Leac de criză

Postat pe Politeía de @Nea Iancu

Cu cât se accentuează criza aceasta economică şi finanţiară, care ne bântuie de atâta vreme fără s-avem speranţă a scăpa aşa de curând, cu atât mi se lămureşte mai bine amintirea lucrurilor de, pe vremea războiului din urmă ruso-româno-turc. N-am pretenţia să pricep economia politică şi, prin urmare, nu voi căuta să fac vreo paralelă între starea actuală economică şi starea în care se afla ţara noastră până în ajunul marelui război. Ştiu însă că lumea toată se plângea tot aşa de amar ca şi astăzi de lipsa banilor pe piaţă. O sumă de negustori mari scrâşneau, văzându-şi apropiata cădere; iar cât despre negustorii mici, aceia erau mai leşinaţi decât muştele apucate pe neaşteptate de o toamnă aspră şi timpurie d-abia îşi mai trăgeau sufletul. Când ajunsese criza în toiul ei şi lumea era cuprinsă de ultima deznădejde, iată că se declară războiul. M-am dus la un prieten, băcan mare, la poziţie principală în Podul Mogoşoaii; îl ştiam la marginea prăpastiei: faliment sigur în negoţ şi casele, care erau proprietatea nevestii, ipotecate cu vârf.

Presa pe masa de operaţii

Cred ca domnii Vântu si Voiculescu au sansa nesperata sa devina obiect de studiu academic.  Romania traieste intr-o menajerie de sticla care unora li se pare ca este o camera de plumb. Greseala lor! Faptul ca Ringier si WAZ se retrag treptat din fostul bloc comunist in general, si din Romania in particular, a atras atentia unor facultati care se ocupa cu jurnalismul si media in marile universitati americane. Nesperatul subiect de studiu nu a generat inca lucrari de doctorat, dar ele vor veni in curand, sunt sigur. Deocamdata am vazut cateva ciorne ale unor articole care vor fi publicate probabil la toamna si care vor produce o valva mai mare decat raportul Oxan.