Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

ZDD: Antebelic – Conservatorii

Nota: Aceasta postare NU se refera la Partidul lui Felix Motanul (japonez) care dupa ce si-a insuşit o avere care nu-i apartinea a uzurpat numele unui mare partid care nu are nici o legatura cu jalnica lichea securista, Voiculescu.

Partidul Conservator a existat între 1880 şi 1918 fiind unul dintre cele două forţe politice din România, celălalt fiind Partidul Naţional Liberal. Partidul Conservator a guvernat  timp de 14 ani, mai mult de o treime din existenţa sa de facto.

Partidul Conservator a fost fondat pe 3 februarie 1880 în Bucureşti, pe baza unor doctrine ale diversor grupuri conservatoare existente in Romania. Precursorii partidului au fost gruparea politică „Juna Dreaptă.” Oficiosul partidului si propagatorul ideilor noului partid a fost ziarul Timpul (fondat martie 1876). Partidul se baza pe susţinerea marilor proprietari de pământ, burghezia şi unii intelectuali proeminenti. Dupa răscoala din 1907 si  reformele ulterioare de pe scena politică şi socială din România, partidul si-a moderat drastic unele doctrine. Acesta este motivul pentru care conservatorii au acceptat în 1913 o serie de reforme cum ar fi votul universal, promovat de liberali. După Marea Unire a Transilvaniei cu România, conservatorii nu au mai jucat însă un rol important în politica României.

La începutul secolului XX, partidul a suferit sciziuni repetate. În ianuarie 1908, Take Ionescu a părăsit partidul pentru a forma Partidul Conservator-Democrat (PCD). În mai 1915, a părăsit partidul Nicolae Filipescu împreună cu un grup care susţinea intrarea în primul război mondial de partea Antantei; în octombrie 1916, grupările lui Filipescu şi Ionescu au fuzionat în Partidul Conservator Naţionalist. În perioada 1918–1919 partidul s-a rupt în Partidul Conservator-Democrat (care a fuzionat în 1922 cu Partidul Naţional) şi Partidul Conservator-Progresist.

134-1

Liderii Conservatori

Manolache Costache Epureanu(1820-1880)  a fost primul lider al partidului Conservator. Manolache Costache Epureanu a fost primul-ministru al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai – 26 decembrie) şi în 1876 (6 mai – 5 august). Epureanu a studiat în Germania, la Heidelberg, Berlin, Gottingen şi Jena. La această ultimă universitate şi-a susţinut în 1839 doctoratul în drept. Întors în ţară, după o scurtă perioadă în care a locuit la Paris, s-a implicat în mişcarea de opoziţie împotriva politicii domnului Mihail Sturdza, mişcare aflată la originile revoluţiei de la 1848. Printre participanţii la aceasta avea să se afle şi Manolache Costache, motiv pentru care a fost întemniţat şi apoi trimis  către Turcia, sub escortă, împreună cu alţi cinci revoluţionari. A evadat la Galaţi, rămânând în exil, până în 1849, când a revenit în Moldova. Conflictul cu mai mulţi lideri conservatori, inclusiv cu primul ministru Lascăr Catargiu, l-a făcut pe Epureanu să treaca la liberali.
 
Lascăr Catargiu (1823-1899) unul din cei mai proeminenti oameni politici romani si lider conservator a fost prim ministru al României pentru patru mandate. După ascensiunea Prinţului Carol I al României în mai 1866, Lascăr Catargiu devine preşedintele consiliului de miniştrii (prim-ministru), dar neputând coopera cu colegii săi liberali, Ion Brătianu şi C.A. Rosetti, demisionează în iulie.  După încă opt funcţii ministeriale, culminând cu agitaţia anti-dinastică din 1870 – 1871, Catargiu a format, pentru prima dată în istoria română, un cabinet conservator stabil, care a rezistat până în 1876. Prin politica sa, care a prevenit o revoluţie şi a sustinut popularitatea coroanei, a fost considerat ca nepatriot şi reacţionar de liberali, care au ajuns la putere în 1876. Catargiu a rămas în opoziţie până în 1889, când a format un nou cabinet, fiind ministru al internelor, dar acest cabinet a căzut după doar şapte luni. În guvernul Florescu din martie 1891 a ocupat aceeaşi pozitie, iar din decembrie va deveni din nou preşedinte al consiliului, păstrându-şi funcţia până în 1896.

Petre P. Carp (1837 – 1919) si el a fost membru marcant al Partidului Conservator. Adept al ideilor „junimiste” a fost ales în numeroase rânduri deputat şi senator în Parlamentul României. A îndeplinit numeroase funcţii politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea ţării după plecarea domnitorului Cuza (ministrul Afacerilor Străine, ministrul Cultelor si Instrucţiunii, ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, ministrul Finanţelor) a fost ales de două ori preşedinte al Consiliului de Miniştri. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România a fost ales preşedinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 – 14 mai 1913). În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susţinătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de două ori (iulie 1900 –  februarie 1901 şi 1911 – 1912) din partea Partidului Conservator.

Titu Liviu Maiorescu (1840 – 1917) a fost academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şi scriitor român, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutului secolului XX. Titu Maiorescu va cunoaşte la vârsta tinereţii o ascensiune vertiginoasă, greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iaşi) la 22 de ani, decan la 23 şi rector la aceeaşi vârstă, academician (membru al Societăţii Academice Române) la 27 de ani, deputat la 30, ministru la 34 de ani. Această ascensiune nu a fost scutită de grele încercări. Procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici, a atras şi suspendarea lui din toate funcţiile în 1864, până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzaţiilor îndreptate împotriva lui. Maiorescu este autorul celebrei teorii a formelor fără fond, baza Junimismului politic şi fundamentul pe care s-a bazat proza lui Mihai Eminescu, Caragiale sau Slavici. Pe planul ideologiei politice, Maiorescu este un conservator, adept al unei evoluţii naturale, organice şi temeinic pregătite, adversar al „formelor fără fond“, al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868, “În contra direcţiei de astăzi în cultura română”, în care condamnă introducerea unor instituţii imitate după cele occidentale şi cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea, creaţia şi nivelul de cultură al poporului român.

Written by Theophyle

20/09/2009 la 4:20 pm

24 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pentru interesati aveti si o postare noua pe Bibliophyle:

    Neagu Djuvara „Amintiri din pribegie (1948-1990)”

    http://bibliophyle.wordpress.com/2009/09/20/neagu-djuvara-%e2%80%9camintiri-din-pribegie%e2%80%9d/

    Aveti o postare noua pe Theophyle English Blog

    http://theophyle.wordpress.com/2009/09/20/the-divided-monarchy-%e2%80%93-12-fall-of-jerusalem/

    Theophyle

    20/09/2009 at 4:23 pm

  2. Postare noua 🙂

    Theophyle

    20/09/2009 at 7:19 pm

  3. 🙂

    Imi pare tare rau ca aceasta postare nu a avut parte de comentarii. 😦

    Cred ca exact asta este problema cu care se confrunta acum, societatea noastra : confuzia valorilor, bazata pe dezinformarea inceputa pe vremea comunismului de sorginte stalinista, continuata de ampla dezinformare actuala; initial inceputa cu manipulari ordinare, gen nu ne vindem tara, si continuata in prezent de profitorii noii stari de lucruri, prin mass-media acaparata in totalitate de ‘felicsii’ de praduiala .

    tibi

    20/09/2009 at 7:30 pm

  4. Buna seara si buna sa va fie inima!
    😆

    maya

    20/09/2009 at 7:39 pm

  5. tibi, datoria mea este sa le mentin memoria vie celor care au fost ROAMANIA, Este o datorie pe care mi-o asum cu placere si onoare chiar daca nu sunt citit aproape de nimeni.

    Theophyle

    20/09/2009 at 7:39 pm

  6. @maya, salut 🙂

    Theophyle

    20/09/2009 at 7:40 pm

  7. este dureros ca pentru majoritatea tinerilor de astazi sunt numai nume de strazi in Bucuresti (si poate alte orase) 😦

    Theophyle

    20/09/2009 at 7:41 pm

  8. Theo-Phyl
    🙂
    Nota: Aceasta postare NU se refera la Partidul lui Felix Motanul (japonez) care dupa ce si-a insuşit o avere care nu-i apartinea a uzurpat numele unui mare partid care nu are nici o legatura cu jalnica lichea securista, Voiculescu

    Ce bine ai spus-o!
    Ce bine ca ai spus-o!

    maya

    20/09/2009 at 7:43 pm

  9. ioi ! iaca maya !

    servus draga maya ! 😆

    tibi

    20/09/2009 at 7:46 pm

  10. Theo-Phyl
    🙂
    Important este ca fiecare dintre noi acolo unde este sa aiba sentimentul datoriei implinite! Ca cei din jur observa asta sau nu este o alta discutie!

    Este sigur ca tu iti faci datoria cu placere si cu onoare,
    am constatat asta,apreciez foarte mult ceea ce faci pentru noi; este pentru mine o placere si o onoare sa te citesc!

    Si sint convinsa ca nu numai pentru mine!

    maya

    20/09/2009 at 7:51 pm

  11. tibi
    😆
    Servus!

    Ioi,ioi!

    maya

    20/09/2009 at 7:52 pm

  12. maya

    Astept un mail;de la tine. Stii la ce ma refer. Bine ? 🙂

    tibi

    20/09/2009 at 7:54 pm

  13. Theo-Phyl
    este dureros ca pentru majoritatea tinerilor de astazi sunt numai nume de strazi in Bucuresti (si poate alte orase)

    NU este numai vina lor;societatea care i-a „crescut” este de vina! forme fara fond 😦

    maya

    20/09/2009 at 7:55 pm

  14. tibi
    😆
    OK!

    maya

    20/09/2009 at 7:56 pm

  15. 🙂 l-ati auzit astazi pe Basescu: Oricat otel ar fi intr-o nava, ea tot are suflet

    viviana

    20/09/2009 at 8:46 pm

  16. viviana, sigur, cunosc sentimentul omului care-si iubeste ocupatia, si eu simt ca fiecare bucatica se ciob sau pairus sau hartie are suflet 🙂

    Theophyle

    20/09/2009 at 8:50 pm

  17. Hehee , eu cunosc baietii, sunt din Constanta si am vreo 3 in familie, e dept marina militara, unul din care scrie si deseneaza insa … 🙂 pe vremea liceului l-am descoperit cu o colega de-a mea 🙂

    viviana

    20/09/2009 at 8:59 pm

  18. oameni buni baietii marinari 🙂

    Theophyle

    20/09/2009 at 9:01 pm

  19. Theo-Phyl

    eu simt ca fiecare bucatica de ciob sau pairus sau hartie are suflet

    sigur asa este,sint convinsa de asta!

    maya

    20/09/2009 at 9:27 pm

  20. viviana

    Oricat otel ar fi intr-o nava, ea tot are suflet

    si aici sint convinsa de asta!

    maya

    20/09/2009 at 9:28 pm

  21. viviana
    😆

    tibi
    😆

    Theo-Phyl
    😆

    @all
    😆

    Noapte buna,vise frumoase si colorate!
    Ingerasii sa va aiba in paza! 🙂

    Doamne indura-Te spre noi!

    maya

    20/09/2009 at 9:31 pm

  22. noapte buna maya 🙂

    Theophyle

    20/09/2009 at 9:38 pm

  23. Buna seara tuturor!
    Am vrut sa ma retrag, dar tema prezentata este cu adevarat fascinanta.
    Partidul Conservator a fost cred una din gruparile plitice cu cea mai mare zestre de intelectuali progresisti din Roamania moderna.
    E pacat intradevar ca o astfel de tema cu adevarat interesanta si (culmea!), extrem de actuala nu are parte de atentia cuvenita.
    Putin stiu cred ca aceasta partida a fost nucleul si suportul instaurarii monarhiei luminate a regelui Carol I-ul.
    Theophyle, cred ca ar fi trebuit si meritata atentie evocarea unui mare om politic, jurist si orator genial:Take Ionescu.
    E meritorie aceasta tema si initiativa mi se pare de mare lauda.
    Multumesc tuturor pentru bunavointa si va zic tuturor:noapte buna si ganduri luminoase!

    andrzej

    20/09/2009 at 9:53 pm

  24. Take Ionescu i-am rezervat o postare intreaga pentru ca iesirea lui din partid este singura (pe care eu o cunosc) din Romania care s-a facut pe baze ideologice 100%. Duminica viitoare 🙂

    Theophyle

    20/09/2009 at 9:58 pm


Comentariile sunt închise.