Revista Presei Europene / 20-23 Aprilie

Lupte grele în Misrata. La stânga spectrului politic, Frankfurter Rundschau reaminteşte că „rezoluţia Consiliului de Securitate ONU de acum o lună permite luarea  tuturor măsurilor necesare protejării populaţiei civile libiene, dar interzice explicit dislocarea de trupe de ocupaţie. De la adoptarea ei, NATO a trecut la efectuarea unor raiduri de bombardament. Dar acolo unde populaţia civilă are nevoie de protecţie, bunăoară la Misrata, alianţa a dat greş. Întrucât soldaţii lui Gaddafi şi-a fortificat poziţiile în cartierele de locuinţe unde-şi ascund şi tancurile, misiunea alianţei nu e tocmai lesnicioasă. Iar dacă nu se încheie un armistiţiu, va fi nevoie de trupe terestre ca să se poată da o mână de ajutor populaţiei civile. Or, recursul la asemenea forţe pentru crearea unui coridor umanitar, ar implica riscuri pentru militarii NATO, motiv pentru care, pe plan politic intern,  impunerea unei asemenea opţiuni după dezastrul afgan e foarte dificilă în multe state ale alianţei”.

Obama trebuie să treacă la acţiune. “Timpul zoreşte în Libia”, titrează The Economist, referindu-se la disiparea eforturilor şi dezorientarea forţelor aliate care au intervenit în regiune. “Înaintarea rebelilor şi ocuparea estului ţării de către Colonelului Gaddafi au fost urmate de ceea ce pare a fi un impas”, scrie săptămânalul britanic, adăugând că “interesele divergente [ale coaliţiei] au ieşit iar la iveală”. Este vorba îndeosebi de “şovăiala” lui Barack Obama în privinţa trimiterii avioanelor speciale necesare pentru a ataca trupele lui Gaddafi în zonele urbane. “Problema este că această situaţie anunţă o tendinţă mai generală de delăsare a misiunii”. The Economist îl îndeamnă pe Obama să nu reţină avioanele americane “gândindu-se că îşi poate păstra mâinile curate. Împreună cu europenii şi arabii, ar trebui să trimită instructori, observatori, asistenţă logistică şi aparatură de telecomunicaţii pentru a-i susţine pe rebeli, aşa cum îi permite rezoluţia ONU. Indiferent de ce spun sondajele acasă, preşedintele american este deja implicat”.

Politicianul instigator poate rămane Social-Democrat. Islamismul nu este doar o fantomă care bîntuie prin Europa. El alimentează, prin ricoşeu, intoleranţa europenilor faţă de religia musulmană, determinîndu-i să întrevadă în această confesiune doar pulsiunile belicoase – rezultă dintr-un studiu al Fundaţiei Friedrich Ebert, apropiată partidului social democrat. Intoleranţa, mai ales faţă de musulmani, de care a fost acuzat Thilo Sarrazin, autorul cărţii „Germania se autodistruge”, i-a împins pe unii din colegii săi social-democraţi să ceară excluderea acestuia din partid. Dată fiind însă popularitatea „camuflată” de care au parte unele din tezele lui Sarrazin, excluderea acestuia din partid ar fi riscat să provoace pierderi unei formaţiuni aflată deja în declin, drept care controversatul autor, care a făcut parte din consiliul director al Băncii Federale, îşi păstrează pe mai departe carnetul de partid. Ceea ce, din nou  în optica revistei Der Spiegel, ar echivala cu un vot de blam pentru social-democraţi.

Turcia-Cipru: Tensiuni pentru petrol. “Ankara pregăteşte o criză teritorială”, asigură Politis. Cotidianul cipriot explică faptul că TPAO, compania petrolieră naţională turcă, se agită pentru a găsi şi pentru a obţine licenţe de explorare şi de exploatare pentru petrolul din Marea Mediterană. Dar printre cele 11 zone vizate se află şi blocul 4321, pe care Republica Cipru îl revendică parte a zonei sale economice exclusive. Nicosia şi Ankara se înfruntă de mai mulţi ani pentru delimitarea acestor zone (ZEE), în timp ce din 1974 jumătate din insula Cipru este ocupată de Turcia. Guvernul cipriot intenţionează “să facă uz de drepturile sale în faţa justiţiei internaţionale”, precizează Politis.

Belgia: Bruxelles în conflict cu Londra pentru bugetul UE. “UE cere 451 € de familie”, titrează The Daily Telegraph, după ce Comisia Europeană a cerut oficial statelor membre să aprobe o creştere bugetară de 6,2 miliarde de euro, ceea ce reprezintă un total al cheltuielilor Uniunii Europene pe 2012 de 132 de miliarde de euro. “Acest supliment aduce contribuţia anuală a Marii Britanii la peste 11,3 miliarde în 2012, echivalentul a 451 € pentru fiecare cămin”, scrie cotidianul londonez, adăugând faptul că cererea a declanşat “un război verbal, când Downing Street a catalogat-o drept ‘grotească’, iar George Osborne, ministrul de finanţe, i-a acuzat pe reprezentanţii UE că sunt desprinşi de realitate”. Primul ministru britanic, David Cameron va încerca să formeze o alianţă cu conducătorii mai multor ţări, printre care Franţa, Germania, Olanda şi Suedia, pentru a contesta mărirea anunţată. Această ripostă este aprobată de cotidianul euro-sceptic: “Europa luptă pentru a se restabili după cea mai mare criză economică care a urmat celei din anii 1930 şi fiecare stat membru ia măsuri de austeritate. Şi totuşi, reprezentanţii UE continuă să muncească din greu la sarcina dificilă de a găsi noi căi pentru a cheltui din ce în ce mai mulţi bani.”