Cultura politică pe un blog partizan

Ultimele alegeri prezidentiale si ceea ce a urmat dupa ele pana la numirea noului premier si a componentei noului guvern de alianţă au fost pentru mine personal o experienţă memorabila si mi-au oferit o posibilitate unica de a cunoaste unele dimensiuni nebanuite ale publicului (electoratului) informat al Romaniei.   Cititorii blogului meu, care au sustinut in totalitatea lor candidatura presedintelui Basescu, au aderat la ideile de campanie ale presedintelui si au propagat prin comentariile lor pareri despre evolutia campaniei,   a contra-candidatilor si a problemelor care s-au ivit in aceasta campanie. Pentru a analiza putin niste concluzii, cateva cuvinte explicative despre cultura politică intr-o societate democratica si pluralista. 

Cultura politică reprezintă întreaga reţea de orientări, aptitudini, convingeri şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic. Ea cuprinde atât idealurile politice, cât şi normele cu care se operează în politică. Cultura politică se compune din atitudini, credinţe, emoţii şi valori ale realităţii legate de viaţa politică.

Dimensiunile psihologice ale politicului sunt trei: dimensiunea cognitivă (cunoştinţe, explicaţii, interpretări, anticipări referitoare la evenimentele politice interne şi externe); dimensiunea afectivă sau emoţională (exprimată în afecte, disponibilităţi afective, sentimente, pasiuni etc.), care au un rol evident în formarea atitudinilor, a crezului politic şi dimensiunea evaluativă exprimată în judecăţile de valoare cu referire la evenimentele şi procesele politice în funcţie de scara de valori la care individul a aderat. Evident, aceste trei dimensiuni ale culturii politice sunt corelate sistemic şi funcţional rezultând trei stări de spirit ale populaţiei în raport cu politicul: aprobare, apatie şi alienare.

Daca dimensiunile cognitive si afective au demonstrat  o maturizare a electoratului informat pe care l-am intalnit pe blogul meu (cu mici exceptii,  despre care am scris aici) , dimensiunea evaluativă a multora din prietenii si colegii mei s-a dovedit departe de o maturitate pe care am asteptat-o. Acceptarea cutumelor prin prisma adeziunii de grup si sustinerea unor elemente negative pentru simplu  fapt ca altii sunt “mai rai” au aratat cu prisosinta de ce clasa politica nu poate evolua in Romania, simplu – ea nu este fortata de electoratul propriu de a se schimba.

Dinamica creata de lupta si convingerea amicilor de blog ca al nostru candidat  este cel mai potrivit nu a fost implementata si asupra principalei unelte care trebuie sa-i promoveze politicile reformatoare, partidul care l-a propus la presedintie. Aici procesul politic nu a fost inteles si acceptand compromisurile recunoscute de majoritatea noastra am dovedit ca nu putem fi ceea ce am crezut ca am devenit, un adevarat component al societatii civile.    Intr-o masura sau alta, afectivul s-a suprapus evaluativului, pacat!

PD fara L – suspendarea revolutiei portocalii

Lista viitorilor ministri in noul guvern Boc este asa cum am caracterizat-o in postarea anterioara, indecenta. Lipsa adevaratelor elementele de dreapta in acest guvern este stridenta si reprezinta fara nici un fel de dubiu acapararea totala  a pozitiilor importante de catre PD, fostul membru al internationalei socialiste. Am ajuns la PDL urmand aripa liberala pe care am sustinut-o, adoptand in totalitate considerentele care au condus la separarea lor de PNL. Blaga, Videanu, Berceanu, Udrea sunt membrii incolori ai unei aliante care traverseaza toate partidele romanesti, alianta oamenilor care s-au imbogatit din afaceri cu statul si care au ajuns conjunctural in dreapta harţii politice a Romaniei. Cei mentionati ar putea fi membrii oricarui partid, inclusiv al celui din care fac parte.  Adevaratii oameni de dreapta  ai formatiunii se afla la Bruxelles sau au fost indepartati din pozitiile de influenta. Asadar cititorule, “revolutia portocalie” a fost suspendata, daca nu a luat sfarsit. Traian Basescu si-a recunoscut greseala de a captura PLD, care la prima confruntare cu electoratul primise 7% din voturile lui. Aceste voturi, inclusiv al meu, nu se mai regasesc astazi in guvernul propus de dl Boc, ele nu mai exista, eu nu mai am nici un reprezentant in acest guvern. 

Asa cum am facut-o din prima zi a acestui blog, o fac si de aceasta data incercand sa rationalizez si sa-mi justific pozitiile ideologice ale articolelor pe care le postez. Asa cum l-am sustinut pe Traian Basescu pentru ca l-am considerat un “agent al schimbarii” nu pot astazi sa sustin configuratia propusa de Emil Boc prin compozitia noului guvern.  O mare vina in aceasta compozitie silita o are conducerea PNL, total captiva in mana patronului ultimativ al partidului, Dinu Patriciu. Nu pot insa sa nu acuz si lipsa de potenţa si viziune a lui Boc in formarea acestui guvern din care a eliminat toti reprezentantii fostului PLD. De ce ar trebui ca eu sa-i sustin cand cei care m-au reprezentat nu mai sunt reprezentati in acest guvern. Pentru mine “revolutia portocalie” a fost suspendata sau a luat sfarsit.

Lista viitorilor ministri PD-L:
Premier- Emil Boc
Vicepremier – Marko Bela

1. Ministerul de Interne – Vasile Blaga
2. Ministerul Economiei – Adriean Videanu
3. Ministerul Transporturilor – Radu Berceanu
4. Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului – Elena Udrea
5. Ministerul Educatiei, Tineretului si Sportului – Catalin Croitoru
6. Ministerul Agriculturii – Orest Onofrei
7. Ministerul Comunicatiilor – Gabriel Sandu
8. Ministerul Muncii – Mihai Seitan

Lista ministrilor propusi spre validare conducerii UDMR:
1.Ministerul Sanatatii – Cseke Attila sau Laszlo Attila
2.Ministerul Culturii -Kelemen Hunor
3. Ministerul Mediului –  Borbely Laszlo sau Korodi Attila

Pe lânga propunerile celor doua partide, exista si nominalizari independente dupa cum urmeaza:

1. Ministerul de Externe – Bogdan Aurescu,  poate Teodor Baconski via Adi_Ocs
2. Ministerul de Justitie – Catalin Predoiu
3. Ministerul de Finante – Sebastian Vladescu
4. Ministerul Apararii – Gabriel Oprea