Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Archive for ianuarie 19th, 2010

Pe drumul spre un orfelinat politic

Incet, dar sigur, parti substantiale ale electoratului incep sa devina “orfani” politici. Din punct de vedere al electoratului, acest lucru nu poate fi o problema prea mare, problema ar trebui sa fie a partidelor.  Din nefericire pentru corifeii politichiei dambovitene, majoritatea se  asemana generalilor care se pregatesc pentru bataliile trecutului, care exact ca  in istorie vor fi diferite in viitor. Intr-un cuvant, au capatat orbul-gainilor. Este adevarat ca nu in fiecare zi omul de rand se intreaba cu cine va vota in 2012 sau in 2014, dar  asta nu-l deranjeaza de a injura cotidian pe cei pe care i-a sustinut si care-l  “pocnesc” tot timpul cu opacitatea lor si cu bisnita politica cotidiana.

Pentru politicieni trecerea vremii aduce numai beneficii: o masina mai noua, un calculator mai performant, niste comisioane din ceva  bisnita si vesnicele   aranjamente pe sub masa pentru mai multa putere si mai mare vizibilitate. Asa vad politicienii activitatea politica; ei au luptat pentru aceste beneficii si doresc acum sa aiba placerea de a le folosi.

Pentru cetatenii care devin electorat cu cateva luni inaintea alegerilor si redevin contibuabili dupa lucrurile stau complet diferit. Majoritatea noastra constientizam ca “transparenta” este numai un cuvant si majoritatea promisiunilor electorale nu vor fi respectate nici de aceasta data, asa cum nu au fost respectate niciodata din ‘89 incoace.  Numarul somerilor pentru mine nu este o cuantificare aritmetica, acesta reprezinta sute de mii de oameni sau zeci de mii de familii care au incetat sa traiasca decent si care   isi consuma anii productivi in asteptarea unor solutii care nu au de unde sa vina. Exact aici incepe ruperea dintre omul de rand si reprezentantul lui politic.

Am ales un partid de dreapta, care prin politicile lui sa-si ajusteze o administratie mai mica, mai ieftina si mai eficienta, care sa-mi micsoreze taxele si sa-mi permita sa investesc munca si bani pentru a crea locuri de munca si sa traiesc mai bine din investitia mea, din eforturile mele si din provocarile pe care mi le asum. Icsulescu  a ales un partid de stanga pentru a-si asigura niste masuri de protectie prin care eu angajatorul sa-i platesc contributiile sociale, sa-i acord  un salariu decent si sa-i acord respectul pe care-l merita. Isculescu nu este dusmanul meu, el este partenerul meu, sigma noastra ne produce o existenta onorabila, ficaruia dupa investitia lui si pericolelor la care se expune. Asta se numeste capitalism al secolului XXI, decenta si solidaritate intre oameni si eforturile lor pentru o viata mai buna.

Am ales un partid de dreapta care aplica o legislatie feudala, care taie gastele populatiei in loc sa le gaseasca un islaz, in care sa pasca in liniste si sa traim din ouale lor.  Am ales un partid de stanga la fel de feudal, cu oameni care se ocupa de vrajitori, vrajitorii si imparteli la sindicatele aservite si clientela lor electorala, in loc sa aiba grija cu adevarat de cei care i-au ales.

Slava Domnului, nu traiesc numai in blogosfera si pasurile mele sunt REALE, comune cu ale multor oameni, care nu sunt formati digital, sunt oameni vii care au nevoie de bani adevarati cu care sa traiasca, locuri de munca care sa produca acesti bani si servicii sociale pe care politicieni lu’ peste trebuie sa le asigure.  Nu se poate ca primul lucru pe care un ministru de finante il face este sa-si angajeze o trupa de bufoni care sa ne explice de ce trebuie sa platim mai multe taxe. In acelasi timp, avem nevoie de o opozitie reala, care nu se ocupa de ezoterismul familiei Geoana ci de “lupta” impotriva acestor  bufoni si seful lor.

Sper ca aici va incepe orfelinatul nostru politic pe care pana la urma il vom impune lor. Alternativa ar fi inca niste promisiuni care nu vor  fi respectate. 

Written by Theophyle

19/01/2010 at 12:35 pm