşmani la Washington”.

Blogosfera Săptămânii 24/4 – 30/4 – 2011

Duminica 24 /4 / 2011

Politica modernă și principiul speranței

Fides, Spes et Amor

Cine ne-ar contrazice dacă am spune că religia creștină rafinează, între altele, o artă speranței? Acolo unde alții văd fatalitatea bolii, a păcatului sau a morții, ucenicii lui Iisus întrezăresc posibilitatea miracolului: fiul risipitor se întoarce la casa tatălui, tâlharul se pocăieşte înaintea obştescului sfârşit, vameșul devine sfânt iar mormântul gol anticipează Învierea.