Sechestrarea bunului-simţ

Desi alegerile s-au terminat deja, Basescu le-a castigat, Mihaela le-a pierdut, avem guvern, transa de la FMI aranjata, criza in toi, milioane de someri in curand,  nimic nu s-a schimbat nici in presa si nici in blogosfera talibana din ambele parti. Traian Basescu circula pe scala popularitatii intre Sfantul Traian “facatorul de minuni” si  Traian Scara’oţchi seful tartorilor iadului.

Dreptul de a avea un frate idiot

Nu cred ca este ceva neconstitutional sa ai un frate idiot. De fapt, istoria recenta ne invata ca aproape toti presedintii americani au avut frati idioti. Jimmy Carter (nici el prea destept) l-a avut pe William Alton “Billy” Carter, care a fost atat de debil incat a dorit sa faca afaceri cu Gadafi cand SUA era in mare cafteala cu ei. Nici Bill Clinton nu a avut parte de unul mai breaz, Roger Clinton Jr, care a facut vreo doi ani de parnaie pentru  trafic cu prafuri de culoare deschisa.  Despre Presedintele Obama, care are mai mult decat un frate (jumate, ma rog), care sunt internati prin tot felul de institutii ale statelor in care traiesc, nici nu vorbesc.

Rugby

Ieri amicul Turambar a lansat o invitatie pe blog la o intalnire intre bloggeri si oficialii de la FRF pentru o socializare necesara intre realul sportiv si virtualul meditativ. Habar nu am avut de initiativele blogosferice ale lui Turambar si ale Chinezului, in orice caz nu trebuia prea multa activitate de convingere pentru simplul motiv ca eu chiar sunt fan rugby. Raposatul meu tata, explicandu-mi diferenta intre fotbal si rugby, zicea: “Rugby este un sport barbar, jucat de gentlemani si fotbalul este un joc gentil, jucat de barbari” – asa vedea el lucrurile, cred ca intr-un fel avea dreptate. Copilarind in a doua jumatate a anilor ‘60, am avut ocazia sa cunosc vremurile in care selectionata noastra  juca si castiga impotriva insularilor britanici si mai reteza putin si din ciocul cocosilor galici. A fost o data ca’n povesti…

Sodoma, Gomora si onestitatea publica

Am ajuns la concluzia ca politica damboviteana poate dauna grav sanatatii sufletesti a observatorului atent, care stie sa citeasca randurile, intre randuri, asculta cu atentie indivizi care fac politica si alti indivizi care pretind ca o analizeaza si o deslusesc  maselor de ignoranti. Am constatat cu nedumerire revenirea in scena a unuia  din cei mai mari  preferati ai mei in deslusirea treburilor politice, dl Bogdan “pielea p-li” Chireac, platit din banii mei si ai dumneavoastra de la Televiziunea Romana (cea libera) dupa ce a fost declarat de amicii sai in presa ca necorespunzator pentru titlul de “jurnalist”; bine ar fi  sa-si aminteasca acesti amici cand vor plange cu lacrimi de crocodil ca au nevoie de sustinere publica (de obste financiara) pentru intarirea presei democratice. Daca nu au reusit sa-l inlature nici de la postul public cel putin, atunci sa se spele pe cap cu jurnalistii de soiul lui Bogdan  “pielea p-li” Chireac si sa ne lase in pace, ca noi o sa ne informam singuri unul pe altul.

De ce iubesc femeile?

Dintre cele mai vehiculate bazaconii ale modernitatii putem cita: “oamenii se nasc egali”, sau “o democratie trebuie sa asigure egalitatea de sanse”, sau “in fata legii toti suntem egali”; daca ma gandesc bine, tot mai gasesc cateva bazaconii de acest fel. Nu ne nastem egali pentru ca nu toti mostenim aceleasi gene si nici nu  avem parinti care ne pot oferi aceleasi oportunitati. Nu s-a descoperit inca nici un sistem social care sa ofere egalitatea de sanse tuturor membrilor comunitatii si teoretic legea este egala pentru toti, dar necesita un capital substantial pentru a fi interpretata intr-un sens mai convingator pentru unii dintre noi.  Am avut norocul sa am parte de doua cariere foarte diferite, prima foarte fizica si a doua foarte cerebrala, in ambele femeile cu care am lucrat au fost mai competente, mai curajoase si cu un spirit de echipa mult mai dezvoltat decat partenerii de parte masculina.

Vorbim una, facem alta!

Discursurile pe doua voci sunt caracteristice politicilor de partid. Astazi vom discuta despre un caz extrem de recent al prostului obicei de a vorbi pe doua voci. Personal inca nu mi-am definitivat opinia legata de exploatarea miniera de la Rosia Montana, nu am facut-o pentru ca nu am studiat suficient cazul si pentru ca toate datele existente sunt contradictorii. Ma deranjeaza faptul ca desi dl Crin Antonescu, seful liberal, sustine ca in trecut PNL a fost contra proiectului, ieri, dna Adina Vălean (soţia preşedintelui PNL) a organizat la Parlamentul European un seminar, la care au fost prezentate în mod dominant opiniile agentului economic care doreşte exploatarea cu cianuri a zăcămintelor aurifere din Munţii Apuseni.

Boierii, voda si mizeriile politice dambovitene

Moto:  În definitiv, monşer, politica nu are de-a face cu obrazul şi cu onoarea. Are de-a face cu numărul voturilor. Iar ele se adună recurgând la principii, dacă se poate. Sau ocolindu-le, dacă e necesar. Andrei Plesu – 10 /9/ 2008 Adevarul.

Nu se poate face o analiza pertinenta cu datele pe care le am eu, care bineinteles nu au nici un fel de caracter de “inside information,” dar aducerea la suprafata a unor intamplari din trecutul apropiat poate elucida niste mizerabile rezultate, functie directa ale acelor intamplari.

Avem botez la PD-L, devenim “populari”!

Daca nu putem schimba oamenii si trebuie musai sa schimbam ceva, schimbam numele si  sigla partidului si punem punct reformei. Vom avea un partid complet reformat, cu un nume nou, vom deveni si noi mai de dreapta, mai inovatori, mai populari. Ce l-a apucat pe Blaga este clar, ce l-a apucat pe Sever Voinescu nu prea inteleg. PD-L a devenit si el ezoteric, este cunoscut procedeul – cand un om este in mare pericol si scapa, numele lui trebuie schimbat pentru a-i schimba norocul.

Premianţi si corijenţi

“Dirigul” Basescu ne spune de cel putin patru ani ca avem o clasa (politica) slaba si nepregatita, elevii  trec clasa cu multe corijente fara insa sa le corijeze, pica la examene si isi neglijeaza temele, habar nu au de materiile invatate si nici nu prea dau pe la scoala, avand zeci de absente nemotivate. Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand se impart premiile, fruntasii clasei raman in spate si corijentii, care ar fi meritat repetentia, primesc premiile, cateodata si cu coronita.  

Concluzii despre “generatii, valori, repere”

Dupa trei articole, care au cuprins pe scurt cateva din intrebarile mele, impreuna cu alte trei articole foarte bune cu care m-au gratificat Nora, tibi si TOG, a venit momentul concluziilor de ordin general si cateva particularitati, pe care le consider extrem de importante avand in vedere ca cititorii mei (pe care-i cunosc din comentarii) sunt oameni maturi, probabil cu o educatie solida  si foarte bine informati.

Intelectualii in politică

Nimeni nu poate incepe un articol care se ocupa de acest subiect fara sa-si aminteasca de celebra definitie a lui J.-P Sartre a intelectualului implicat:  intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi se amestecă în treburile care nu-l privesc (J.-P. Sartre, Plaidoyer pour les intellectuels, ed Gallimard, 1972, p. 12). Bineinteles ca asta nu l-a impiedicat pe Sartre sa-si bage nasul intr-o sumedenie de subiecte care nu-l priveau si sa-si imprenteze perioada in care a trait cu numeroase idei care au creat un anumit fel de a gandi si de a privi societatea in care a trait. Imparteala clasica in “intelectuali critici” si “intelectuali implicati” poate fi regasita peste tot in lume, inclusiv in contemporaneitatea romaneasca.

Generaţii, valori si repere (2/2)

Incercarile facute in postarea precedenta si in cea care urmeaza sunt facute dintr-un unghi de vedere  relativist, adica nu consider in acest demers că ar exista valori absolute, realizări culturale superioare şi inferioare, că ar exista variante de individ de calitate bună sau rea, din care rezultă atitudini conflictuale, depreciante ale valorilor celorlalţi. Nu-mi doresc ca acest articol  sa aiba un mesaj politic, nostalgic fata de vremuri trecute sau fata de alte locuri unde viata a fost mai cumsecade cu societatile respective. Vreau numai sa constat parerile unor oameni inteligenti si apropiati mie, cititorii mei, si sa vedem daca societatea romaneasca are sau nu o problema si se afla intr-un impas sau “hemoragia” de capacitati constructive prin pierderea unor tineri foarte valorosi,  care emigreaza spre alte locuri, este un efect normal al “globalizarii”.

Generaţii, valori, repere (1/2)

Bineinteles ca nu doresc sa discut despre “generatii familiale” – termen care defineste perioada dintre nasterea mamei pana la nasterea ficei si care a evoluat in occident din anii ‘70  cand o generatie a fost de 22 ani,  ajungand la 25.2 in SUA si 27.4 in Europa, astazi. Ceea ce as propune in discutie sunt generatiile culturale, care se nasc si se maturizeaza in Romania si cat sunt ele de identice cu cele occidentale, sau daca apartin altui centru geografic, deosebit de cel occidental. Istoria moderna a Romaniei tine minte doua mari generatii: generatia pasoptista, care introdus valorile Europene pe tinuturile romanesti si a dus  pana la urma la formarea Romaniei moderne si generatia interbelica, care a trait in Romania dupa Marea Unire, formata dupa primul  razboi mondial si care intr-un fel a dus la o prima generatie de intelectuali romani-europeni.