Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

2010 – Învingători şi învinşi, pe echipe!

Cand vorbesc despre “echipe” ma refer in general la aliante traditionale sau unele generate “ad-hoc” de evenimente care necesita o actiune coordonata. Daca ar trebui sa-i acord anului un singur termen de caracterizare ar fi “2010 – un an stânjenitor”; poate merge si deranjant – ambele sinonime ale cuvantului consacrat in limba engleza, embarrassing.

Ei bine, aliantele traditionale nu prea au functionat in acest an si nici macar cele formate ad-hoc nu au dat rezultatele asteptate, dovedindu-se intr-un fel sau altul ineficiente. Spre amurgul acestui an se configureaza noi structuri aliate, care poate se vor forma sau poate nu. In orice caz, traditiile nu prea au fost respectate in acest an si multe lucruri care pareau sigure s-au dovedit incerte si, in parte, si  ineficiente.

G-7,  fondat in 1976, care era format din Franta, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Canada si Statele Unite s-a metamorfozat in 1997 in G-8 cu alaturarea Rusiei si in sfarsit  G-20 format in 1999 si compus din reprezentantii continentelor lumii. Africa este reprezentata de Republica Sud-Africana, Europa de UE, Franta, Germania, Italia,  Marea Britanie si cele doua Euro-Asiatice – Rusia si Turcia. America de Nord este reprezentata de Canada, Statele Unite si Mexic. America de Sud este reprezentata de Argentina si Brazilia si in sfarsit reprezentanta masiva a continentului cel mai populat, Asia, cu China, India, Japonia, Coreea de Sud, Indonezia si Arabia Saudita. Oceania bineinteles a fost reprezentata de Australia. G-20 a avut doua intruniri in 2010: prima in 26-27 iunie la Toronto si a doua intre 11-12  noiembrie la Seul. Am analizat respectivele doua intalniri si cred ca am fost foarte corect in concluziile care s-au dovedit corecte in timpul care a trecut de la respectivele adunari si pana in zilele de astazi. (Vezi postarile respective: G-20: stres post-traumatic – Seul si G-20: “să se schimbe pe ici pe colo şi anume în punctele… esenţiale” – Toronto). Concluzia a fost una pe care am exprimat-o cu ajutorul profetului nostru national I.L.Caragiale din gura lui Farfuridi – “Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”

Fara indoiala ca putem declara acest forum numit G-20, care a hotarat colectiv dar a implementat absolut individual, drept o echipa care nu a reusit in 2010 sa fie ceea ce s-a dorit sa fie – un arbitru adevarat al necesitatilor societatii globale in clipe de cumpana.

O alta echipa care nu prea reuseste sa-si gaseasca drumul spre o tinta comuna si eficienta pentru a implementa necesarul membrilor ei  a fost in 2010 NATO. Cred ca in cele doua articole publicate pe “Contributors” am reusit sa-mi exprim parerile si sa arat exact unde sunt problemele aliantei. (NATO: zenit, nadir sau crepuscul? Si NATO: mai putini dragoni, mai multi serpi). Pot mentiona ca in aceste zile complicate Alianta are totusi un lider de mare calitate si un om de actiune performant, care a atenuat multe din disensiunile care au existat si exista in aceasta alianta. Anders Fogh Rasmussen, fost Premier al Danemarcei, s-a dovedit a fi un exceptional Secretar General al Aliantei. Nu pot spune mai mult decat ca avand in vedere ceea ce s-a discutat si s-a hotarat la Lisabona in acest an, NATO este la o rascruce de drumuri extrem de problematica. De fapt,  la Lisabona s-a hotarat sa nu se hotarasca nimic. Interesant de citit articolul publicat de The Daily Telegraph (aparut initial pe Rossiyskaya Gazeta) pentru a intelege de ce eu consider acesta alianta la rascruce de drumuri si de ce cred ca NATO nu poate fi considerata decat o echipa deficitara in acest moment.

In mare, se poate spune ca echipa perdanta a anului 2010 a fost cea a “aliatilor Statelor Unite”. Pentru prima data dupa Herbert Hoover, cel de-al treizecişi unulea preşedinte al SUA, in SUA se adopta politici in esenta lor anti-Atlantice. Diferenta intre Obama si Hoover este totusi mare. Administratia celui de al 44-lea Presedinte American este departe de valorile traditionale ale Aliantei atlantice si ale  intereselor globale ale Statelor Unite, asa cum au fost formulate si consolidate de aproape un secol.  Din nefericire, multi dintre co-echipierii Americii se doresc in afara unor legaturi mai stranse cu Statele Unite. Noua Germanie doreste hegemonia Europeana, pe care o considera meritata prin performantele ei economice.  Ca de obicei, este foarte periculos sa-ti doresti ceva pe care il poti capata, gloria poate fi platita scump uneori. Nu stiu daca ma exprim elegant, cred insa ca ar fi foarte adecvat sa mentionez ca “licuriciul cel mare” se dovedeste impotent in aceasta perioada.

Nu stiu daca pot sa numesc un castigator la jocurile pe echipe, pentru ca majoritatea echipelor au jucat egoist si au dat si cateva goluri in propria poarta. Daca totusi trebuie sa numesc un castigator si de aceasta data ma voi dovedi antipatic unora dintre cititori. Asta este un pret pe care il datorez unei analize bazate pe fapte si nu pe perceptii sentimentale. Castigatoarea anului a fost echipa formata in jurul Iranului, compusa din Siria, Hezbollah si Hamas.  Aceasta alianta este de facto castigatorul anului 2010 in jocurile geopolitice ale politicii internationale. Iranul a continuat sa-si caute echilibrul strategic cu Israelul si hegemonia lumii musulmane in Orientul Mijlociu. A facut-o aproape nestingherita cu adevarat de vorbaria marilor puteri, creand o alianta la randul ei castigatoare. Astazi Hezbollah este decidentul suprem in Liban si Hamasul a reusit politic si public sa discrediteze adverarii din PLO si pe Israelieni in egala masura.  Despre aceasta alianta puteti citi un articol bun din STRATFOR (“Syria, Hezbollah and Iran: An Alliance in Flux„)

Nota: “Noua medie” ne pune pe masa atat de multa informatie ca fiecare dintre noi poate sa-si construiasca un “adevar personal”, profund diferit de un alt “adevar personal”, al unui interlocutor intamplator. Bineinteles, ambele “adevaruri personale” pot fi extrem de departe de adevarul faptic, poate mult mai simplu decat ambele enuntari particulare. Oamenii prezentului isi traiesc o istorie bazata pe “adevarul personal,” obtinut mai mult sau mai putin fara nici un filtru al obiectivitatii, atat cat aceasta poate exista.

“Adevarul personal” nu face parte din istorie, dar pentru un individ oarecare este singurul “adevar valabil.” O vedem prin violenta discursului pe internet, comentariile care incearca sa impuna un “adevar personal” asupra altui “adevar personal”. Bineinteles ca din aceasta ecuatie se exclud “derbedeii ideologici” platiti sau nu.

Constructia “adevarului personal” se bazeaza pe cei doi piloni antagonisti ai epistemologiei (teoria cunoasterii stiintifice) – “a priori” si “a posteriori”. Diferenta intre cei doi este simpla. Cunoasterea “ a priori” este independenta de experienta, ea exista pentru ca “cineva” sau “ceva” a pus-o in capul emitentului de “adevar personal.”  Cunoasterea “a posteriori” este cheia intelegerii perioadei pe care o traim. “A posteriori” necesita effort, este dificil, dar asigura rationalitatea unei gandiri constructive si conduce la asezarea lucrurilor intr-un proces care poate asigura progresul.

Strabunul comun al  oamenilor care gandesc, Platon,  sustinea ca atingerea printr-o progresie de la cunoaşterea prin simţuri a lumii sensibile, la cunoaşterea prin intelect a adevăratei realităţi, a lumii esenţelor şi formelor pure, eterne, este drumul spre un adevar care construieste istoria.

Epilog: “Give me six lines written by the most honorable of men, and I will find an excuse in them to hang him.” –Cardinal Richelieu

36 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Salut! 🙂

    Invinsi, la puncte, Opozitia. A pierdut reprizele: pensii, salarizare, buget.

    Invingatori la puncte nu usnt, nici Guvernul e nauc, se tine de arbitru (CCR).

    Una peste alta, mirarea mea e mare: al naibii, e sfirsit de an si avem legile economice grele adoptate!

    Urmeaza ce e mai greu. Un an 2011 in care prea s-a investit la nivel de speranta. Insa ce mai conteaza, vom avea un an 2011 de foc, si eu abia astept 😆

    Cetatean

    28/12/2010 at 4:07 pm

    • Salut Cetatene 🙂
      Vine ea si analiza interna pe 2010. 🙂
      Daca vrei poti sa o scri tu!

      Theophyle

      28/12/2010 at 4:09 pm

  2. Theophyle, sunt obosit, azi am alergat pina pe la 13. Cu mare placere as scrie o analiza interna, daca as fi mai fresh. Daca trece Legea Eductiei, iti fac una. La fel, daca se rezolva cumva treaba pe CSM, scriu si acolo ceva. Numai sa fie in favoarea noastra!

    Cetatean

    28/12/2010 at 4:13 pm

    • Nici o problema 🙂
      Daca ai putere poti sa o scri si dupa ceea ce am sa public maine dupa-masa!

      Theophyle

      28/12/2010 at 4:16 pm

  3. Voi incerca sa scriu o analiza interna, nu mai mare decit aceasta facuta de tine, in care sa prind principalele momente care ne intereseaza economic si politic pentru a intelege ce se poate intimpla in 2011. Incerc sa o scriu incit sa fie publicabila miine pe la ora asta. E bine?

    Cetatean

    28/12/2010 at 4:18 pm

    • Sigur ca este bine, cum nu? Ai timp pana maine la 16:00

      Theophyle

      28/12/2010 at 4:20 pm

  4. Bine analizat , scris Theophyle .
    Inclusiv colegul meu Platon a incuvintat aceste rinduri ! 🙂

    Ștefan A .

    28/12/2010 at 4:23 pm

    • Banuiam eu ca Platon a fost si el din Cluj 😆

      Theophyle

      28/12/2010 at 4:47 pm

      • 😆
        Incerc si eu sa zmulg un zimbet celor care citesc acest blog.

        Ștefan A .

        28/12/2010 at 4:50 pm

        • Plato Christianus, o carte celebra, a fost scria de E. Von Ivanka, ce a predat pentru scurt timp si la Cluj.

          Cetatean

          28/12/2010 at 4:52 pm

  5. Individul asta deja imi fura o idee pe care vroiam sa o scriu, legat de 2011 😆

    Cetatean

    28/12/2010 at 4:24 pm

  6. Exprimarea asta mi-a placut:

    „Un câine de pază gras şi îmbătrânit va fi înlocuit de mai mulţi lupi tineri, care vor veghea cu adevărat la democraţia autentică”.

    Cred ca aici pe blog deja avem o haita intreaga de lupi tineri, maturi si suri 😉

    Cetatean

    28/12/2010 at 4:25 pm

    • Toti suntem tineri. Uni numai cu inima si capul 🙂

      Theophyle

      28/12/2010 at 4:46 pm

  7. Culoarea sura se refera la par, doar atit! 🙂

    Inimile sunt toate tinere!

    Cetatean

    28/12/2010 at 4:50 pm

    • 🙂 unii se mai si vopsesc !

      ela

      28/12/2010 at 4:53 pm

      • Nunmai aia care vor sa mascheze ceea ce au in cap 🙂

        Theophyle

        28/12/2010 at 5:02 pm

  8. Buna,tuturor 🙂
    Mi se pare sau Germania repeta pasii facuti de US dupa razboi:externalizeaza industrii si know-how,face investitii mari in exteriorul sau (China,Rusia, Asia…). US culege de acum roadele politicii de export de tehnologie: Europa o vrea departe,la G20 a cam fost arabesc lateral,in NATO influenta i-a scazut.

    ela

    28/12/2010 at 5:01 pm

    • salut ela 🙂
      Germani nu va deveni niciodata o mare putere. Ei vor trai bine vor produce marfa excelenta si vor fi intotdeauna cei mai buni din cartierul lor in cartierul lor!

      Theophyle

      28/12/2010 at 5:04 pm

      • Buna,Theophyle!
        Sper din toata inima.

        ela

        28/12/2010 at 5:10 pm

      • Theophyle
        E interesant ca nemtii astia , cu taxele si impozitele pe care le au , produc si marfa de relativ medie valoare adaugata . Tip pardoseli in laminat (imitatie de lemn ) . Calitativ , nimic de reprosat .
        Am fost bombardati ca nivelul taxarii impinge productia sa emigreze in Asia . Cum fac nemtii sa mentina in tara productii extrem de diversificate si noi ne dam in ceasul mortii sa aducem pe altii sa produca cauciucuri ? (sa zicem)

        Ștefan A .

        28/12/2010 at 5:12 pm

      • salve,

        mi-ar placea sa traiesc in Germania,
        sincer!
        🙂

        skorpion

        28/12/2010 at 5:13 pm

        • Nu ca imigrant 😦

          ela

          28/12/2010 at 5:23 pm

          • si ca imigrant
            🙂

            skorpion

            28/12/2010 at 5:28 pm

  9. sinteti de acord cu asta?

    Frunzaverde:

    Daca Romania NU e admisa in Schengen, Baconschi ar trebui demis

    skorpion

    28/12/2010 at 6:07 pm

    • Vechea poveste .
      Noi sintem sfinti si actualii guvernanti sint niste tirfe . 🙂
      Intrarea in Schengen se face cu aportul mai multor ministere. In cazul nostru si cu aportul MJ. MAE e si el implicat ca „brat lung” al politicii mioritice dar cind opozitia merge la UE si spune : sintem o tara corupta , nu ne faceti sa intram in zona, rezulta ca unica ocupatie a politicienilor notri a fost si este lupta pentru ciolan .
      Pentru acest simplu motiv , ciolanul , sintem ultimii in UE . De ris (sau de plins) sa intre Bulgaria in zona si noi nu .

      Ștefan A .

      28/12/2010 at 7:07 pm

  10. Frunzaverde mai e in politica ? 🙂
    Nu mi se pare.

    ela

    28/12/2010 at 6:23 pm

  11. Într-o Rusie în care rata de achitare în cazurile rezolvate de instanţele de judecată, în primele nouă luni ale anului, a fost de 0.7%, planul lui Putin ar reprezenta lovitura finală data independenţei justiţiei.

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/putin-isi-finiseaza-dominatia-in-rusia-ce-plan-are-tarul-de-la-kremlin-916908.html

    Europa, trezeste-te!

    skorpion

    28/12/2010 at 7:38 pm

  12. da, diana, ai dreptate, in frunte cu germania.
    dar, deh, gazul cel afurisit trebuie platit..

    skorpion

    28/12/2010 at 7:49 pm

    • Pai sa scoata banu’. Nu sa se laude ca-s corecti si sa calce pe altii in picioare.

      Diana

      28/12/2010 at 7:59 pm

      • Banii nu au miros !
        Sau ” te faci frate cu dracu ca sa treci puntea ” .

        Ștefan A .

        28/12/2010 at 8:23 pm

        • De obicei puntea aia e fara de sfarsit. Pana la urma esti in „vespasiana”. Exista din pacate posibilitatea ca toata lumea sa fie tarata acolo.

          Diana

          28/12/2010 at 8:27 pm

  13. Salut 🙂

    Diana

    28/12/2010 at 7:58 pm

  14. Buna Seara 🙂
    postare noua!

    Theophyle

    28/12/2010 at 8:29 pm


Comentariile sunt închise.