Miezul zilei 30/4 – “aptitudinea fericirii”

Acum 20 de ani, la New York,  priveam la televizor cum se infaptuia revolutia romana. Intamplator un prieten privea cu mine reportajele halucinante care soseau din Romania, prietenul neavand nimic comun cu tara noastra.  Zilele acestea, cand ne-am intalnit din nou, in Bucuresti, am recunoscut ca a avut dreptate atunci cand mi-a zis: “Veti fi liberi, dar nu veti fi fericiti!”. Atunci nu l-am inteles si nici nu l-am intrebat prea multe, deunazi ne-am intors la discutia de acum 20 de ani.  

Respectivul prieten a fost la Bucuresti ca expert in misiunea  BM, om serios si asezat, trecut cu putin de jumatate de secol, ca mine. Romanii l-ar eticheta inalt demnitar, el se considera middle-management.  La o cafea am discutat despre multe, cel mai mult  insa despre fraza pe care nu am luat-o in considerare acum douazeci de ani.

Personal am considerat intotdeauna ca fericirea este un sentiment individual, m-am convins cu argumente solide ca exista si o fericire sociala. Adevarat, probabil ca exista. Prietenul considera ca o societate poate fi fericita cand traieste pe baza unui contract social respectat de o majoritate a partenenerilor. Romania nu a avut parte aproape niciodata de un astfel de contract, adevarul este ca majoritatea societatilor umane traiesc fara acest contract.

Respectarea contractului social, apasator si poate strict cateodata, da siguranta si adeziune, lipsa lui creeaza adeziune adhoc sporadica si temporara. Contractul social intre individ si societatatea in care traieste asigura individului certidudinea ca daca va respecta regulile el va trai bine. Va putea sa-si asigure existenta prin munca, va fi aparat de lege contra abuzurilor si i se vor asigura servicii satisfacatoare pentru contributiile pe care el le acorda societatii in care traieste: sanatate, educatie, siguranta.

Zice prietenul meu: la inceput v-am simpatizat fara sa va inteleg, dupa un timp am inceput sa inteleg. Cu cat inteleg mai mult, va simpatizez mai putin, traiti intr-o haiducie continua, nici macar nu cunoasteti realitatile voastre. Lipsa cunoasterii si indiferenta nu pot face fericit pe nimeni, niciodata. Multumirea individuala produce o fericire sociala. Taranul care-si poate monta un hidrofor in casa si poate avea un solar pe timp de iarna pentru a cultiva niste legume, va fi un om multumit. Orasanul care isi poate gasi existenta prin munca manuala sau intelectuala si se poate bucura de micile binefaceri ale timpurilor va fi multumit. De ce ar fi multumiti oamenii care trebuie sa plateasca serviciile sociale de doua ori pentru a le primi o singura data, si aceasta singura data la un nivel redus si discretionar. Bineinteles, plata dubla se face o data  prin taxe si a doua oara prin mita. Cum poate el sa fie multumit?

Continua prietenul: Politicienii sunt populisti si mincinosi cam peste tot, rar un politician onest. In alte parti ei stiu insa masura. La voi nici macar nu exista aceasta masura. Ieri am stat la o sedinta cu niste sindicalisti care se plangeau de salariile mizere ale  membrilor sindicatului respectiv. Sindicalistul purta la mana un ceas Vacheron Constantin, care costa aproape 20 de mii de euro. Seful misiunii mi-a atras atentia la sfarsitul sedintei, “asta l-ar face si pe Jimmy Hoffa sa roseasca”

Vezi tu, continua prietenul, ti-am spus atunci ca “veti fi liberi, dar nefericiti” pentru ca nu aveti “aptitudinea de a fi fericiti”, doriti mai mult fara sa dati nimic la schimb, asa stau treburile aici, in Romania.

Cred ca vom mai discuta despre asta, poate!

Ilustratiile din aceasta postare sunt facute de maestrul Hultan, care ma insoteste deja de  un timp. De multi ani nu am avut placerea pe care o am cand vad lucrarile lui. Intr-un fel imi aduce aminte de ziarele americane din anii ‘80-’90, cand primul lucru pe care-l cautam erau caricaturile lui Ranan Lurie, aveau aceasi aciditate. Mare placere Hultanul!  Astazi am ales ilustratii din ciclul “de ce nu sunt eu multumit” 🙂