Starea Naţiunii (la Americani) – 2011

Moto: He [the President]  shall from time to time give to Congress information of the State of the Union and recommend to their Consideration such measures as he shall judge necessary and expedient.

Article II, Section 3 of the U.S. Constitution

El [Presedintele] va oferi din timp în timp informaţii Congresului despre Starea Naţiunii şi va recomanda măsuri pentru examinarea  lor, in felul in care crede el de cuviinta ca ar fi necesar şi oportun.

Articolul II, Sectiunea 3 din Constitutia Statelor Unite ale Americii

Acest articol este mai putin despre Presedintele Obama sau despre politica lui, este totusi despre felul in care politica este gandita si exercitata intr-un stat de drept, intr-o perioada economica dficila, cu multe aspecte profund partizane si cu un legislativ extrem de divizat.  Putem aprecia America sau putem sa nu o apreciem, putem iubi America sau o putem urî, un lucru trebuie sa fie clar – Statele Unite sunt un stat de drept, cu institutii functionale si eficiente.

Asa cum am mentionat mai sus, discursul Presedintelui despre “Starea Natiunii” este o sarcina constitutionala. Numai doi  dintre presedintii americani nu au tinut niciodata acest discurs. Este vorba despre William Harrison si James Garfield, ambii au murit la mai putin de 200 zile de la instalarea in functie. Primul discurs transmis la radio a fost cel al presedintelui Calvin Coolidge, in data de 6 decembrie 1923. Primul discurs televizat a fost sustinut de Harry Truman la data de 6 decembrie 1947. Un singur discurs a fost amanat fata de ziua programarii lui initiale. Se intampla pe 28 ianuarie 1986, cand presedintele Ronald Reagan nu a mai sustinut discursul planificat deoarece in aceeasi zi naveta spatiala Challenger a explodat. Discursul s-a tinut pe 4 februarie 1986. Cel mai lung discurs a fost tinut de Harry Truman in primul sau an de mandat, 1946, numarand peste 25.000 de cuvinte. Cel mai scurt a fost cel al lui George Washington din 1790, cu 833 de cuvinte, rostite in mai putin de 10 minute. (Datele statistice au fost publicate de CNN).

Discursul Presedintelui despre Starea Naţiunii are loc dupa deschiderea lucrarilor Senatului si ale Congresului American, de obicei in ultima saptamana a a lunii ianuarie. Din 1965, discursul este televizat in “prime time” (21:00 Eastern time) pentru cresterea audientei si pentru a da posibilitatea tuturor celor care doresc sa-l asculte sa o poata face dupa orele de lucru.  In majoritatea cazurilor parlamentarii partidelor (Democrat si Republican) stau in blocuri opuse. Anul acesta au stat impreuna din cauza evenimentelor din Tucson, Arizona si au purtat cocarde de solidaritate in culorile alb-negru.

Avand in vedere ca Presedintele, Vice-Presedintele si toti demnitarii executivului si ai legislativului se afla impreuna, un membru al cabinetului preia prerogativele Presedintiei pana la terminarea sedintei festive. Acest membru al Cabinetului se afla bineinteles in afara incintei si este numit ca “Supravietuitor Desemnat” (designated survivor), anul acesta fiind Ministrul de Interne, Ken Salazar. Impreuna cu acest demnitar se afla si purtatorul “servietei atomice” a Statelor Unite. Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001 cativa legiuitori (pe baza actualelor majoritati) se afla si ei in afara incintei. De obicei si judecatorii Curtii Supreme  asista la acesta festivitate. Anul acesta 3 dintre cei 9 judecatori ai Curtii supreme nu au asistat la aceasta festivitate – 3 judecatori (Antonin Scalia – numit de Ronald Reagan; Clarence Thomas – numit de Bush-tatal si Samuel Alito – numit de Bush-fiul), care au fost criticati de Obama pentru o hotarare legata de primul amendament al Constitutiei ( cazul Citizens United v. Federal Election Commission). Presedintele Curtii, Judecatorul John G. Roberts (Chief Justice) si alti 5 judecatori ai Curtii Supreme au asistat la acest eveniment.

Acum, inapoi la discursul lui Obama. Numit de presa americana “Win the future” – “Sa cucerim viitorul”, discursul se doreste unul vizionar, cu tinte in viitorul mijlociu al perioadei in care traim. Viitor, in care probabil Obama, daca va supravietui, va avea nepoti sau stranepoti.  Discursul Obama, pregatit de “scriitorul de discursuri” despre care am discutat in postarea care se ocupa de Jon Favreau, este o dovada clara ca exista tendinta de a se debarasa de pozitionarile “socialiste.” Unele randuri parca ar fi fost scrise de mine sau de comentatorii Politeia:

„Da, lumea s-a schimbat, iar lupta pentru ocuparea unui loc de munca este reala. Dar acest lucru nu trebuie sa ne descurajeze, ci trebuie sa ne mobilizeze„

sau:

„Acum, ca partea cea mai grea a recesiunii s-a incheiat, trebuie sa admitem faptul ca guvernul cheltuieste mai mult decat primeste. Acest lucru nu este sustenabil. In fiecare zi, familiile fac sacrificii. Merita un guvern care sa faca la fel„

sau:

„Trebuie sa inovam, sa educam si sa construim mai mult decat restul lumii. Trebuie sa facem din America cel mai bun loc pentru afaceri de pe Pamant. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru deficit si sa reformam guvernul. Asa vor prospera oamenii. Asa vom cuceri viitorul”

Discursul  lui Obama a durat 61 de minute. Principalele cuvinte in discurs au fost: locuri de munca (jobs); munca (work); afaceri (business); natiune si guvern. Aveti analiza discursului din punct de vedere al timpului acordat subiectelor abordate: Introducere 4:35; Economie – generalitati 9:00; Energie 3:03; Educatie 8:01; Emigratie 1:38; Infrastructura 3:06; Taxe 1:26; Comert 1:16; Interne 1:24 ; Sanatate 2:05; Deficit bugetar 6:34; Activitatile cabinetului 3:30; Aparare / Terorism 5:16; Politica externa 3:11; Concluzii 7:30

Puteti citi integral discursul pe Politeia Digest.