Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Archive for ianuarie 10th, 2010

Un an de Obama si politică ‘wishful thinking’

De obicei nu discut pe acest blog politica externa care nu este strict conectata la realitatile zilnice ale românilor, nici de aceasta data nu voi face o exceptie. Din punct de vedere strict romanesc, America a fost si va fi o parte importanta din gandirea noastra politica si sociala. Majoritatea romanilor iubesc America fara sa o cunoasca si nici macar fara a o vizita o singura data in viata lor.  Din diverse motive, europenii in general nu iubesc America. Francezii nu vor uita niciodata ca au fost salvati de ea de doua ori, nemtii ca au fost invinsi de ea de doua ori si englezii pentru ca sunt snobi si-i considera inca neciopliti. Românii sunt altfel,  noi inca visam visul american si l-am adoptat transformandu-l intr-un fel in  visul nostru nerealizabil.

Obama a avut un an greu din care iese destul de jumulit, pierde aproape 20% din increderea electoratului (unii spun numai 15%) coboara la 45% si aproape toata lumea este de acord astazi ca Barack Obama NU va fi “unul dintre cei mai mari preşedinţi din istorie“, cam 80% din electorat. Obama a ajuns la Casa Alba pe aripile sloganului „yes we can” si s-a vazut dupa acest an ca nu prea se poate. Putini presedinti au ajuns la gloria la care a ajuns el fara sa faca de fapt nimic; cum se spune este nevoie de noroc. Norocul insa nu poate juca pentru el la nesfarsit si de fapt sunt semne ca a cam inceput sa-l paraseasca. Ce legatura are asta cu Romania si cu romani, pai are. Legatura noastra cu Statele Unite este una extrem de dezechilibrata. Romania a facut in ultimul deceniu (si ceva) destul de mult pentru interesele Statelor Unite si am primit extrem de putin fata de ceilalti aliati din regiune. Daca de la Bush am primit  multa simpatie (autentica) si sustinere, de la Obama probabil vom primi mult mai putin. Obama nu intelege asa cum este nevoie sa inteleaga echilibrele necesare unei coexistente normale in Balcani si nici nu are vreo problema in sacrificarea unor interese americane in aceasta regiune pentru o mai “buna intelegere” cu colegii de la Kremlin.  Adevarul este ca Obama este “clei” in politica internationala si pana acum nu a reusit nici macar sa inteleaga problemele regiunlor fierbinti, ca sa nu vorbim de realizari. Viitoarele alegeri la Senat si la Congres (mid-term) care vor avea loc anul acesta vor arata cu prisosinta care este directia si poate Obama va fi lecuit de politica lui de “wishful thinking” si se va trezi la realitate.

Sper ca România si românii, prin noul ministru de externe, un diplomat de cariera foarte talentat vor reusi sa-si croiasca un drum mai facil spre punctele de influenta ale executivului si ale legislativului american, si de ce nu, si spre Casa Alba.  Sper ca Traian Basescu va intelege ca axa Bucuresti-Washington trebuie mentinuta la un nivel de “dus-intors” si ca americanii inteleg business si respecta faptul ca trebuie sa dea nu numai sa ia.  Personal nu vad de ce noi trebuie sa fim tratati altfel decat celelalte tari europene si relatiile noastre cu americanii ar trebui sa difere de cele ale cehilor sau ale polonezilor.

Written by Theophyle

10/01/2010 at 8:48 pm

Coaliţiile anticreier si pomana electorala

Ultimul an a fiecarei guvernari se ocupa extrem de intens cu ceea ce se numeste in jargon elevat “asistenta sociala”, de facto este pomana electorala contra voturi. Intr-un cuvant, sectorul privat trebuie sa tina in spate intre 9 si 11 milioane de compatrioti asistati social, intr-un fel sau altul. Bineinteles ca din acest enorm numar sunt oamenii care au tot dreptul de a fi asistati, adica “pensionarii pe bune”, femeile in concediu de maternitate, somerii si cazurile sociale adevarate. Daca facem o mica socoteala (si aceasta socoteala a fost facuta de FMI) ajungem la concluzia ca cel putin 4 milioane de “asistati” nu au dreptul la nici o asistenta. Daca ne aducem bine aminte de timpurile cand economia “duduia” ( “raiul” Tariceanu-Vosganian), alimentata de afacerile imobiliare la preturi aberante si de fluxurile financiare externe, majoritar speculative, ne-am cumparat niste voturi pentru a intari PNL, umfland aparatul bugetar cu 400.000 de persoane. Clasa politica in totalitatea ei, unita intr-o coalitie anticreier a marit pensiile si salariile bugetarilor, a creat agentii de stat in care clientele politice si-au dat singure salarii si pensii „nesimtite”, ca si cum „duduiala” economica va tine vesnic. Uite ca nu s-a intamplat asa si astazi suntem nevoiti sa aplicam taxe pe soarma si hamburgheri.

Haiducia distribuitiva a inceput sa infricoseze orice investitor normal. Paralel cu isteria cresterilor salariale  si criza economico-financiara si dupa ce in industria bunurilor de larg consum companiile străine au cumpărat aproape tot, acum  au început să închidă din fabrici. În ultimii 3 ani au fost închise peste 20 de unităţi de producţie din industria bunurilor de larg  consum. Dacă o parte din companii au motivat închiderile prin eficientizarea business-ului pe piaţa locală şi concentrarea producţiei în fabrici mai mari, modernizate prin programe de investiţii, altele au decis că, pur şi simplu, nu merită să mai producă în România. Colgate-Palmolive şi Kraft Foods sunt cele mai bune exemple în acest sens: au investit în producţie în ţara noastră, dar au decis în cele din urmă că e mai bine să plece. Deşi nu au spus-o direct, plecarea din România a acestor investitori ţine cu siguranţă de nivelul salarial destul de ridicat faţă de alte ţări din jur, în raport cu productivitatea. Pentru mai multe detalii vezi aici.

Adevarul este ca România a ajuns în prezent să aibă unul din cele mai puţin prietenoase medii de afaceri din Uniunea Europeană. Sute de legi proaste au pavat drumul spre capitalism, iar cetăţenii simpli, dar şi oamenii de afaceri au ajuns adesea la capătul răbdării în faţa soluţiilor unei justiţii şi coruptă, şi aservită politic. Pentru mai multe detalii vezi aici.

Coalitiile anticreier ne-au adus in Anno Domini 2010, an in care bugetul de stat a devenit o ruina la mila institutiilor financiare internationale si se bazeaza in perioadele de criza politica pe imprumuturile bancare pe care nu mai stim cum si cand o sa le returnam si cu ce costuri. Bugetul anului 2010 a devenit un cadavru ambulant de care trag toti prin miile de amendamente, nestiind cum sa-si mai justifice existenta in Parlament, dorind sa-si ameteasca alegatorii, doar, doar, vor mai prinde inca un mandat. Numai cand oameni vor intelege ca voturile cumparate sunt mult prea scumpe , atunci coalitiile anticreier isi vor inceta existenta, si poate vom avea o sansa de a iesi la liman. Pana atunci kilogramele de malai, ulei sau zahar distribuite votantilor ne costa enorm de scump, ne costa libertatea, democratia si bunastarea. 

Written by Theophyle

10/01/2010 at 12:59 pm