Trebuie sa declar de la inceput ca nu fac parte din a doua categorie, adica “viceversa”. Sunt un tanar in mijlocul anilor ‘50 ale existentei proprii.  Cu alte cuvinte, nu mai am sansa de a muri tanar, asemanator marilor genii ale omenirii. Daca as fi trait in Orientul antic sau Europa medievala, probabil as fi fost mort de vreo 5-7 ani. Norocul meu este ca nu am trait in acea perioada si ca pe timpurile noastre igiena si antibioticele, daca sunt insotite si de o viata cumpatata, ne pot duce hat spre anii 80 ai existentei pamantene, bineinteles daca ai norocul sa nu ti se fi alocat un loc de veci in cimitirul unui doctor incompetent. Asa cum spuneau vechii nostri intelepti, norocul este un lucru important in viata.  De ce acest articol? In primul rand pentru o falsa problema care s-a iscat ieri pe acest blog, cand cineva a descoperit ca exista un conflict intre generatii. Trebuie sa subliniez ca pe acest blog discuta mai tot timpul o populatie cuprinsa intre varste de  22 de ani si +65. Pana ieri nu am descoperit niciodata existenta acestui coflict sintetic descoperit de shrinkii (psihologi)  americani, care au grija de a incasa   cel putin 200 de USD pe ora pentru a trata pe cei care sufera de acest sindrom; cine nu-si poate permite luxul se trateaza singur, pe unii din ei ii putem intalni si in blogosfera noastra.

Avand marele noroc de a imbatrani in compania oamenilor tineri, care in fiecare an devin si mai tineri, nu am  reusit in ruptul capului sa generez acest “conflict intre generatii.” Deoarece am scris ca acest articol este un ghid, asadar cateva sfaturi:

1. Batranetea ca si tineretea sunt relative si de obicei sunt constatari subiective, bazate pe o cronologie biologica aproximativa; 
2. Nu intotdeauna batranetea este insotita de intelepciune, dar nici tineretea;
3. Nu exista conflict intre generatii daca nu-l declansezi tu; 
4. Toti suntem siguri ca detinem adevaruri universale; 
5. In Roma trebuie sa te comporti ca un roman sau sa migrezi spre Cartagina; 
6. Cele mai mari ineptii formulate politicos sunt cel putin ascultate; 
7. Nu-ti ridica picioarele pe masa unui birou care nu este al tau; 
8. Faptul ca parintii tai nu au fost dizidenti pe timpul lui Ceasca este in primul rand vina ta, ei au avut grija de tine cand nu au iesit in strada ca sa-l rastoarne pe Ceausescu, alternativa ar fi fost casa de copii pentru tine; 
9. Faptul ca te simti impovarat de milioanele de pensionari care au iesit la pensie cand nu trebuia, nu este vina lor ci a celor care au guvernat democratic in acele vremuri; singura lor vina a fost ca nu si-au gasit de lucru sau nu s-au adaptat unei societati pe care nu au cunoscut-o; 
10. Daca ai fi trait in acea vreme te-ai fi comportat exact la fel, nu te crede erou pana nu ajungi intr-o situatie similara; 
11. Daca esti un batran furios scrie scrisori presedintelui, primului ministru, ministrilor si parlamentarilor, singurii care-ti datoreaza ceva, daca esti tanar furios fa mai mult sport sau sex (merge si viceversa); 
12. Nu te da mare intelectual occidental; s-ar putea sa fi a doua generatie de incaltati din familia ta; 
13. Batran sau tanar, nimeni nu poate suporta insolenta, impolitetea si lipsa de maniere chiar daca este mascata de furia tineretii sau amaraciunea batranetii;  
14. Nu exista obligatia de a citi sau a interpreta idei pe care nu le accepti, maximum pe care-l poti face este sa mentionezi civilizat dezacordul fata de opinia articolului sau ale unor comentatori, politicos! 
15. Daca nu intelegi punctele 1-14 nu ai loc pe blogul meu.

La multi ani, sanatate si succese!

Nu am crezut ca este necesar sa-mi fac un bilant al anului 2009. Totusi, avand in vedere ca este primul meu an si ca totusi pastoresc 5 bloguri, am hotarat sa-mi fac un bilant , in primul rand pentru a multumi cititorilor si comentatorilor acestor bloguri. In al doilea rand, trebuie sa multumesc si catorva prieteni mai apropiati, care m-au “indemnat” intentionat sau mai putin cu intentie sa intru in “gheseftul” asta. In al treilea rand, trebuie sa multumesc lui Cristi Patrasconiu unde mi-am facut ucenicia si lui Mihnea de la Codex Politic.us  de la care am preluat cateva sfaturi in publicistica politica, multumesc!  

Trebuie sa va povestesc acum ca in viata este necesar sa vezi jumatatea plina a paharului. Deoarece cu o mare abilitate “artistica” mi-am rupt tendonul lateral de la genunchi plus cele doua incrucisate, am fost imobilizat o perioada destul de lunga, fapt care mi-a permis sa scriu atat de mult si sa dezvolt acest domeniu interesant, complet necunoscut mie cu un an in urma. Din fericire, imediat dupa anul nou trebuie sa-mi reiau activitatile “normale” si blogurile vor avea de suferit (nu prea mult, sper). Un mic inventar si poate o invitatie sa treceti pentru o mica vizita.  

Istoria  lui Theo-Phyl  Blog – prima postare pe 16 ianuarie 2009. In cele 11 luni am postat 287 de articole, care au avut aproximativ 60 000 de vizionări si numai 2 000 de comentarii. Lista postarilor pe acest blog o aveti aici.

Bibliophyle’s Blog – prima postare pe 1 februarie 2009. In cele 11 luni am postat impreuna cu @demeter 236 de articole care au avut aproximativ 70 000 de vizionari, si 10 500 de comentarii. Lista postarilor pe acest blog o aveti aici.

Paleografia lui Theo-Phyl  Blog – prima postare pe 2 aprilie 2009. In cele 8 luni am postat 71 de articole, care au avut aproximativ 18 000 de vizionări si numai 400 de comentarii. Lista postarilor pe acest blog o aveti aici. Blogul meu de suflet! 

Theophyle’s English Blog – prima postare pe 1 martie 2009. Este un blog in limba engleza,  care are la activ 154 de articole academice sau sinteze din carti publicate de mine. Este un blog academic, care este folosit de sudentii mei.  In ultima vreme este folosit si de Academia Religiilor din Huston Texas, al carui consilier academic sunt. Blogul are la activ aproape 500 000 de vizionari.

Politeía Blog – adica acesta, prima postare pe 8 august 2009.  In cele 5 luni au fost postate 414 articole care au avut 261 000 de vizionari si 32 000 de comentarii. Pe departe cel mai vizionat blog din toate cele in limba romana.

Ultimul blog si cel mai recent este Politeía Doctrinara, care a aparut in urma cu doua saptamani si deocamdata datele statisticilor inca nu au ajuns la zi.

Tuturor cititorilor blogurilor si vizitatorilor lor, un an fericit de succes si multa sanatate. La multi ani 2010 din partea mea si a sotiei mele, @demeter!

PS. Asta ar fi si un raspuns pentru simpaticul @chinez care a publicat un interesant articol , aici

Dupa evenimentele de ieri, evenimente care au propulsat o noua figura hilara in politichia damboviteana si de aceasta data dovada stridenta de nepotism fanariot, am hotarat sa nu mai beau oranjada. Nu voi bea nici suc de rosii si nici limonada, toate sunt la fel de toxice, toate sunt pline de E-uri cancerigene pentru sanatatea civica si politica a acestei tari. Sper din toata inima ca noul candidat PDL la colegiul din sectorul 1 al capitalei sa piarda glorios alegerile, pentru ca “greii PDL” sa inteleaga ceea ce nu a inteles cuplul prezidentiabil Crin & Mircea Geoana: poporul asta nu mai poate fi prostit.

Nu poti reforma clasa politica ingrosand randurile partidelor cu beizadele de tot soiul, nu poti infrange sistemul ticalosit cu reprezentantii de frunte ai acestui sistem la nivel de generatie dupa generatie, nu poti plati facturi electorale cu numiri politice si propulsari de nicaieri spre topul legislativului romanesc. Deocamdata cam atat. Propun sa vedeti ca au existat reformatori adevarati si ca au existat mari romani intotdeauna, trebuie sa-i cautam si sunt siguri ca-i vom gasi. Vezi aici.

Urez numai bine si la multi ani cititorilor acestui blog si sper intr-un 2010 mai bun decat anul pe care-l sfarsim. Multa sanatate si prosperitate!

Nu-l cunosc pe imberbul candidat al PDL pentru ocuparea locului ramas vacant in sectorul 1 din capitala dupa demisia lui Bogdan Olteanu. Dupa cate s-a aflat din presa, PDL a avut doi candidati pentru aceasta circumscriptie, unul mai bun decat celalat: Virgil Tudorache, care este finul lui Gigi Becali şi a mai candidat pentru un loc în Parlament, în toamna anului trecut, în numele PNGCD si Honorius Prigoană, care este fiul deputatului Silviu Prigoană, cel care a susţinut campania electorală a lui Traian Băsescu, inclusiv prin intermediul postului Ento Tv pe care îl patronează. Pot accepta ca acest caz de mai sus nu este primul care aduce în atenţie problema nepotismului sau a cumetriilor în politică, au fost si in case mai bune, din nefericire.

Am auzit povestea cu discursul juniorului Prigoana in Senatul statului Ilinois; ce nu stiu majoritatea romanilor (probabil inclusiv babacul juniorului) ca in mai toate parlamentele statale se pot organiza sesiuni de felul acesta, in care cetatenii sa-si spuna pasurile sau multumirile. Aceste sesiuni se numesc: perfunctory sessions, adica sesiuni informale si cetatenii pot vorbi in fata adunarii legislative. Aveti aici regulamentul parlamentului. Discursurile cetatenesti pot fi televizate dar nu sunt transcrise si documentate; si pe asta o aveti aici.

Asadar, stimatii mei prieteni din conducerea PDL, inca odata trebuie sa subliniez nu am nimic cu acest baiat pe care nu-l cunosc, nici cu taticul lui nu am nimic. Am cu nepotismul si sunt complet impotiva faptului ca nu s-a gasit un alt candidat in PDL sa ma reprezinte si pe mine. Nu cred ca mi-as dori un reprezentant la varsta de 23 de ani.

PS. Dragi porto-talibani sa nu mi-o dati cu familiile Kennedy, Bush, Gore, toti astia sunt din alt film si ei nu si-au trimis odraslele la 23 de ani in Senatul SUA. Despre onorabilii Sarbu , Mitrea, etc. sa nu-mi vorbeasca nimeni pentru ca pe ei nu-i votez in nici un caz. 

Ieri am avut pe blog o discutie interesanta despre educatia in Romania si despre greutatile probabile pe care le va intampina dl Funeriu in noua lui calitate de Ministru al Educatiei. Personal sunt sceptic referitor la posibila schimbare autentica, profunda si eficienta a invatamantului romanesc. Nu cred in reforme conjuncturale impuse de sus in jos, negociate cu sindicate si discutate in forumuri politice.

Invatamantul trebuie sa-si gaseasca reforma printr-o descentralizare si eficientizare la nivel local. Ministerul Educatiei trebuie sa-si asume numai atributiile curiculare, pregatirea profesorilor si mentinerea standartelor necesare, controlul didactic si evaluarile nationale ale elevilor si ale profesorilor. Bugetul trebuie descentralizat si fiecare regiune / judet trebuie sa-si primeasca bugetul propriu, masurat pe baza numarului de elevi pe care-l are aceasta regiune/judet.

Asemanator multor  tari occidentale, care au  reusit sa-si modernizeze invatamantul public, Romania trebuie sa-si calculeze bugetul educatiei bazandu-se pe “criteriul beneficiarului final”, elevul. Alocatia bugetara trebuie calculata luand in considerare costurile globale de care are nevoie o institutie de invatamant per elev. Acest principiu a fost implementat in cateva tari care au reusit sa-si sporeasca eficienta educationala cu zeci de procente.

Procesul educational in tarile care au reusit sa-l modernizeze a fost intotdeauna bazat pe alianta dintre profesor-elev-parintii elevului. Din nefericire, in Romania parintii elevului sunt implicati numai in finantarea serbarilor sau ale excursiilor anuale. Lipsa de vointa a parintilor de a se implica, luand “de bune” toate balivernele “doamnei” sau “domnului” invatator, profesor, diriginte este un impediment major in progresul invatamantului romanesc. Parintii elevilor trebuie sa inteleaga ca necesitatea unui invatamant corespunzator vremurilor in care traim este legat de atentia sporita a parintilor la ceea ce invata copilul lor; parintii trebuie sa inteleaga ca respectul acordat profesorului  nu poate fi dat unei functii, ci nivelului de profesionalism cu care se practica aceasta functie/ meserie.

Doua lucruri mai trebuie mentionate: trebuie eliminata imediat lipsa de competenta a unor  dascali, legata de protectionism politic  sau de cumetrie si necesitatea urgenta de  structurare metodologica a materiilor predate.  O astfel de reforma poate lua multi ani, ea trebuie insa inceputa. Sper ca dl Funeriu va reusi sa o inceapa si sper ca va avea si forta sufleteasca de a intampina greutatile si piedicile reactiunii educationale, impuse de reprezentantii mezozoicului profesional, sindical si politic.

‘Garbage time’ este o sintagma care apartine baschetului profesionist american (NBA). Putem traduce in limba romana aceasta expresie drept “timp lpsit de valoare”. Aceasta expresie caracterizeaza atitudinea antrenorilor  intr-un meci in care rezultatul este clar, jucatorii principali sunt scosi de pe teren si sunt schimbati cu rezervele. Au fost cazuri (nu prea multe) cand aceste rezerve au jucat atat de bine ca ei au rasturnat scorul sau au devenit vedete in echipele in care erau rezerve. Aceasta sintagma a traversat sportul si a intrat in politica si mass-media,  caracterizand perioada sarbatorilor de iarna (Craciun-Anul Nou). In aceasta perioada, in care nu se intampla aproape nimic important, in  mass-media sunt testate tot felul de zvonuri sau jumatati de stiri, in speranta ca poate totusi cineva  va fi interesat  de ele sau se construiesc “scandaluri adevarate” pentru inceputul anului, cand masinariile media isi vor reveni din amorteala de sarbatori.   

Placintarii presei romanesti copiaza la greu stirile ajunse prin agentii, care la randul lor sunt preluate de la agentiile internationale mai mari si mai informate. “Condeierii” mai seriosi au obosit dupa prestatiile din campania  pro /anti si acum se odihnesc. Noroc cu blogurile, care mai aduc niste stiri si le analizeaza. Din nefericire, pe frontul politic nu avem stiri, care poate in acest timp pe care l-am numit “Garbage Time”, pot produce primele surprize ale anului viitor. Spre exemplu, mi-ar placea sa stiu (nu, ca nu stiu) cu cine se mai intalneste Mitrea in Austria si cu cine Hrebenciuc, sau ce se intampla cu amicul Fenechiu si discutiile lui cu Tariceanu. Avem o presa de patiserie, noroc cu blogurile.  Stati aproape.

PS. Semnalez un interesant articol de pe Codex Politic.us referitor la blogosfera politica.

Primele zile dupa Craciun ne dezvaluie o campanie sustinuta, din punctul meu de vedere asteptata, impotriva numirii Elenei Udrea la portofoliul “Dezvoltarii Regionale”. De asta data nu este vorba de Ludovic Orban sau de politicienii damboviteni, ci de agentii de presa si ziare importante din occidentul European. Lucrurile au ajuns bineinteles la Bruxelles si au necesitat interventia lui Dennis Abbott, purtatorul de cuvant al comisarului pentru politici regionale.

Nu lipseste din acest scandal nici vesnica doamna Alina Mungiu-Pippidi, care face declaratii de-a dreptul inflamatorii pentru Sunday Times-ul  londonez. In articolul de astazi (27.12.09) declara Alina Mungiu-Pippidi:

“Este revoltator sa-i incredintezi ei controlul asupra unei parti importante din fondurile UE pentru Romania“, a declarat Alina Mungiu-Pippidi,  “Are o relatie speciala cu presedintele si companiile sotului ei si-au sporit profiturile sub actuala administratie“, spune Pippidi, citata de Sunday Times.

Daca nu era suficient, agentia de presa UPI a scris la 23 decembrie ca numirea unui ministru controversat in Romania la conducerea dezvoltarii regionale i-a alarmat pe oficialii europeni, potrivit observatorilor. UPI aminteste ca Elena Udrea a pozat in lenjerie intima pentru reviste glossy si a relatat ca a fost acuzata de favoritism si a fost cercetata de procurori in legatura cu fondurile publice folosite in campanii media. “Numirea ei i-a alarmat pe analistii europeni“, (aveti linkul, aici) scria UPI, care o citeaza tot pe Alina Mungiu-Pippidi cu o declaratie similara celei din Sunday Times.

Materialul UPI se inspira dintr-un articol publicat in 22 decembrie de EU Observer  si intitulat “Un ministru controversat va superviza fondurile UE in Romania“. (linkul, aici) Articolul prezenta ascensiunea politica rapida a Elenei Udrea si acuzatiile de coruptie care i-au fost aduse, dar amintea si de gafa sa din 2005 cand a spus ca Norvegia este republica prezidentiala, membra a UE. Alina Mungiu-Pippidi a declarat pentru EU Observer ca a incredinta fondurile UE Elenei Udrea este “pur si simplu scandalos“, in timp ce jurnalistul Dan Tapalaga critica lipsa de expertiza tehnica a Elenei Udrea pentru a-si asuma noul ei rol.

Comisia Europeana a spus ca nu comenteaza numiri individuale de ministri in tarile membre, dar a notat ca Bruxelles-ul imparte cu autoritatile romane responsabilitatea de a se asigura ca fondurile UE sunt cheltuite corect. “Prima responsabilitate pentru selectarea proiectelor care pot beneficia de finantare UE revine statelor membre. Ele trebuie sa demonstreze ca fiecare proiect individual intruneste toate criteriile cerute. Daca nu reusesc sa faca asta, Comisia poate suspenda plati sau poate cere returnarea fondurilor atribuite incorect“, a explicat pentru EU Observer Dennis Abbott, purtator de cuvant al comisarului pentru politici regionale. “Toate proiectele care primesc bani de la UE trebuie sa respecte pe deplin legislatia comunitara in ceea ce priveste transparenta licitatiilor si a regulilor de achizitii”, a adaugat oficialul european. (aici)

Aceasta campanie este mult prea concentrata si protagonista principala ale acestor acuze este cunoscuta pentru opiniile ei vitriolice impotriva Elenei Udrea, si totusi intrebarea ramane asa cum am pus-o eu acum cateva zile, nu puteam noi sa anticipam aceste reactii? Nu puteam noi sa ne scutim de aceasta mizerie? Probabil ca da! Din nefericire nu am facut-o.

Este clar ca nimeni nu poate fi blamat fara niste probe materiale de incompetenta, si in nici un caz Elena Udrea nu poate fi acuzata concret de nimic, dar lucrurile erau de asteptat !

In 2010 mi-as dori ca noi romanii sa schimbam ceva din obiceiurile noastre civice si sa ne intrebam impreuna, si accentul este impreuna, pe ce drum mergem, unde dorim sa ajungem si cum putem face acest drum. Cred ca dupa douazeci de ani a venit timpul sa schimbam “drumul spre undeva” cu “drumul spre ceva.” Pe 6 decembrie o majoritate subreda a hotarat cine ne va conduce, aceasta hotarare a majoritatii trebuie sa fie acceptata de toata lumea, si calauza trebuie si ea sa accepte ca majoritatea subreda cu care a fost ales este in primul rand din cauza unor greseli personale care trebuie rectificate. Calauza trebuie sa-si iasa din incaltarile politice si sa devina o adevarata calauza a tuturor. Toata clasa politica romaneasca trebuie sa se reformeze de jos in sus si de sus in jos. Criteriile au fost stabilite de referendumul care a fost adoptat cu o sustinere populara zdrobitoare, care nu lasa nici un dubiu   sau interpretare. Mi-as dori niste partide curatate  de oameni care si-au facut niste averi exorbitante  din afaceri cu statul, folosindu-se de legaturi mai mult sau mai putin curate si prin mijloace mai mult sau mai putin legitime.

Cred ca PSD-ul trebuie sa-si abandoneze practicile comuniste si sa se debaraseze de cripto comunismul reprezentat de multi din liderii partidului. Cred ca PNL trebuie sa-si asume o conducere independenta de interesele personale ale marelui sustinator si sa-si trieze politicieni de varf, politicieni, care ramanand in functiile lor vor aduce partidul la cele 7-8% procente dorite de Dinu Patriciu, pentru a fi intotdeauna cel care genereza guvernare (personal cred ca este o stupiditate la fel ca toate celelate generate de acest “intelept”) . Partidului Democrat Liberal ii doresc suficienta intelepciune sa nu devina un partid de traseisti, sa-si innoiasca cadrele si sa-si pensioneze “greii partidului”, le doresc si sa-si gaseasca un lider acceptabil si carismatic care sa-l schimbe pe Basescu la alegerile prezidentiale viitoare. Totul incepe insa cu o noua Constitutie care va desena de fapt “drumul spre ceva”, acel ceva pe care-l dorim cu totii: statul de drept, in care dreptatea se face si se vede, in care toti suntem egali in fata legii si in care cetateanul are si drepturi si nu numai obligatii.

Deoarece am constatat cu oarecare mahnire lipsa partiala sau totala de cunostinte legata de trecutul apropiat (secolul XX) al politicii romanesti, am hotarat sa initiez o “baza de date” care sa includa evenimente politice, partide, figuri proeminente ale vietii politice si sociale  din secolul trecut. Pe acest blog voi posta si unele tendinte in politica internationala,   articole cu continut politologic la nivel de popularizare, linkuri spre surse bibliografice in limba romana si in limbile de circulatie internationala.

Materialul postat este  absolut obiectiv si bazat pe cel putin doua surse paralele.   Nu mi-am exprimat nici o parere personala si nici nu o voi face pe acest blog. Faptele sunt fapte si istoria este istorie. O parte din subiectele abordate contin multe stimulente la dispute aprinse si deoarece cunosc incapacitatea multor comentatori de a se alinia la standardul de decenta pe care am incercat sa il exprim pe toate blogurile pe care le pastoresc, comentariile vor fi moderate, cel putin la unele subiecte cu potential “exploziv”.

Acest demers mi-a fost impus din cauza lipsei unui dialog care sa aiba si  substanta unor cunostinte mai solide si mai obiective, lipsa pe care am simtit-o din greu  pe Politeía si din partea unor persoane educate, care insa nu au detinut o informatie coerenta legata de istoricul politic al acestei tari. Toata informatia este bazata pe “Open Sources,” asa ca nu exista  o problema cu folosirea datelor care va intereseaza, bineinteles curtoazia implica citarea sursei. Deja am reusit sa introduc suficient material interesant; sper ca pana la anul nou blogul sa aiba o consistenta serioasa.

Decoamdata aveti la dispozitie:

• Index Politic –1 / Guvernele Romaniei 1862-2009
• Extremele Politice ale Romaniei secolului XX / 1 – Comunismul 1921-1948
• Partidul Naţional Liberal – Istoric 2 postari
• Partidul Naţional Ţărănesc – Istoric
• Partidul Socialist Roman – Istoric
• Partidul German din România – Istoric
• Partidul Conservator din Romania – Istoric

Maine vor fi postate si:

• Dictaturile romanesti ale secolului XX – Rezumate
• Extremele Politice ale Romaniei secolului XX / 2 – Legiunea 1920-1944

Aceasta este linkul la acest nou blog, pe care l-am folosit si in trecut ca back-up al paltformei WordPress care ne-a lasat in pana pe timpul zilelor cu mare trafic. Il aveti bineinteles si pe blogrolul meu sub titlul Blogurile lui Theo-Phyl.

Cate o data stirile bune pentru omul obisnuit pot fi proaste pentru cel care-si bate joc de acest om, dispretuit de politicieni, mintit  de mass-media si torturat de birocratia numita administratie guvernamentala si locala.   Am citit ieri cu satisfactie urmatoarea stire, din care am invatat ca:

Majoritatea companiilor media din Romania au recurs fie la reducerea salariilor, fie la disponibilizari, pe fondul scaderii vanzarilor si a incasarilor din publicitate. Cel mai afectat a fost printul, zeci de publicatii fiind deja inchise. Daca la inceputul anului cei din domeniu estimau pentru 2009 o crestere de pana la 10% a pietei de publicitate din Romania, anul se incheie cu scaderi de pana la 40% ale incasarilor comparativ cu 2008, potrivit anuarului Media Fact Book, citat de financiarul.com.  Aici.

Interesante date si continua financiarul.com:

In contextul scaderii vanzarilor si al diminuarii incasarilor din publicitate, de pe piata au disparut sau vor dis­parea in curand o serie de publicatii, inclusiv centrale, ultimele pe lista fiind „Business Standard”, „Money Express” si „Cotidianul”, apartinand Realitatea Catavencu.

Sper ca in curand ii voi vedea si pe marii lachei ai Realitatii Catzavencu loviti in salarile grase pe care le-au primit pentru a ne dezinforma, minti si deforma adevarul. Cat despre Antene, acolo speranta este mai slaba, dar cum se spune, va veni si timpul lor.  

Presedintele Federatiei Romane a Jurnalistilor (FRJ) MediaSind, Cristi Godinac, a declarat pentru Financiarul ca numarul jurnalistilor ramasi fara slujba in 2009 a ajuns la 1.200-1.300, iar din ianuarie 2010 ar putea urma alte disponibilizari.