O istorie de plumb – Codicele Iordanian

Deoarece presa a publicat o sumedenie de bazaconii, legate de subiectul din titlu, am hotarat sa fac putina ordine in prostioarele scrise de presarii de rand si sa aduc la cunostinta celor care nu citesc blogurile mele de specialitate cateva fapte legate de publicatiile sensationaliste legate de acest subiect

Desi “dezvaluirile” referitoare la descoperirea Codicelui (Codex) Iordanian bantuie presa internationala de aproape o luna si cea romaneasca de doua saptamani, am hotarat sa astept pana voi putea primi materiale stiintifice consistente despre aceasta descoperire, inclusiv ilustratii la nivel tehnic corespunzator, care sa-mi permita cateva aprecieri preliminare. Din nefericire, ca de obicei, presa a preluat stirea ca senzatie, desi dupa parerea mea, ea nu poate fi senzationala si am sa explic in cateva randuri de ce.

1. Majoritatea religiilor lumii sunt ne-istorice. De aici, incercarea de a le introduce in istorie este o incercare speculativa si riscanta, cu rezultate dubioase.
2. Credinta nu are nici o legatura cu istoria si afilierea individului la o religie sau alta si nu s-a bazat niciodata pe istoricitatea  religiei de apartenenta a individualului credincios.
3. Toate descoperirile arheologice insemnate, legate de religiile abrahamice (iudaism, crestinism sau islam), nu au schimbat cu nimic dogmele religioase sau relatia intre individual si religia de apartenenta (sau adoptata).

Prima concluzie: Indiferent daca manuscrisele “Codicele Iordaniene” sunt autentice sau nu, indiferent daca se refera la crestinismul primar sau nu – nimic nu se va schimba in felul in care crestinii sau bisericile crestine (indiferenta fiind denominatia)  concep religia respectiva, dogma si ritualul religios ancorat in traditiile respective.

O poveste despre codice (poate fi adevarata sau nu):

Între 2005 şi 2007, un torent de apa intr-un wadi, situat intr-o locatie din Iordania a lăsat descoperite două zone din interiorul unei peşteri dntr-o vale din nordul Iordaniei. Şuvoaiele de acest gen sunt extrem de puternice si  in caz de precipitatii mai consistente in desert devin extrem de violente, surpand malurile defileului in cauza. Un beduin iordanian a găsit un cotlon marcat cu simbolul unui sfeşnic (menorah), simbol care insoteste iudaismul pana in zilele noastre, fiind si astazi stema statului Israel . Fortand intrarea care acoperea acea zonă, a găsit locasul care conţinea niste  relicve.

Relicvele, inclusiv codicele,  se află acum în Israel, în posesia unui beduin israelian, Hassan Saeda, care pretinde că bunicul său a găsit colecţia şi că aceste cărţi sunt în posesia familiei sale de 100 de ani. Guvernul iordanian face demersuri pentru repatrierea colecţiei, conform statutului tezaurelor din legea iordaniană. Dupa parerea mea sunt slabe sansele. Ambele versiuni privind istoria manuscriselor sunt contradictorii, probabil ca nu vom afla niciodata adevaratul traseu sau autenticitatea locului unde au fost gasite si de cine.

Ce contin relicvele gasite:

Initial s-a discutat despre 20  de documente, astazi se vorbeste de 70. Impreuna cu aceste documente au fost descoperite cateva bucati de piele inscriptionate la randul lor (asemanator cu cateva dintre documente). Important de mentionat   ca desi toata lumea vorbeste de teste metalurgice ale acestor codice, acestea NU au fost efectuate. Singurul test efectuat a fost unul de carbon, facut materialului organic (bucata de piele), care a fost descoperit impreuna cu codicele. Testul indica 2000 de ani vechime +/- 100 de ani.  Fiecare din aceste codice include 5 pana la 15 “foi – filă” (leaf) de marimea unui card de credit (poate putin mai maricele –  (aproximativ 10 x 7 cm), facute dintr-un aliaj care ar putea da o duritate oarecare (bronz), dar si o maleabilitate mai buna pentru a inscriptiona (plumb). Probabil ca plumbul este predominant.  Important de mentionat ca sunt slabe sperantele ca aceste manuscrise sa contina date religioase sau referitoare direct la una dintre religiile de apartenenta. Probabil ca materialul inscriptionat este de natura ezoterica, avand in vedere ca nici un material sacru nu era scris pe un asemenea material. Pentru scrierile religioase se foloseau pieile de animale, pergamentul, papirusul. Singurul document inscriptionat  pe un metal care dateaza din aceasta regiune in aceasta perioada este “sulul de arama”, descoperit la Qumran (3Q15). Documentul respectiv in forma de sul (scroll) nu continea nici un mesaj religios si se referea la unele locasuri secrete in care s-ar fi aflat comorile Templului de la Ierusalim.  Obiceiurile vremii indicau faptul ca “secretele” trebuiau scrise pe un material mai durabil pentru a le da un potential de durabilitate  mai ridicat.

De ce Codicele Iordanian ar putea fi autentic?

1. Aparenta metalului indica o patina imposibila de realizat in zilele noastre, deci s-ar putea afirma ca apartin perioadei relevate de ramasitele organice care sunt presupus gasite impreuna.
2. Cercetatorii academici care si-au asumat (relativ) posibilitatea unei autenticitati sunt Dr. Margaret Barker si Professor Philip R. Davies, savanti onorabili, cu experienta necesara. Personal nu-i apreciez pe ambii de nici un fel, asta nu inseamna ca nu sunt seriosi.
3. Documentele prezinta simboluri specifice ale perioadei atribuite si regasite in multe documente, inclusiv “Manuscrisele de la Marea Moarta”.

De ce Codicele Iordanian ar putea fi un fals?

1. Nu sunt cunoscuti cei care au facut analizele de patina a metalului si nici studiul de carbon-radioactiv. Rezultatele fiind publicate fara sursa, cel putin pana acum.
2. Exista un conflict de sursa si de modul cum au fost descoperite.
3. IAA  (The Israel Antiquities Authority),  care a analizat provenienta, a declarat-o ca imposibila, ma refer la povestea beduinului israelian.
4. Initial s-a discutat despre 20 de manuscrise, pana la urma au aparut 70.
5. Este prima data cand un material care contine plumb apare in perioada respectiva. Materialele folosite fiind bronz, cupru, aur, sau argint.
6. Materiale asemanatoare au aparut in trecut, fiind declarate falsuri absolute ( cartile de plumb din Sacromonte)
7. David Elkington, arheologul care a dat publicitatii descoperirea, este un extrem de obscur profesionist, considerat speculativ. El a facut cunoscuta descoperirea nu inainte de ce a fi scris o carte in stil Dan Brown (In the Name of the Gods)  si a facut un film documentar anul trecut despre acest subiect.
8. Unul dintre cei mai mari epigrafisti in viata, André Lemaire, (directeur d’études à l’École pratique des hautes études) le-a declarat false.
9. Majoritatea inscriptionarilor si simbolurilor specifice sunt prezente in numismatica ebraica din toate timpurile, inclusiv cele recente. (Vezi mai jos moneda de 1 lira israeliana din 1972 (inaintea shekelului) care prezinta TOATE simbolurile din acest codice.

Crestin sau nu?

Daca acel codice se va dovedi autentic exista o mare sansa sa fie de origine crestina, din cateva motive:

1. Majoritatea scrierilor ebraice pana in secolul al III-lea d.Hr erau suluri (scrolls). Crestinii au adoptat codexul destul de timpuriu, influentati de lumea elenistica in care traiau si actionau.
2. Daca locatia de origine este cea presupusa, probabilitatea apartenentei unor iudei-crestini salvati dupa caderea Templului din Ierusalim este foarte mare. Majoritatea iudeilor-crestini din Ierusalim s-au refugiat in polisul din Pella, foarte apropiat de locul unde s-a descoperit presupusa pestera.

Parerea mea, la prima vedere:

La prima vedere, trebuie sa recunosc tentatia de a considera materialul ca unul autentic. Necunoscand sursa arheologica imi este greu sa o fac. Epigrafic, din ceea ce s-a publicat, inclin sa cred ca materialul, DACA se va dovedi autentic, apartine unei secte gnostice crestine sau iudaice. In nici un caz nu apartine crestinismului paulinic, considerat in acele timpuri drept crestinism ortodox (in sensul “cel adevarat” al cuvantului)

O analiza mai profesionista va fi postata pe blogul paleografic in zilele urmatoare!