Capra si căpuşa – o fabulă afgană

Abdul Rahim un taran sarac lipit pamantului, traia impreuna cu familia numeroasa de pe urma a trei capre pe care le ducea zilnic la pascut pe costisa muntelui. Caprele dadeau suficient lapte pentru un trai modest, dar suficient familiei sarmanului taran.

De la un timp laptele se imputinase si familia lui Abdul Rahim a fost nevoita sa manance numai o data pe zi si nu de doua ori cat fusese obisnuita. Ingrijorat, taranul se dusese la inteleptul satului sa-l intrebe ce sa faca. Inteleptul bineinteles l-a trimis la veterinarul din orasul vecin. Ajuns cu caprele la veterinar, Abdul Rahim i-a cerut ajutorul. Veterinarul a controlat caprele si le-a gasit pline de capuse, i-a prescris un praf impotriva capuselor. Dupa ce platise veterinarului toti banii pe care ii avea, taranul nu mai avea cum sa cumpere doftoria impotriva capuselor. Vinde o capra si cumpara doftoria crezand ca doua capre sanatoase sunt mai bune decat trei bolnave.

Doftoria a ajutat un timp si familia taranului a continuat sa mannace o data pe zi, dar totusi mancau. Dupa un alt timp praful impotriva capuselor s-a terminat si caprele  s-au umplut din nou de capuse incetand sa dea lapte aproape in totalitate. Disperat Abdul Rahman se duce la inteleptul satului sa-l intrebe ce sa faca. Inteleptul se uita cu mila la taran si il povatuieste – Du-te Abdul cauta-ti alt imas mai bogat, poate capusele si caprele vor putea vietui impreuna si familia ta va continua sa manance o data la doua zile, sau  pleaca in alta parte unde capusele nu pot trai sau sunt mai milostive cu caprele.

Fiecare cu concluzia lui, astazi au castigat capusele, caprele vor da mai putin lapte si noi vom manca mai putin. Asta-i viata in Afganistan!