Basescu faţa in faţa cu istoria

L-am vazut astazi pe Basescu la B1Tv. Ma grabesc sa scriu acest articol pentru a nu pierde impresia care mi-a facut-o.  Sunt multumit pentru ca l-am votat, astazi mi-am primit obolul celor trei luni de munca asidua in care l-am sustinut. Astazi Basescu a fost PRESEDINTE cum inca nu a avut Romania. Poti sa afirmi orice despre Basescu, sa-l iubesti sau sa-l urasti, nu poti sa-i negi talentul  in care isi trateaza prietenii si nici felul in care-si trateaza adversarii.   Astazi am vazut un Basescu de zile mari; el a crescut in ochii mei si mi-a dat siguranta ca vom avea la Cotroceni omul pe care l-am dorit si l-am votat.  Cred ca va reusi intr-un sfarsit sa unifice fortele politice ale acestei tari intr-un proiect national pentru modernizarea statului si consolidarea institutiilor statului de drept. Nu pentru ca ele vor dori sa-l sustina ci pentru ca vor fi nevoite.

Vreau sa cred ca in acest mandat Basescu va transforma prerogativele constitutionale in unealta prin care va forţa reforma de care acest stat si acest popor au nevoie. Sper ca nu gresesc si sper ca acest articol nu va deveni in lunile viitoare o dovada a naivitatii mele. Am fost astazi multumit vazand diferenta intre lipsa de continut a discursului unui Crin Antonescu si frazeologia lui gaunoasa si puterea unui om care doreste si poate sa faca ceva pentru romani.   Astazi l-am vazut pe Basescu pentru prima data faţa in faţa cu istoria.

O analiză politică post electorala – Parlamentul

Unui cetatean occidental, care nu cunoaste realitatile romanesti, lecturarea biografiilor (CV-uri) publicate pe siturile Senatului si Camerei Deputatilor i-ar produce o impresie buna. Alesii nostrii – in marea lor majoritate – au terminat o  universitate si sunt vorbitori de limbi straine, au experiente profesionale si politice care-i fac demni de a reprezenta comunitatile  care i-au ales.  Asta ar fi zis un cetatean care nu cunoaste realitatile romanesti.  Parlamentul ales in noiembrie 2008, pentru prima data intr-un mult asteptat vot uninominal (castrat de ezoteristul Hrebenciuc cu ajutorul bancherului Olteanu), arata mai prost decat cel care se facea pe liste. Nu pot sa nu-mi amintesc de prostia antologica debitata de Ioan Ghise:

 “am facut o investitie personala de peste 30.000 de euro pentru alegerile de acum un an. Nu pot sa fac o astfel de investitie de cate ori un om are capricii“, a precizat el, la Realitatea FM. In cursul zilei, a reluat ideea si a adaugat: “Am facut credit ca sa am bani de campanie electorala“. Aici

Ghise si majoritatea parlamentarilor asemanatori lui nu au nici o treaba cu interesele circumscriptiei in care au fost votati, nu au nici o treaba cu reprezentarea electoratului propriu, ei au ramas credinciosi partidului si nu electoratului lor. Am vazut-o de lungul anului, de cateva ori, prin voturile care au fost intotdeauna partizane. Acesti domni si doamne isi aduc aminte de circumscriptiile lor numai atunci cand doresc sa-si schimbe statutul politic pe drum spre un alt partid si devin independenti; numai atunci ei motiveaza ca de fapt electoratul circumscriptiilor lor ar dori altfel de vot decat cel impus de partidul abandonat.

Majoritatile migratoare se configureaza si reconfigureaza  dupa cum bate vintul. Pana la alegerile prezidentiale coalitia”celor trei tenori” reprezenta 60% din electorat  (asa afirmau ei), astazi mai putin de 50%. Daca pana la alegeri cantau “marsul tiumfal al lui Radames” din Aida, astazi sunt nevoiti sa fredoneze “La donna è mobile” din Rigoletto, ambele compuse de acelasi nemuritor Giuseppe Verdi.

Vreau sa cred ca reformele clasei politice propuse de presedinte vor schimba ceva in gandirea parlamentarilor romani, poate ca si electoratul ar putea sa-si schimbe criteriile  electorale. Personal sunt sceptic si nu pot sa nu-mi aduc aminte de spusele unuia  din cei mai destepti oameni pe care i-am intalnit in viata, Judecatorul Cristopher J. Bell Jr., Chief Judge  la curtea de apel a statului Maryland (de facto, curtea suprema a statului Maryland):

Judge Bell era Jeffersonian convins, vedea in democratie un rau necesar, citand-ul  pe Nietzsche spunea ca democratia este creata de oameni mici pentru oameni mici; deoarece insa majoritatea este intotdeauna mediocra, posibilitatea unor alesi mai putin mediocri este aproape inexistenta. Aici

Avem un Parlament mizerabil, ceva chiar trebuie sa se schimbe in mentalitatea alesilor, dar mai presus de toate in mentalitatea alegatorilor.