Miezul zilei 9/6 – “Lonely Riders”

Nu cred ca vreun cetatean mai informat al Romaniei poate sa nu recunoasca ca aceasta clasa politica, care ne bantuieste de cam multicel timp, este de fapt un sindicat, mai mult sau mai putin organizat. Importanta doctrinelor sau ale partidelor din care faci parte nu este, asa cum nu a fost niciodata, esentiala. 

De fapt nu de astia ma omoara grija, desi ne-au facut si continua sa ne faca un pustiu de bine. As dori sa scriu si sa discut cu voi sansele unor politicieni care au ajuns la politica, dupa niste cariere implinite fara dorinte ascunse de a se capatui pe seama votului universal. Nu-i cunosc personal, nici macar nu am discutat cu ei vreo data, am urmarit insa cu multa placere parcursul lor politic si adeziunea la unele principii de corectitudine pe care as dori sa le vad la mai multi politicieni romani.

Primul politician in preferintele mele absolute este Monica Macovei. M.Macovei  a reusit sa porneasca reforma justitiei luptandu-se cu toata lumea, inclusiv cu politicienii coalitiei din care a facut parte, pana la urma a fost indepartata. Sindicatul politicienilor romani a reusit cu ajutorul unor minciuni flagrante sa o departeze cat mai mult posibil de politica cotidiana. Monica Macovei nu putea intra in tiparul ministrului de tranzitie, care vrea vizibilitate, influenta, avere si care are mereu ceva de ascuns, de aceea asupra ei nu se pot activa parghiile obisnuite ale sistemului. Si pentru ca nu putea fi manipulata sau convinsa de conservarea viciilor justitiei autohtone au fost puse la punct diverse scenarii prin care sa fie compromisa. Propun un articol mai vechi pentru a va reaminti cu cine s-a luptat Macovei si care au fost minciunile cu care a trebuit sa lupte. Absolut esential de citit.

Nu cred ca Macovei are sanse in PDL-ul lui Blaga-Videanu-Berceanu. Nu cred ca are sanse daca nu va fi sustinuita cat se poate de noi, cei care dorim sa repiram aer politic mai putin poluat. Si totusi tare mi-as dori ca vorbele ei sa ne aduca aminte pe ce lume traim:

Politicienii si celelalte persoane aflate in functii publice trebuie sa dea socoteala in fata opiniei publice pentru cum exercita puterea si cum cheltuiesc banii publici. De aceea, cind intra in serviciul public ei renunta la acele elemente ale vietii private care impiedica controlul public asupra activitatii lor. Opinia publica trebuie sa stie daca acestia acumuleaza averi peste venitul lor legal ori daca iau decizii in situatii de conflict de interese (isi dau de pilda contracte la companiile la care sunt actionari), adica isi creeaza avantaje personale prin functia publica.

Al doilea politician despre care as dori sa vorbesc este un opozant ideologic. Pentru mine el este reprezentantul autentic al social-democratiei Europene. In cazul lui Vasile Dâncu, chiar am citit aproape tot ce a scris si cred cu tarie ca daca Iosif Jumanca si-ar dori un urmas, Dâncu probabil ar fi ales. Cred ca cele mai interesante vorbe pe care le-am citit de la el sunt:  “Cred tot mai mult că politica este necesară ca aerul pentru o societate. Cred că politica noastra incă nu s-a desprins de nevoile fundamentale, cele de la baza piramidei lui Maslow. Nu ajuns la nevoile superioare, mai ales cele privind stima de sine. Politica noastra se va schimba cand o sa inteleg ca lipsa de organ pentru interesul de grup ne conserva saracia si ramânerea in urmă. Dar am sentimentul că facem pasi inapoi cu politica de astazi asa că m-am saturat sa mai fac planuri, sa mai vorbesc si chiar sa critic.”

Cred ca oameni ca Dâncu trebuie sa reformeze PSD si sa-l transforme in ceea ce trebuie, un Partid de stanga modern.

Din nefericire, nu prea vad cum si cand oameni ca M. Macovei si V. Dâncu ar trebui sprijiniti si nu sindicatul politicii romanesti actuale.

P.S. Din nefericire vad ca un blogger de calitate a obosit in lupta cu sindicatul si a hotarat sa paraseasca deocamdata frontul. Divergenti de multe ori il stimez si ii urez numai bine. O sa-mi lipseasca. Numai bine, Dan.