Şansa de a intra in istorie

Nu cred ca exista un politician in aceasta lume care nu si-ar dori sa intre in istoria tarii lui pentru ca a faurit ceva, pentru ca a construit sau reformat ceva si si-a comdus poporul cu un pas mai departe pe drumul bunastarii si /sau a sigurantei nationale. Stiti cu totii pentru ca majoritatea noastra, impreuna, am sustinut un candidat pentru ca a avut un proiect in care am crezut si eu si voi. Reformele merg si vor merge incet si in continuare. Nimeni nu se lasa inlocuit atat de usor, in special cei numiti colectiv “clasa politica” , chiar in partidul construit de el.

Miezul zilei 22/3 – “vorbim vaccinat”

Puteti spune ce doriti despre Vanghelie, omul asta insa este un monument al clasei politice post decembriste create de “cel sarac si cinstit.” Ajuns primar de sector in Bucuresti si secretarul organizatiei PSD Bucuresti, omul s-a ajuns. A lipsit putin pentru a deveni unul din principalii oameni din stat. Ceea ce a lipsit a fost norocul poporului roman. Daca   Mircea Geoana ar fi castigat alegerile, Vanghelie ar fi devenit sfetnicul de taina si intronitorul baştanilor din Romania. Vanghelie este insa un animal politic, asa cum a declarat chiar el: “trebuie sa supravietuiesc si eu, ce dracu”.  Asta este suprema lozinca a inteleptului din Ferentari. Vanghelie stie ca “frate, frate, dar branza e pe bani”. Vorbind despre Voicu , zice Vanghelie:

„Ali Baba şi cei 40 de hoţi” – o poveste in versiune românească

„Ali Baba şi cei 40 de hoţi” este una din cele 1001 de poveşti ale Şeherezadei si totusi, citind stirile recente, poti ajunge repede la concluzia ca povestea este sugestiva la ceea ce se intampla si la ceea ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani in Romania. Sunt bineinteles portiuni din poveste care trebuie interpretate diferit, totusi miezul povestii este foarte potrivit la perioada si la pesonajele care ne bantuie actualitatea. Auzim ca de fapt povestea incepe concomitent cu revolutia din ‘89 chiar inainte de a fi confiscata de Iliesecu & Co si transformata in lovitura de stat. Desi cunoastem deja memoria selectiva a lui Iliescu, care are niste amnezii serioase cand este vorba de acea perioada, totusi faptele arata complet diferit de ceea ce si-ar dori el. Catalin Voicu nu a aparut din neant desi Iliescu afirma ca nici o data nu a fost angajatul lui, zicand ca: “Eu, personal, n-am avut nicio relaţie directă cu domnul Voicu cât a lucrat la Cotroceni. Nu-l cunoşteam, n-am avut niciodată de-a face cu el. Practic l-am văzut prima dată când a apărut candidat al PSD la Bacău şi m-a şi mirat acest lucru pentru că n-am înţeles ce legătură are cu partidul.”