Blogosfera Saptămânii 13 /2 – 19 /2

Duminica 13/2/2011

Vameşii, fariseii şi bătăliile politice

Dacă tot scriem comentarii politice duminica, cuvine-se să medităm şi asupra pildei vameşului şi a fariseului, care s-a citit astăzi la liturghie. Minunată coincidenţă, căci este bine ca vameşii corupţi, despre care a fost vorba toată săptămâna, să ştie că mai au o şansă – cea a smereniei şi pocăinţei, deşi ei contează probabil pe caracatiţa corupţiei, cu tentaculele ei din justiţie. Iar în privinţa fariseilor, este greu să nu faci conexiunea cu politicienii marilor partide, căci toţi s-au lăudat săptămâna trecută că sunt mai buni şi mai virtuoşi decât ceilalţi: Victor Ponta şi Crin Antonescu au dat vina pentru corupţia masivă din vămi pe PDL, deşi toată lumea ştie că  problema este veche, iar foştii şefi ai vămilor au scăpat doar pentru că au fost protejaţi de puterea politică a momentului.

PDL a încercat şi el să dea de vina pe toţi şi să-şi ascundă ruşinea celor trei ceasuri rele de marţi, când Dan Păsat a fost salvat printr-o suită de tertipuri parlamentare, cerând ulterior demisia din Parlament a deputatului buclucaş şi a colegei sale Monica Ridzi. De excluderea celor doi din partid însă nu au avut curajul să vorbească decât Monica Macovei şi ulterior Raluca Turcan; bărbaţii din partid s-au ţinut tari pe poziţii! Cititi tot articolul, aici.

Rodica Culcer – Club 2020

Ilustratie: Baricada

Luni 14/2/2011

Victor tigrisorul de plus

Trebuie sa mentinem directia si sa asimilam concluzia corecta si realitatea contextului european si de ce nu, mondial – statul social e mort! Ca horcaie pe alocuri, ca e fardat bine pe malurile Senei, nu prea are a face, cuvantul de ordine este austeritatea astazi, taierea cheltuielilor si eficienta economica, reintoarcerea catre producerea de valoare adaugata. Ca o cireasa in varful prajiturii, pe fondul restrangerilor bugetare pan-europene, stanga inregistreaza esecuri atat in discurs cat si in eficienta electorala, cand asteptarile populiste si criza de incredere de obicei a favorizat-o.

In acest context european, USL si “gigantii politici” Ponta si Antonescu apar ca niste inabili, niste papusi avand cusaturile roase, niste spectre ale Republicii de la Arges.

Uneori primim complimente, aplauze si ovatii de la partizani si asta ne face sa evaluam generalizat si eronat, ca iubirea este universala in Romania pentru alianta nasului Felix.

Un exemplu de inabilitate ( eufemism pentru o prostie demna de Geoana 2.0 ) este si declaratia lui Ponta, care solicita justitiei sa nu se limiteze la pioni. Cititi tot articolul, aici.

TOG – Turnofftheglory

Marti 15/2/2011

Ce se intampla in PD-L?

Ca exercitiu de imaginatie, punand cap la cap tot ce s-a declarat si cunoscand structura umana si intelectuala a politicianului roman, as desprinde cateva concluzii asupra intamplarilor din ultimele zile.

1. Activul, liderii  si oameni de la baza PD-L sunt disperati ca masurile de austeritate introduse de Traian Basescu si  Emil Boc le duc procentele din sondaje la subsol. Au inteles ca perspectivele de redresare economica sunt extrem de subtiri, chiar stravezii, deci sansa de a recastiga voturile “pe bune”, cu crestere economica reala care sa stea la baza unei cresteri salariale sustenabile, este neglijabila. In aceste conditii,  liderii locali si centrali, in frunte cu Vasile Blaga, au cerut renuntarea la austeritate. Intoarcerea la festin. Adica la populisme, ca baza reala economica pentru cresteri salariale nu exista.  Ca singura sansa pentru a face o figura, cat de cat onorabila, in scrutinul din 2012. Au gasit chiar si o strategie pentru asta. Il lasam pe Emil Boc din brate, sa-si franga gatul si sa plateasca singur oalele sparte, il alegem pe Vasile Blaga sef la PD-L, iar maurul Emil Boc poate sa plece de unde a venit. Dupa ce dam toata vina pe el. Ca a sacrificat poporul.

2. Traian Basescu a inteles toata aceasta strategie, doar isi cunoaste perfect musterii. Si nu este de acord cu ea. In primul rand ca nu este corect sa faci tap ispasitor un singur om, cand deciziile au fost luate impreuna cu aceia care acum se dezic de Emil Boc. In al doilea rand, toate suferintele si privatiunile populatiei din ultimii doi ani vor fi fost  inutile, daca ne intoarcem la politica populista care ne-a ingropat, economic vorbind, in ultimii 20 de ani. Nu in ultimul rand, riscul de a se rupe partidul, eventual prin aparitia unei alte formatiuni este destul de mare, reformistii din PD-L nu vor sta cu bratele incrucisate in cazul in care vechea garda ocupa pozitiile de conducere la viitorul congres. Cititi tot articolul, aici.

Stefan Vlaston – Contributors

Imagine: Galeata cu Pixeli

Miercuri  16/2/2011

Egiptul, Frăţia şi eşecul politicii americane

În ultimele săptămâni, media internatională a vorbit adesea despre cererile „democratice” ale poporului egiptean, iar statele occidentale s-au pronunțat împotriva reprimării violente a manifestanților, cerând puterii egiptene să înceapă tranziția spre un nou regim, în concordanță cu dorințele populare. După mai multe de zile de mare presiune externă și internă, Hosni Mubarak a demisionat, părăsind funcția oficială pe care a deținut-o timp de 30 de ani, dar, contrar a ceea ce se crede, marile probleme abia acum încep.

Într-o convorbire telefonică, președintele Mubarak i-a spus laburistului Benjamin Ben-Eliezer, fost ministru israelian, că americanii au făcut o mare greșeală raliindu-se celor care i-au cerut schimbarea.

„Democrația promovată de Statele Unite o putem vedea la lucru în Iran, în Gaza cu Hamas și aceasta este soarta Orientului Mijlociu.

“Poate că (americanii n.r.) vorbesc despre democrație, dar nu știu despre ce vorbesc, iar rezultatul va fi extremism și Islam radical.”

“Nu voi fi surprins dacă în viitor vom vedea și mai mult extremism, mai mult Islam radical și mai multe tulburări, dramatice schimbări și revolte.”

Dincolo de declarațiile lui Mubarak – interesat, desigur, de imaginea sa -, rămân faptele: în plan extern, Mubarak a fost principalul aliat arab al Statelor Unite și a dus o politică externă favorabilă unor relații bune cu Occidentul și Israelul; în interiorul Egiptului, președintele egiptean a reușit să țină sub control Frăția Musulmană. Acum că s-a retras, vidul de putere ar putea fi ocupat întocmai de elementele islamiste cărora li s-a opus. Cititi tot articolul, aici.

Vlad M. – In Linie dreapta

Imagine: Galeata cu Pixeli

Joi 17/2/2011

Stenograma discuţiei dintre Don Marica şi un reportofon de serviciu

Vasile Marica, liderul sindicatului Sed Lex, a fost acuzat recent, de un fost şef de vamă, că încasa taxa de protecţie de prin vămi ca un adevărat cap al mafiei din domeniu. Asta s-ar fi întâmplat în perioada 1997-2002, iar taxa era de 2500 dolari lunar, unii plătind chiar şi 10.000 de dolari lunar.

Marica a negat că ar fi colectat şpaga de prin vămile României, dar acesta nu a fost un motiv demn de luat în seamă de către procurorii DNA care au declanşat verificarea autodenunţului fostului şef de vamă.

Speriat de amploarea pe care o poate lua o astfel de verificare, Marica a convocat o conferinţă de presă şi, în stilul caracteristic, a lansat o nouă diversiune. Zice că Traian Băsescu i-a înscenat totul şi îi cere demisia. Dacă Băsescu nu pleacă de la Cotroceni, pentru că ar fi pus la care discreditarea sa, împreună cu vameşul turnător, el se duce să se plângă pe la ambasade. A mai spus şi alte glumiţe de acest tip şi-a plecat. Acum e posibil să bată deja, nervos, la ghereta din faţa ambasadei ruse. Cititi tot articolul, aici.

Dan Badea – Adevaruri Necesare

Ilustratie: Baricada

Vineri  18/2/2011

Onoarea lor nereperată

De la ziaristul activist de pe vremuri, care, de voie, de nevoie, era obligat să ridice nişte osanale înţeleptului cârmaci şi savantei de renume mondial chiar şi când scria un reportaj de la atelierul de remaiat ciorapi damă din Corocăieşti, instituţia presei a trecut, după Revoluţie, prin mai multe etape. Mai întâi a venit vremea ziaristului combatant şi principial, gata să se lupte şi cu morile de vânt. Pe atunci, mogulii de presă erau puţini şi cam Cârciogi la buzunare, în sensul că n-ar fi aruncat cu bani nici în reîncarnarea lui Brunea-Fox. Acea perioadă a fost momentul de glorie al presei independente de la noi, deşi chiar şi atunci au existat cozi de topor care, din convingere sau oportunism, au ţinut să laude cozile de bâtă ale minerilor. Mai pe urmă, când oamenii de afaceri şi-au dat seama ce armă formidabilă poate să fie presa, ei au confiscat-o, au făcut-o mai întâi prietena lor, apoi amanta, apoi sclava lor sexuală. Aşa s-au născut mogulii şi vuvuzeii, aşa s-a creat relaţia lor indestructibilă şi aparent reciproc profitabilă. Spun aparent pentru că într-o asemenea relaţie e ca la felaţie: depinde de ce parte a baricadei te afli.

Văd, de câteva zile, tot felul de reacţii faţă de ce li s-a întâmplat domnişoarei Stancu şi domnului Ursu, rămăşi fără emisiune peste noapte. Unii le-au turnat celor doi găleţi cu lături în cap, i-au blestemat, i-au înjurat, au jucat ţontoroiul pe necazul lor. Alţii s-au grăbit să-i compătimească şi să-i considere victime colaterale într-un război care nu era al lor. Dar în ultimii doi ani presa, locală şi centrală, a suferit pierderi grele, s-au pierdut mii de locuri de muncă şi au rămas pe drumuri jurnalişti poate mai talentaţi decât Stancu şi Ursu, dar care n-au avut, asemenea acestora, posibilitatea să lucreze pentru un mogul şi nici să dea din coate, gură sau fund pentru a ajunge pe fotoliile capitonate de la “Ora de foc”. Cititi tot articolul, aici.

Spartakus – Reporter Virtual.

Ilustratie: Baricada

Sambata  19/2/2011

Mizerabilii

Azi, pe la 12:30, o persoană foarte apropiată premierului Emil Boc mă sună şi, plină de revoltă, îmi spune că sindicaliştii au plecat de la negocierile pe care le aveau la Palatul Victoria.

“Aveam informaţii că sindicaliştii vor veni pentru cîteva minute şi apoi vor găsi un pretex să părăsească discuţiile, ca semn de protest că ANI le cercetează averile. Cel mai vehement a fost liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, care a început să facă scandal din senin şi a dat semnalul plecării de la discuţii fără vreun motiv anume. La întîlnirea precedentă, premierul îi ceruse acestuia să vină cu propuneri de modificare şi completare a proiectului de Cod al muncii propus de Guvern. Hossu nu a venit cu nicio propunere concretă. Avea în mînă doar o foaie A4 cu cîteva însemnări şi atît. Degeba l-a rugat premierul să ia din nou loc şi să se discute concret pe problemele ridicate de sindicate pentru că decizia de a face tărăboi era deja luată, înainte ca liderii sindicali să vină la Palatul Victoria“, mi-a spus colaboratorul premierului.

Informaţia m-a luat pe nepregătite. La acea oră încă mă aflam la sediul CNSAS unde îl însoţisem pe Emil Boc la ceremonia de lansare a programului care implementează cardul de sănătate, fişa electronică a pacientului şi reţeta electronică. În jur de ora 12:00, premierul a plecat în grabă pentru că avea programat discuţii cu sindicatele pe tema Codului muncii. Pe cînd mă pregăteam să plec şi eu spre Guvern pentru a ajunge la finalul negocierilor cu sindicaliştii am primit telefonul la care am făcut referire anterior. Succesiunea prea rapidă a evenimentelor a făcut să nu mai ajung la timp în Piaţa Victoriei pentru a asista la declaraţia făcută de Bogdan Hossu la poarta Guvernului. Întîlnirea  precedentă dintre premier şi sindicalişti a durat aproximativ 2 ore, de aceea cînd mi-am organizat munca am considerat că am timp să ajung din Piaţa Muncii(unde e sediul CNSAS) în Piaţa Victoriei(la Guvern). Cititi tot articolul, aici.

Rahoveanu – Nu crede ce ţi se spune, cercetează!

Trei  bloguri culturale

Cimitirul din Praga .1. Umberto Eco

Orice apariţie a unei noi cărţi scrise de Umberto ECO  , nu poate fi decît un prilej de bucurie pentru cititorii care-l apreciază pe acest prolific autor. Cea mai nouă apariţie (nu vreau să cred că este ultima!), este un roman, “Cimitirul din Praga (care) spune povestea unui personaj misterios… Nu se ştie exact cu ce se ocupă – cel mai probabil cu falsificarea de scrisori şi acte oficiale, din moment ce guvernanţii, poliţia şi serviciile secrete din multe ţări sunt interesate de munca lui şi vor să-l angajeze” – stă scris pe pagina de gardă a acestui volum.

O carte în care editorul, crede că “Între conspiraţii şi revolte, Umberto Eco arată cum se desenează încet-încet noua tablă de şah pe Vechiul Continent în a doua jumătate a secolului XX. Un roman cutremurător, despre aspecte ale unei politici trecute sub tăcere, care aruncă o lumină sumbră asupra viitorului”.

Dacă aşa este, vom vedea pe parcursul lecturii, pentru că de data aceasta, Eco foloseşte un stil literar oarecum inedit : Naratorul îl invită pe Cititor să intre într-o prăvălioară ponosită a unui telal care expune grămezi de obiecte inutile. Cu puţin  meşteşug, Cititorul trebuie să-l urmeze pe Narator într-o cameră mobilată cu gust, în care un ins complet necunoscut, cam vîrstnic, aşezat la o masă, tocmai scrie cele ce urmează. Cititi tot articolul, aici.

tibi – Tiberiuorasanu’s Blog

Fostul birou Lloyd’s din Bucurestii anilor 1900

Cu ceva vreme in urma, in timp ce mergeam pe strada Brezoianu, aproape de intersectia cu Bulevardul Elisabeta, am avut surpriza sa dau peste fostul birou Lloyd’s Romania din perioada anilor 1900. Acesta era situat intr-o cladire Fin de Siècle nu foarte iesita din comun ca arhitectura. Remarcabil este supravietuirea inscriptiei care mentioneaza numele companiei dupa mai bine de un secol de vicisitudini care au incercat atat de greu patrimoniul arhitectural al orasului. Inscriptia este in germana: “Rumanischer Lloyd” (Lloyd-ul romanesc) si indica faptul ca biroul local era o bransa a subsidiarei companiei stabilita in Germania Wilhelminiana/ victoriana. Cladirea este acum impartita in apartamente si locuita de un numar de familii, fiind totdodata intr-o stare precara. Vechea usa in stil Mic Paris care impdobea intrarea a fost inlocuita acum cativa ani de o usa metalica anosta, extrem de urata, de care locatarii ignoranti ai acestei cladiri sunt probabil foarte mandrii. Cititi tot articolul, aici.

Valentin Mandache – CASE DE EPOCA