Rude, paparude si datinile stramoşeşti

Paparuda este denumirea cea mai răspândită a ritualului magic de provocare a ploii, practicat pe timp de secetă. Paparuda invocă onomatopeic ploaia prin dans, bătăi din palme, plesnetul degetelor, răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul si continutul textului magic:

„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul –bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă siroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiţă, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiţă, hai!”

Am primit astazi un mail care descria urmatoarea întamplare:

In ministerul X existau doi secretari de directii, primul numit Ioan T. si al doilea numit Ioan P. Prieteni buni de ani de zile. In departamentul lui Ioan T. lucrau 11 dintre finii, cumnatii, cumetrii, surorile si fratele lui Ioan P.  In departamentul lui Ioan P.  lucrau 8 dintre rudele lui Ioan T., asa ca nimeni nu poate pretinde ca in ministerul respectiv se fac favoruri si exista nepotism.

Nenorocita de criza si neputinciosul ministru nu au reusit sa-i fereasca pe cei doi Ioani de restructurari. S-a hotarat ca departamentul lui Ioan T. va fi restructurat. Aici incepe tragedia adevarata! Nu a ajutat nimic, nici paparudele-rude nu au reusit sa izgoneasca seceta bugetara si nici nu au reusit sa termine criza, ministrul, guvernul sau ultimativ,  Presedintele.

Revolta rudelor lui Ioan P., care s-au vazut restructurate, pe cand seful tribului ramane pe pozitii cu rudele lui Ioan T., care raman sa se odihneasca muncind in respectivul minister si revolta lui Ioan T. ca a fost restructurat si tizul sau onomastic ramane pe pozitii, au dus la situatia ca departamentul nerestructurat a  incetat de facto sa lucreze, nu ca eficienta ar fi fost cine stie ce, vreodata.

Respectivul cu mailul, m-a rugat să public povestea ca să-i dau in gât pe nenorocitii care nu au fost restructurati, desi meritau, pentru ca seful este totusi frasu’!

Nu-i asa ca nu va vine să credeti? Ei bine, credeti! Asa stau lucrurile cu adevarat. Datine românesti, din străbuni! Noi românii ne pastram datinile cu sfinţenie.

P.S. O postare exceptionala pe Politea Digest, a unuia dinte cele mai bune condeie “non-fiction” care contribuie si la The Wall Street Journal. Musai de citit!