Meritocraţia in cateva cuvinte si imagini

Meritocraţia este o formă de guvernământ sau de organizare în care nominalizarea este făcută şi sarcinile sunt atribuite pe baza abilităţii (meritelor) şi talentului, nu pe baza averii (plutocraţie), originii, legăturilor de familie (nepotism), privilegiilor de clasă (aristocraţie), dreptului primului ocupant, popularităţii (democraţie) sau a altor factori determinanţi privind poziţia socială sau puterea politică.Cuvântul meritocraţie este adesea utilizat în zilele noastre pentru a descrie un tip de societate în care bogăţia şi poziţia socială sunt obţinute în principal prin competiţie, sau prin talent şi competenţă demonstrate. Principiul este că o poziţie investită cu responsabilităţi şi prestigiu social trebuie dobândită, nu moştenită sau obţinută prin criterii arbitrare. Meritocraţia este de asemenea termenul folosit pentru a descrie sau critica o societate concurenţială care acceptă decalaje inechitabile ale venitului, averii şi poziţiei sociale în funcţie de talent, merit, competenţă,  Termenul „meritocraţie” a fost folosit pentru prima oară într-un sens peiorativ de către Michael Young în cartea lui, The Rise of the Meritocracy (Ascensiunea meritocraţiei), 1958, care descrie un viitor  în care poziţia socială este determinată de coeficientul de inteligenţă (IQ), plus efort.

Redactând Declaraţia de independenţă [1], Thomas Jefferson a avut în vedere capitolul 5 al cărţii Second Treatise of Civil Government de John Locke, în care este descrisă o societate în care proprietatea este fundamentată prin muncă. Locke argumentează că achiziţionarea unei proprietăţi nu este imorală cât timp este obţinută prin muncă, iar rostul ei este satisfacerea necesităţilor. Prin urmare, societatea ar fi stratificată în mod necesar, dar prin merit, nu prin origine. Această doctrină a hărniciei şi meritului este opusă leneviei şi moştenirii, fiind un puternic argument împotriva monarhiei şi aristocraţiei, şi în favoarea republicii.[2] Adesea, oponenţii conceptului de meritocraţie argumentează că inteligenţa sau efortul sunt caracteristici practic imposibil de măsurat exact. Ca urmare, în opinia lor, orice introducere a meritocraţiei se face cu un mare grad de nesiguranţă şi este inerent dubioasă. Pe de altă parte, cei care susţin economia de piaţă liberă cred că aceasta poate şi trebuie să recompenseze meritul. De asemenea, meritocraţia a fost criticată ca fiind un mit, folosit mai degrabă la perpetuarea status quo; meritul putând fi definit în funcţie de succes, succesul însuşi definind meritul, nu că succesul ar fi predeterminat de criterii ştiinţifice de merit. [3]

Note:
[1] US – The Declaration of Independence ; [2] Paul Johnson’s A History of the American People ; [3] Stephen J. McNamee and Robert K. Miller, Jr., The Meritocracy Myth Rowman & Littlefield, 2004;